Disperat cã nu mai are bani la buget, ca sã plãteascã lefurile grase ale demnitarilor si procesele pierdute la CEDO, statul bagã taxe si impozite pe orice, numai banul sã iasã! Dupã ce cã omul nu are nici dupã ce bea apã, i se pun acum în cîrcã tot felul de noi dãri, care mai de care mai fistichii. Taxa pe balcoane. Ca orice lege si asta este ambiguã. Unii au înteles cã e vorba de balconasul apartamentului nostru drag, acolo unde tinem iarna cartofii si lemnele, acolo unde iesim la fumat si de unde ne aruncãm cînd ne vin facturile la întretinere. Altii au înteles cã ar fi o taxã pe „balcoanele“ muierii, tîtele alea în care unele nebune au bãgat silicoane la greu. În primul caz ar fi o taxã pe calicie, în al doilea… pe fudulie! Vor fi exceptate de la taxã muierile tip snur, care tin în sutien niste bubite în loc de sîni. Vorba aceea: „cine are sã-i trãiascã, cine nu.. poate-o sã-i creascã! Taxa pe cosuri: Aceastã taxã se va aplica mai ales în mediul rural, dar nu vor fi exceptate nici cosurile de pe blocuri, cosuri tip „Tunurile din Navarrone“. Plata se va face în functie de volumul de fum emanat, de unde derivã si obligativitatea detinãtorilor de cosuri de a-si monta fumometre pe hogeaguri. În colaborare cu Ministerul Tineretului si Ministerul Învãtãmîntului, se vor impozita si cosurile apãrute la adolescentii care citesc Play-boy… Taxa pe soacre. Este o taxã logicã. Dacã s-a pus taxã pentru cîini si pisici, animãlutele care vietuiesc la noi în apartament, de ce nu s-ar pune si pe soacre? Dati-vã seama ce amar de parale ar veni la bugetul tãrii, ca sã nu mai vorbim de efectele secundare. Cã dupã ce s-a introdus taxa pe cãtelusi si motãnei, o groazã de lume a renuntat la acest obicei prost de a tine dihãnii în casã. Impozitul pe plecat: Dacã existã un impozit pe venit, de ce n-ar exista un impozit pe plecat? Nu putem sã ne referim aici la transporturi, pentru cã s-ar suprapune cu taxa Bãsescu. De aceea, taxa aceasta se referã la ãia care sînt putin plecati cu duhul, o resursã mare la buget tinînd cont de numãrul lor impresionant si în continuã crestere. Populatia creste, dar, din pãcate, cantitatea de inteligentã rãmîne constantã… Impozitul pe calicie: Fiecare cetãtean al tãrii plãteste contributia sa la bugetul de stat, cu exceptia unei categorii sociale ce trãieste sub pragul sãrãciei. Pentru a elimina frustrarea din sufletul lor, provocatã de faptul cã ei nu plãtesc nimic, se va introduce aceastã taxã reparatorie. Sumele vor fi modice, putînd fi lesne acoperite prin prestarea a 10-15 zile de cersit/lunã. Taxa pe scîrbã: O serie de domni si tovarãsi, mai ales unii din Ardeal au declarat cã li-e scîrbã de români si România. Chiar si dom’ presedinte la un moment dat, a declarat cã îi e scîrbã de jocurile politice care se fac… De aceea se introduce impozitul pe scîrbã, un ban bun care va intra la bugetul de stat din partea scîrbitilor. Scîrbe! N.R. De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere, dar Ministerul Finantelor functioneazã dupã alte percepte întelepte, care percep taxe si de pe viu si de pe mort. Cei care se eschiveazã de taxe se îmbogãtesc, e clar cã nu existã taxe pentru bogati. Existã însã taxa pe calicie. Populatia caliceste mereu si nu mai are practic nimic în buzunar, asa cã taxa pe calicie se va înscrie lunar ca datorie cãtre Stat si se va transmite urmasilor prin testament autentificat la notariat. Pînã la urmã tot se gãseste un prost sã plãteascã.