Ochiul public: Hutupan, Penu si Þopescu

Parte din temerile exprimate zilele trecute, în legãturã cu prezentarea corectã a crizei din Uniunea Europeanã, s-au risipit. Spre cinstea lor, încã o datã, tot unele ziare si-au fãcut datoria fatã de public. Într-un clasament personal, am fost sensibilizat de prestatiile celor de la „Cotidianul“, „Evenimentul Zilei“ si „Jurnalul National“. Conform asteptãrilor, traditionala împletire a stîngului cu dreptul a fost sãvîrsitã de inegalabilii nostri politicieni. Declarîndu-mi din nou subiectivitatea, tin sã laud luciditatea doveditã de euro-observatorul Adrian Severin si negociatorul-sef Leonard Orban. Numai cã astãzi prefer sã las afacerile europene sã mai astepte. Nu pot altfel. Cu un comentariu în plus sau în minus nu rezolv nimic, nici pentru palmaresul propriu, nici pentru cititori. Am convingerea cã azi se cuvine adus un omagiu unor eroine, cu adevãrat mîndre românce. Marti searã, în pauza meciului de handbal feminin România – Germania, n-am rezistat si l-am sunat pe Petricã Paleu. Era la Federatie, era si Cristi Gatu acolo, se urmãrea meciul cu sufletul la gurã. Finalul este cunoscut. Ce se stie mai putin este cã într-adevãr oficialii nostri au trecut la tinuta de cersetor. Fetele astea trebuie premiate si rãs-premiate chiar pentru locul 4. Handbalul românesc trãieste noi momente de gratie, însã boschetarii fãcãtori de opinie ne insultã tot cu „binefacerile“ fotbalului, afacere unde evaziunea fiscalã si spãlarea de bani sînt la ele acasã, dupã cum stie orice microbist cinstit. Natural pentru un asemenea mediu, sotiile „fotbaliatorilor“ de la marile cluburi si parfumurile cumpãrate din Occident au fost vedete promovate cu maximã insistentã. Într-un melanj de creativitate bolnavã si inventivitate primitivã, niste conationali de-ai nostri au descoperit cã Giovanni Becali seamãnã taman cu genialul actor american Robert de Niro. Timp de minute întregi am asistat la o penibilã publicitate TV mascatã în favoarea unuia care nu poate fi comparat în vecii vecilor cu îngerul pãzitor al nationalei de handbal feminin, nemteanca noastrã de suflet: Luminita Hutupan. Dacã spun doar cã diferenta de avere dintre cei doi nu suportã comparatie, orice cititor de bun-simt va întelege de ce nu vine vreo echipã de televiziune sã filmeze la Cut, la ea acasã, si sã caute antrenorii acestui simbol national. În cele din urmã, Gatu, Paleu & Company au fãcut rost de banii necesari pentru premierea handbalistelor noastre. Fetele sînt o echipã formidabilã, una care produce emotii ce amintesc de duhul FibrexManiei (mai în vremurile noastre) si de gloria de odinioarã ce nu poate fi disociatã de personalitatea lui… Cristian Þopescu. Absolut toate jucãtoarele sînt grozave, fãrã a mai vorbi de antrenori. Ce sfidare, ce rãzbunare ar fi pentru inimile noastre sã vinã cu un titlu mondial cucerit în Rusia! Însã, dupã cum a fost lesne de observat, gazetarii sportivi si patronii lor s-au urnit cu greu. Poate la fel de greu ca pe vremea FibrexManiei. Între o posibilã medalie mondialã si mizeria de fotbal românesc, optiunea prea-cinstitilor gazetari sportivi a fost evidentã. Deh, alt soi de gazetari, cãci pentru a forfeca vorbele despre cum e sã dai cu bombeul în minge nu ai nevoie de multã minte si e infinit mai usor si mai avantajos decît a scrie despre criza din Uniunea Europeanã. N-as vrea sã fiu acuzat cã scot vorba din casã, dar i-am sugerat lui Petricã Paleu sã intervinã pe unde trebuie sã fie invitat si Cristian Þopescu pentru a comenta posibila finalã. E vorba de un gest normal într-o lume normalã. Rãspunsul sãu a fost nãucitor: într-adevãr, TVR trimite un al doilea comentator, pe lîngã Radu Naum, dar acesta e Cosmin Cernat! Cînd or sã fie ãstia doi în stare sã comenteze o finalã de Campionat Mondial la handbal, asa cum numai Excelenta Sa stie sã o facã, am sã iau serios în calcul varianta cãlugãriei. Vãduviti fiind astfel de sansa de a-l asculta comentînd-o pe descurajatoarea portãritã Luminita Hutupan pe acelasi care l-a comentat pe magnificul portar descurajator Cornel Penu, din altã paginã de istorie a handbalului, mã gîndesc cã la Piatra Neamt putem îndrepta partial lucrurile. Ea meritã sã fie Cetãtean de Onoare al municipiului, Þopescu meritã sã fie invitat la ceremonie. Asa, printre picãturi, pe drumul nostru spre Uniunea Europeanã.