Pandemia, moţiunea de cenzură, alegerile locale şi responsabilităţile clasei politice şi ale electoratului

În sfârşit, Marcel Ciolacu, liderul PSD, ne-a scos din stresul aşteptării, anunţându-ne public că moţiunea de cenzură mult trâmbiţată, va fi lansată luni 17 august într-o procedură ,,curat constituţională”.

După acest anunţ, analiştii politici mai sceptici, privind cu un ochi la pandemie, au reacţionat parafrazând hamletian: ,,O fi sau nu o fi moţiune?”

Părerea mea, ca simplu cetăţean cu drept de vot, este că , deşi suntem în pandemie, moţiunea va fi lansată, cu aceeaşi certitudine cu care în 27 septembrie vor avea loc alegeri locale.

Deosebirea dintre cele două evenimente succesive, moţiunea şi alegerile, constă în multiplele faţete ale oportunităţii lor. Din punct de vedere al riscului pandemic, niciunul din evenimente nu este oportun.

Pe de altă parte, dacă votul moţiunii nu poate fi fraudat, la votul de la alegeri, pandemia deschide Cutia Pandorei, privind contestarea rezultatelor din cauza prea multor fraude electorale posibile. Partidul Naţional Liberal are acum nevoie de o infuzie de fraude electorale, precum are nevoie de oxigen bolnavul de coronavirus. Autorul moral al posibilelor fraude poate fi găsit la Cotroceni, de unde sunt propagate acuzele că PSD-ul se face vinovat de toate bâlbele Guvernului Orban. Perdeaua acuzelor vrea să ascundă şi cele două perioade de vid legislativ ale guvernării liberale în plină pandemie. Premierul Ludovic Orban ne prosteşte de la obraz, susţinând că în timp ce el respectă întocmai Constituţia României, tripleta constituită din PSD, Curtea Constituţională şi Avocatul Poporului, o încalcă flagrant, răstălmăcind-o.

După 16 mai, odată cu sfârşitul stării de urgenţă, Guvernul Orban nu a reuşit să reglementeze izolarea şi carantina decât altfel ca în restul ţărilor europene şi în flagrant dezacord cu Constituţia României.

Lui Ludovic Orban i-au trebuit vreo zece zile ca să trimită proiectul necesar al legii în Parlament. Camerei Deputaţilor i-a luat două zile să-l aprobe, Senatului i-au trebuit alte zece zile să-l aprobe, iar lui Klaus Iohannis i-a luat trei zile să-l promulge şi să-l publice. Aceasta este istoria celui de al doilea vid legislativ.

Ludovic Orban ne minte zilnic, că guvernul lui a fost lăsat în vid legislativ timp de trei săptămâni, pentru a putea pune numărul de infestaţi şi decedaţi în cârca PSD-ului.

Problema zilei, trece sau nu trece moţiunea?

Nu se pune problema dacă trece sau nu trece moţiunea. Liderul PSD Marcel Ciolacu ne-a avertizat de mai multe ori că moţiunea va fi depusă numai în cazul în care este sigur că va trece. Deci, Marcel Ciolacu nu are de ales între o moţiune care va trece şi o moţiune care nu va trece. O depune sau nu o depune.

Prin simpla depunere a moţiunii, există riscul discreditării PSD-ului, căruia unii vor să-i consolideze statutul de agent electoral al PNL- ului şi al lui Klaus Iohannis.

Dacă moţiunea va trece, Klaus Iohannis nu va intra în clenciuri. A transmis public, de atâtea ori, că nu va reintroduce PSD-ul la guvernare. Astfel, PSD-ul va fi condamnat de coronavirus să voteze orice guvern propus de Iohannis. Chiar şi un Guvern Orban 3.

Într-o astfel de situaţie, valoarea moţiunii s-ar reduce doar la o poliţă plătită lui Klaus Iohannis, pe care acesta abia o aşteaptă. Klaus Iohannis are nevoie de noi motive, pe care să le reintroducă în repertoriul său anti-PSD, cu care să maximizeze scorul electoral al PNL. Numărul inerent al infectaţilor şi al deceselor, din cauză de Covid-19, va fi scos din contul guvernării PNL şi contabilizat exclusiv în contul PSD.

Clasa politică şi electoratul, în faţa examenului responsabilităţii

Campania electorală, care urmează între 28 august şi 27 septembrie, este atipică. Electoratul are dreptul să i se explice public, cine este responsabil pentru ravagiile pandemiei în plan medical, social şi economic.

Klaus Iohannis şi Ludovic Orban ne spun că responsabilitatea nu este a lor, pentru că ei ,,şi-au făcut treaba”. După explicaţiile lor, responsabilitatea este a PSD-ului, pentru că acţionează de parcă ar fi la guvernare, provocând deliberat viduri legislative, pentru a compromite Guvernul Orban.

În numele aceloraşi responsabilităţi, Marcel Ciolacu i-a reproşat Preşedintelui Iohannis că nu a dorit să se consulte şi cu celelalte partide, în afară de PNL, pentru a se ajunge la soluţii consensuale. Pandemia impunea un astfel de comportament preşedintelui României, pentru a mobiliza toate forţele politice într-o dezbatere naţională.

Singura soluţie adoptată de preşedinte, preluată şi de premier, a fost atacul permanent asupra PSD şi aliaţilor acestuia, adică asupra majorităţii parlamentare.

Cinic, Ludovic Orban îşi încheia discursul în faţa Parlamentului, pe 12 august, cu aserţiunea ,,Cred că de responsabilitatea noastră, a tuturor, depinde evoluţia României”. Una zice alta fumează. Responsabilitatea Guvernului Orban se dezvăluie şi în descifrarea accentului pus de acesta între combaterea pandemiei şi actul alegerilor locale.

Cu gândul la alegeri, guvernul induce zilnic teama de a ne prezenta la vot. În mod special se induce teama în rândul populaţiei vârstnice, deloc neglijabilă numeric, decisă să riposteze la anunţul că pensiile vor fi majorate brut doar cu 14% şi real doar cu 10%, în loc de 40%, iar alocaţiile pentru copii doar cu 20%, în loc de 100%. Responsabilitatea electoratului este să iasă la vot, pentru a sancţiona aroganţa şi cinismul politicienilor, deoarece mai există viaţă şi după pandemie.

Responsabilităţi politice, marca judeţului Neamţ

Nu ştiu ce fac nemţenii în ultima vreme, de se îndrăgostesc de ei politicieni cu buletine de prin alte judeţe. Avem ceva din candoarea unei bunicuţe, toţi ne vor binele şi se reped la noi să ne conducă să trecem strada.

Giurgiuveanul Răzvan Cuc este dispus să se mute în Piatra Neamţ, să ne conducă ca primar al oraşului, din partea PSD-ului. Bucovineanul Mugur Cozmanciuc a părăsit Iaşi-ul ca să preia şefia Consiliului Judeţean Neamţ cu sarcină de la partid.

Şi unul şi altul au venit în Neamţ trimişi de la Centru cu sarcini de partid. Au venit să ne fericească, precum Agamiţă Dandanache din ,,O scrisoare pierdută” a lui Caragiale.

Că unii nemţeni declară că vor să elibereze judeţul de PSD, este la fel de adevărat, după cum unii, şi nu puţini, vor să elibereze Primăria Piatra Neamţ de spiritul PNL-ului, considerând că le-a ajuns. Este în puterea, atât a unor nemţeni, cât şi a celorlalţi să-şi promoveze prin vot valorile autohtone pe funcţiile respective, că doar n-a rămas judeţul în deficit de competenţe tocmai acum în plină pandemie.

Se dovedeşte că anul acesta nemţenii nu au nicio şansă să-şi pună pe listele proprii oameni de valoare autohtoni, pentru că acei de la Centru, ca pe vremea comuniştilor, au câte un Dandanache cu bastonul de mareşal în tolbă, pe care ni-l trimit depeş să-l votăm într-o veselie provincială.

Fiecare dintre aceşti doi candidaţi ne fac promisiuni idilice, de consistenţa aeroportului promis de Gheorghe Ştefan, care ne-a păstorit de ne-a lăsat în curul gol, plini de datorii pentru 30 de ani. Liberalul Gheorghe Ştefan a lăsat Primăriei Piatra Neamţ o datorie enormă, de 324 milioane lei, care se umflă la 400 milioane cu tot cu dobânzi şi comisioane. Primăria a fost preluată de liberalul Dragoş Chitic, care în iulie 2020 ne anunţa victorios că a reuşit să ramburseze băncilor jumătate din datoria liberală pe banii noştri. Astăzi, nu pun în discuţie valoarea lui Cuc sau Cozmanciuc, ci doar atitudinea arogantă a şefilor lor de la Centru, recte PSD şi PNL, care consideră judeţul Neamţ un judeţ marginal, bun doar de muls voturi, fără valori proprii pentru a fi promovate.

Ambii candidaţi şi-au împănat programele de promisiuni locuri comune, de genul că o să fie bine şi la vară cald. Trebuie să fim duşi rău cu pluta pe apa Bistriţei, dacă ne-am uita în gura lor, când încearcă să ne vândă pielea ursului din pădure, când se vede de la o poştă că nu au nicio strategie cum or să-l împuşte. Deciziile lor, ca prezumtiv primar sau preşedinte de Consiliu Judeţean, nu depind de ei, ci de cohorta consilierilor locali sau judeţeni.

Aceşti consilieri ridică mâna după cum le dictează interesele lor şi uneori interesele partidului care i-a lansat. Interese care pot coincide sau nu cu cele ale primarului sau ale preşedintelui judeţean, ce abia i-au votat ca orbeţii, crezându-i mesianici şi omnipotenţi pentru cel puţin patru ani. Electoratul ar trebui să fie mai responsabil şi să nu ignore naiv, marea diferenţă dintre sloganul de campanie şi nevoile sale reale. Suntem naivi să credem că ce ne promit aceşti candidaţi, chiar au şi puterea să o facă. Singurul lucru pe care îl poate face un astfel de personaj ajuns pe funcţie este să propună. Puterea de a aproba nu este în mâna consilierilor locali sau judeţeni, grup de aşa-zişi specialişti. S-au specializat şi consilierii în a schimba cameleonic culoarea politică după cum bat vânturile şi interesele. Cameleonismul nu se manifestă doar odată la patru ani, ci la fiecare şedinţă de consiliu. Nu trebuie să uităm, acum, după 30 de ani, că atât primarii, preşedinţii de consilii judeţene, cât şi consilierii, sunt interesaţi ca roata căruţei intereselor lor de gaşcă sau de partid să fie unsă permanent, ca să nu scârţâie şi să-i lase în drum.

Din cauza pandemiei, campania electorală nu se face decât prin panotaje sau la televizor şi acestea nu ne prezintă decât poza candidaţilor. Electoratul trebuie să facă un efort nemaiîntâlnit, de a intui ce se ascunde în spatele pozelor.

Aroganţa unui slogan electoral trăsnit, al USR-Plus

Sunt partide care nu mizează pe schimbarea lor, ci pe schimbarea electoratului. Panourile publicitare ale neomarxiştilor USR – Plus din Neamţ ne propun să le votăm candidatul, postat sub sloganul aberant ,,Om cu om, vom schimba Piatra Neamţ”.

Dacă nu au reuşit marxiştii de ieri să ne schimbe ,,Om cu om”, pentru a ne transforma în ,,omul de tip nou”, poate or reuşi să realizeze neomarxiştii de astăzi. Culmea este că acum, useriştii cu plus ne cheamă la vot, ca să ne schimbe ei pe noi, nu noi pe ei. Băieţii ăştia nu prea au idei, dar îşi permit aroganţe. De aroganţe nu ducem lipsă graţie Guvernului Orban.