Pacea în Orientul Mijlociu este dorită în mod sincer?

■ General (Ret.) Corneliu Pivariu ■

“Sunt decenii în care nu se întâmplă nimic și sunt săptămâni în care se întâmplă decenii”

Vladimir Ilici Lenin

Citatul mi se pare foarte potrivit pentru perioada istorică pe care o trăim, mai ales în Orientul Mijlociu. Întrebarea din titlu este mai mult retorică, răspunsul fiind cunoscut de către aproape toată lumea bine informată.

Sunt numai câteva zile de la comemorarea atacului terorist al Hamas din 7 Octombrie 2023, soldat cu moartea a peste 1.200 oameni si răpirea a circa 250 cetățeni israelieni. Sunt cele mai mari pierderi israeliene de la războiul din 1948.

Din octombrie 2023 și până în prezent Israelul a ucis mai mult de 42.000 palestinieni în Gaza, a distrus infrastructura zonei și a provocat exodul a aproape 2 milioane de oameni. Deși declară că a ucis peste 15.000 de luptători Hamas și distrus câteva mii de tunele, armata israeliană încă nu a reușit nimicirea totală a Hamas și nici anihilarea completă  a forței militare a acestei organizații, deși i-a provocat pierderi importante. Date insuficient confirmate menționează că Israelul ar fi pierdut în actualul conflict din Gaza aproape 900 de militari.

În fapt, conducerea actuală israeliană cred că ar dori eliminarea completă a palestinienilor din Gaza, ca un prim pas pentru a îndepărta și mai mult posibilitatea creării unui stat palestinian, dar și trecerea sub controlul său a rezervelor de hidrocarburi din zona continentală a Mării Mediterane.

Israelul a continuat acțiunile pentru îndepărtarea pericolului atacurilor asupra teritoriului său, prin executarea unor lovituri decisive asupra Hezbollahului libanez, reușind ca prin bombardamente extrem de bine țintite, în perioada 27-30 septembrie 2024, să elimine întreaga conducere politico-militară a organizației, în frunte cu liderul ei de peste 30 de ani (din februarie 1992), Hassan Nasrallah. Anterior, la 17 și 18 septembrie 2024 a avut loc explozia pagerelor și a altor mijloace de comunicații aparținând unor membri de conducere ai Hezbollah, pentru care Israelul nu și-a asumat oficial implicarea.  Aceste operațiuni constituie un succes important al serviciilor de informații israeliene, care și-au demonstrat încă odată puterea de penetrare la nivele importante de conducere ale inamicilor săi, inclusiv în Iran.

La începutul lunii octombrie 2024, Israelul a început o operațiune terestră în sudul Libanului, declarând obiective limitate, ceea ce a provocat un exod masiv al populației libaneze din zonă, care s-a refugiat în Beirut și alte zone din Liban, inclusiv în Siria.

Conform datelor publice existente, în aceste operațiuni Israelul a pierdut până în prezent peste 20 de militari, dar a reușit distrugerea unor obiective militare ale Hezbollah, inclusiv a unui tunel care trecea pe sub frontiera comună israeliano-libaneza și intra puțin în teritoriul israelian.

Armata israeliană a tras concluziile necesare din conflictul desfășurat în sudul Libanului în 2006, când a suferit pierderi importante în lupta cu Hezbollah (peste 120 de militari, 20 de tancuri, alte mijloace). Ocazia a fost folosită de organizație pentru crearea unui muzeu în aer liber (Muzeul Rezistenței din Mleeta în sudul Libanului), folosit nu numai în scopuri propagandistice, dar și pentru recrutarea de noi adepți.

Totuși nu putem remarca faptul că în 1982 Israelul a ajuns cu trupele până în Beirut, dar aceasta nu a însemnat că a putut elimina pericolul de la frontiera sa de nord. Ca urmare, conducerea israeliană ar trebui să fie mai creativă și să găsească o altă soluție, în afara celei militare.

Dacă eliminarea militară a Hamas din Gaza ar putea apare ca un obiectiv aproape îndeplinit, eliminarea Hezbollah din Liban consider că este un obiectiv nerealist și conducerea israeliană cu siguranță cunoaște acest lucru, în pofida apelului recent al premierului Netanyahu către libanezi: “Vă spun, libanezi: eliberați-vă țara de Hezbollah pentru ca acest război să se poată termina”.

Hezbollah este puternic implicat în viată politică si socială din Liban (are o prezentă de circa 10% in parlament și probabil că aceasta ar fi mai mare dacă sistemul politic confesional nu ar exista în Liban); alături de mișcarea Amal este principala forță politică în sudul Libanului. Hezbollah a dezvoltat o politică socială care i-a atras și îi asigură sprijinul unei mari părți din populația șiită libaneză. Sprijinul financiar al Iranului pentru Hezbollah, în afara celui militar, este apreciat la circa 900 milioane de dolari anual.

Iată că ne îndreptăm către împlinirea a 100 de ani de la crearea statului Israel, perioadă în care am fost martori la diferite perioade de conflicte militare în Orientul Mijlociu, fără ca nici unul dintre ele să ducă la o pace durabilă în zonă. Încheierea conflictului israeliano-palestinian, unul din principalele motive de război în zonă, poate fi realizată prin soluția celor două state, chiar dacă în Israel această opinie pare din ce in ce mai puțin viabilă și în pofida tuturor dificultăților care există în adoptarea acestei soluții.

Este normalizarea relațiilor dintre Arabia Saudită și Israel o soluție către reglementarea conflictului israeliano-palestinian? Foarte puțin către deloc probabil; o asemenea speranță este o neînțelegere a modului în care se desfășoară lucrurile în Orientul Mijlociu și o desconsiderare a istoriei.

Suntem în perioada unei posibile escaladări sau a unui război între Iran și Israel, cu pericole nu numai pentru pacea și stabilitatea în Orientul Mijlociu, dar cu posibilitatea extinderii, prin joncțiunea cu cel din Ucraina și alte evenimente ce pot fi generate de forțe statale și suprastatale, către Al Treilea Război Mondial, despre care mulți autori cred că deja a început.

Cine își dorește pacea? Cel mai probabil mulți dintre cei care nu dețin pârghiile deciziei politico-militare. De ce nu se ajunge încă la pace? Răspunsurile sunt mai multe și complexe, fiecare dintre cei care cunosc bine zona și situația internațională, își poate formula propriile opinii.

Prezentare la Conferința Internațională “Integration and Interdependency of the Middle East Region in the Light of Political, Security, and Economic Transformation” – Bucharest, 10 Octombrie 2024