Omagiu adus Vioricăi Agarici, eroina distinsă cu titlul de „Drept între Popoare”

■ s-au scurs 83 de ani de când președinta Crucii Roșții, de la vremea aceea, a oprit „Trenul Morții”, pentru a da îngrijiri medicale evreilor deportați spre lagărul de la Călărași ■ în Gara Roman autoritățile publice locale au omagiat personalitatea Vioricăi Agarici ■ la bustul acesteia autoritățile au depus o jerbă de flori ■

În Gara Roman, în fața bustului Vioricăi Agarici, a fost marcată, miercuri, 3 iulie 2024, de către autoritățile publice locale scurgerea a 83 de ani de la gestul eroic al președintei Crucii Roșii Roman, Viorica Agarici, care a avut curajul nebunesc să oprească „Trenul Morții”, pentru a oferi îngrijiri medicale și apă sutelor de evrei deportați de regim. La eveniment a participat și președintele Comunității Evreiești, nonagenarul Iancu Wexler, reprezentanți ai Crucii Roșii, sculptorul Florin Zaharescu, care a realizat bustul eroinei amplasat pe peron.

„În fața bustului eroinei Viorica Agarici din Gara Roman, am rememorat un moment esențial din istoria noastră. Cu 83 de ani în urmă, prin această gară trecea trenul morții, transportând sute de cetățeni români și etnici evrei din Iași, deportați spre lagărul de la Călărași. În acele vremuri întunecate, Viorica Agarici a avut curajul extraordinar de a se așeza în fața trenului, ale cărui vagoane erau pline de oameni epuizați fizic și psihic.

La bustul acestei eroine, ne-am adunat pentru a reînvia spiritul de sacrificiu și curaj pe care ea l-a demonstrat. Împreună cu domnul deputat Laurențiu Dan Leoreanu, domnul Iancu Wexler, președintele comunității evreiești, domnul Florin Zaharescu, reprezentanți ai Crucii Roșii și alți invitați, am depus o jerbă de flori exprimându-ne respectul și admirația pentru actele sale extraordinare.

Aceste evenimente ne definesc și ne unesc într-o singură voce, reamintindu-ne să nu uităm niciodată trecutul nostru. Este datoria noastră să păstrăm vie memoria celor care au avut curajul de a se opune nedreptăților și de a lupta pentru umanitate!”, a consemnat pe pagina de Facebook primarul în exercițiu, Leonrad Achiriloaei.

Viorica Agarici s-a născut în 1896, la Dămienești, comună din județul Bacău, în familia Morțun, fost deputat și ministru liberal în Guvernul Crețulescu.Tatăl Vioricăi Agarici a fost atașat militar la Legația României de la Paris, ea fiind educată la Institutul „Les Ruches” în preajma Eleonorei Roosevelt, viitoare activistă feministă și primă doamnă a Americii.

Viitoarea eroină s-a căsătorit cu inginerul agronom Ion Agarici, care a avut pe moștile sale de la Călugăreni și Drăgești o adevărată școală de cercetare agricolă. Viorica Agarici a avut 3 copii.  Conform enciclopediei Wikipedia, la 30 septembrie 1927, cernită de moartea soțului, s-a consacrat muncii de activist în domeniul social și caritativ a Romanului interbelic, preluând de la înaintașa sa, Cornelia Morțun, președinția Filialei Societății Naționale de Cruce Roșie.

Gestul care a consacrat-o a fost, însă, cel din 1941, când, în ziua de 3 iulie, trecând peste teamă, prejudecăți și reținerea celor care o înconjurau, a dat dovadă de curaj, înalt umanism, oferind ajutor în numele organizației căreia îi era devotată și în ale cărei principii a crezut. În perioada interbelică i s-a acordat medalia „Răsplata Muncii pentru construcții școlare”, „Crucea Meritul Sanitar cl. I”, Brevetul pentru Semnul de Distincție la Contribuția adusă Operelor Societății Naționale de Cruce Roșie.

Din păcate, în timpul comuniștilor a trăit la Roman cu „domiciliul forțat”, după ce averea întregii familii i-a fost confiscată, fiind ajutată discret de medicul Iozef Abraham și de fotograful Jack Reinstein, membri ai obștii evreiești. Viorica Agarici s-a stins din viață la 18 februarie 1979, la vârsta de 93 de ani. La 8 iunie 1983, Institutul Yad Vashem din Ierusalim i-a acordat Vioricăi Agarici, post mortem, diploma și titlul de „Drept între popoare”, un arbore fiind plantat în memoria ei pe „Aleea Celor Drepți”.