Contactează-ne

Arhivă 2005-2017

„Obiectivul nostru nu este aderarea în 2008, ci în 2007“

Știre publicată în urmă cu

în data de

– interviu realizat cu Jonathan Scheele, seful Delegatiei Europene în România

Reporter: Conduceti una dintre reprezentantele diplomatice cumva atipice. Scopul ei si al misiunii este îndeplinit cînd se desfiinteazã. Cum vã simtiti prin comparatie cu omologii dumneavoastrã? Jonathan Scheele: Rolul unei delegatii a Comisiei Europene nu este acelasi ca al unei ambasade clasice, mai mai ales într-o tarã candidatã, devenitã acum tarã în curs de aderare si de aceea în orice caz avem un rol diferit în comparatie cu colegii, ambasadorii statelor membre sau ambasadorii altor state. Este diferit, dar este foarte motivat de faptul cã România este un stat în curs de aderare. Poate cã delegatia are un rol cu un profil mai ridicat decît spun alti reprezentanti ai Comisiei Europene în alte tãri unde rolul si statutul Uniunii nu este atît de important pe plan politic national. Rep.: Pozitia dvs., cel putin în cursul anului trecut si chiar acum doi ani, dar mai ales anul trecut – pentru cã a fost an electoral în România – a fost perceputã într-un mod particular de cãtre public. De asta fãceam deseori si asocierea cu un Michael Guest. Si dvs., si fostul ambasador al Statelor Unite ale Americii ati pãrut oameni dedicati României si interesului national românesc mult peste cadrul de actiune al unui diplomat acreditat. Ati fãcut deci cumva mai mult. J.S.: Nu. Nu sînt sigur dacã este o perceptie, dar sînt mai multi ambasadori care au devenit iubitori si prieteni ai României. Dar rolul unui prieten este de a fi în primul rînd un prieten onest, sã spunã adevãrul si nu ceva convenabil. Avem un proverb englezesc care spune: „Diplomatii sînt trimisi în strãinãtate sã mintã pentru tara lor“. Rep.: Hai sã-l legãm de alt proverb, tot englezesc: „Cine nu greseste nu face nimic“. J.S.: Exact, exact. Si eu cred cã este o conceptie depãsitã de diplomatie. Diplomatul are rolul de a spune adevãrul, nu întotdeauna pe piata publicã, dar în legãturã cu prietenii în particular trebuie sã-l spunã. Rep.: Dvs. aveti studii tehnice, sînteti inginer… J.S.: Inginer, dar si economist. Rep.: Probabil cã ati aprofundat si teoria sistemelor. J.S.: Da, da. Rep.: Cît v-a ajutat în diplomatie si, mai ales, în misiunea din România? J.S.: Eu cred cã nu toti diplomatii trebuie sã fie juristi. Important este cã tehnica e o abordare logicã. E foarte importantã pentru a întelege care sînt consecintele. Rep.: Apropo de mesaj corect si consecinte, pentru foarte multi a fost o surprizã cînd, recent, presedintele Parlamentului European a spus sã nu se mai ameninte România si Bulgaria cu clauzele de salvgardare din cauzã cã aderarea lor la UE nu poate fi amînatã dupã 1 ianuarie 2008. Lucrurile astea erau binecunoscute mãcar pentru cei implicati în procesul de aderare. De ce s-au ferit toti sã comenteze acest aspect, inclusiv analistii de notorietate ai României? J.S.: Poate cã pentru comentatori, care ca si dumneavoastrã au citit Tratatul de aderare, nu era o surprizã. Dar de fapt care este scopul acestei clauze? Scopul nu este de a avea o scuzã pentru amînare sau de a sanctiona tara, ci de a motiva si încuraja reforme necesare pentru a fi pregãtiti de aderare. Obiectivul nostru nu este aderarea în 2008, ci aderarea în 2007. Experienta cu unii membri care au aderat în 2004 este cã la un moment dat au spus „Gata, sîntem înãuntru, am semnat tratatul, am rezolvat problemele pînã la 1 mai 2004“, dar nu era asa. Fiindcã pentru România si Bulgaria era o perioadã mai lungã între momentul închiderii negocierilor si momentul aderãrii era poate mai mult de fãcut. De aceea am ales aceastã optiune de a mentine o presiune. Sincer eu cred cã a avut un efect benefic.

„În aderare nu este lapte si miere, ci sînt drepturi, avantaje, dar si obligatii“ Rep.: Oprindu-ne asupra recentului Raport de monitorizare al Comisiei Europene, nu am putea întelege din el si un avertisment, anume cã pînã în primãvarã ar fi termenul prea scurt pentru a se rezolva restantele? J.S.: Nu e vorba de a rezolva pînã în primãvarã. Avem timp încã pînã la sfîrsitul anului viitor pentru a rezolva problemele. Dar trebuie sã avem încredere cã, pînã la sfîrsitul anului, România va fi suficient de pregãtitã, mai ales în domeniile cheie. Este încã timp. De exemplu, momentul pentru a avea stabilite mecanismele de gestionare a agriculturii nu este aprilie-mai. Rep.: Sã ne întoarcem la comunicare. Foarte multã lume face confuzii, s-au amestecat euro-miturile cu euro-spaimele si sãrim peste costuri. Iatã, încet-încet, începe sã scadã euro-optimismul românesc. Pe mãsurã ce lumea începe sã afle despre costurile reale ale integrãrii. Oare nu era mai bine sã se spunã adevãrul românilor de la bun început? J.S.: Îmi amintesc cã, la începutul mandatului meu, la sfîrsitul lui 2001 si începutul lui 2002, am spus cã mã tem un pic aici, în România, de nivelul ridicat al entuziasmului. Era cam 80-85% în favoarea aderãrii. Am spus public cã poate nu este prea bun, pentru cã este ceva care nu reflecteazã si o întelegere bunã despre impactul aderãrii. De aceea membrii delegatiei am schimbat si strategia noastrã de informare. Am pus foarte mult accentul pe fonduri de preaderare si asa mai departe. S-a schimbat mult mai mult spre douã elemente. În primul rînd, informarea asupra impactului pe diferitele sectoare – rural, tineretul, IMM-uri – dar si pe valorile europene, adicã în aderare nu este lapte si miere, ci sînt drepturi, avantaje, dar si obligatii. De aceea am vrut sã echilibrãm mai mult balanta de informare. Ei bine, Delegatia singurã nu poate sã facã acest lucru si, din pãcate, din partea guvernului, eforturile de informare nu au fost atît de bine coordonate. Rep.: Poate nici interesati nu au fost? J.S.: Ba da! Dar eu cred au fost întotdeauna probleme de coordonare a eforturilor pentru informare despre aderare. Si eu cred cã este foarte bine cã anul acesta s-a început a vorbi despre costuri. De fapt care sînt costurile?… Costuri, iatã, sînt foarte des investitiile pentru firme, pentru a putea sã respecte reguli si norme, nu doar pentru Bruxelles, dar si pentru sãnãtatea consumatorilor, pentru a putea exporta direct, fãrã control, spre alte piete din Europa si în lumea întreagã. Sînt investitii care sã le permitã firmelor sã fie mai competitive în aceastã lume, unde pretul singur nu înseamnã competitivitate. Rep.: Ati pomenit mai devreme despre cum s-a lucrat în România cu fondurile de preaderare; cu ce-o sã fie apoi e altã istorie. Dumneavoastrã ati venit în Neamt, ati avut un traseu si ati vizitat diverse obiective, oameni si afaceri care au beneficiat de fonduri europene. Nu e totul o poveste de succes în România. Existã si o listã neagrã a celor care au deturnat fondurile, a celor care nu vor mai avea acces la ele. Cînd veti face publicã o asemenea listã? Lumea asteaptã. J.S.: Sincer vorbind, nu existã o listã neagrã. Sînt unii contractori, nu neapãrat români, care nu sînt autorizati sã participe în licitatii pentru fonduri europene pentru cã nu au respectat regulile de procedurã sau de eticã, dar este altceva. Sînt proiecte care nu au mers bine. Unii au fãcut scandaluri, care poate nu au apãrut în presã. Rep.: De ce sînt proiecte cu probleme? J.S.: Poate sînt douã-trei tipuri de probleme. Sînt si proiecte bine fãcute care nu au reusit deoarece conceptia nu a fost cea mai bunã, dar au fãcut totusi ceva. Curtea Europeanã de Conturi face audituri despre impact, facem si noi o evaluare a programelor pentru a sti mai bine ce se întîmplã. Sînt într-adevãr proiecte care nu au reusit – sînt puse pe hîrtie. Am si un alt caz. Iatã, programul RICOP, care a fost un mare program, foarte complex, a mers foarte prost de la început, a fost teribil. La Bruxelles, cînd am vorbit cu statele membre despre RICOP s-a spus: „Sã nu vorbiti cu noi despre acest program!“. La sfîrsit, dupã multe probleme, RICOP a reusit si este de fapt o poveste de succes. Sînt mai multe lectii din acest proiect, dar sînt si proiecte în care sînt greseli foarte mari. Rep.: Am înteles, inclusiv aspectul diplomatic al rãspunsului. Gîndul îmi rãmîne la fraude. J.S.: De fapt este evident cã si presa joacã un rol foarte important. Nu doar presa, ci si societatea civilã si autoritãtile. Sînt si probleme cu autoritãtile. Sînt greseli care pot fi rezolvate în timpul unui proiect – chiar sînt probleme de incompetentã si sînt cazuri de fraudã! Dacã e vorba de fruadã, este evident cã banii contribuabililor europeni trebuie sã fie recuperati, chiar dacã nu e vorba de un proces penal. Dar, dacã este o adevãratã fraudã sau un caz de coruptie, trebuie urmãrit si un proces penal pentru cã nu este suficient un proces administrativ. Sînt si lectii bune, sînt si rele. În toate proiectele, care vor avea programe mai mari, mai importante în viitor, dacã vom avea aceleasi probleme va fi foarte, foarte greu sã fie gestionate.

Moldova, si cea de peste Prut, zonã sensibilã Rep.: Un subiect sensibil în România este Moldova, o zonã defavorizatã, rãmasã în urmã. Iar judetul Neamt este eminamente unul dezindustrializat. Dar, sã nu uitãm cã vom asigura frontiera Uniunii Europene cu Republica Moldova, cu Ucraina, zone sensibile. Ce se poate întîmpla în conditiile în care totusi Moldova noastrã, ca sã nu spun doar Regiunea de Dezvoltare Nord-Est, va rãmîne la acelasi nivel, cu acelasi decalaj? Dacã autoritãtile nationale nu vin peste cele locale si regionale sã le stîrneascã, sã le împingã, se poate stimula treaba asta la nivel Uniune? Care este orizontul de asteptare? J.S.: În primul rînd, va fi o frontierã a Uniunii Europene extinse, dar nu implicã o cortinã de fier si de aceea nu va fi usor. Trebuie sã fie o bunã cooperare între România si vecinii ucrainieni si moldoveni. Si trebuie încurajat si traficul transfrontalier local. Acesti oameni au trãit împreunã, peste Prut, si Prutul nu trebuie sã fie o barierã impermeabilã. În acelasi timp trebuie controlat fluxul de persoane, mai ales cele care nu sînt din localitate, pentru a evita traficul persoanelor sau drogurilor si asa mai departe. Dar, este evident cã dezvoltarea Moldovei e foarte importantã. Infrastructura este importantã. Vedeti, legãtura Bucurestiului cu Moldova, dar si a Moldovei cu Ardealul, trebuie dezvoltatã prin fonduri. Avem fonduri, dar deja pe plan economic si social aceastã regiune (Moldova – n.a.) primeste mai multi bani decît orice altã regiune din România. Trebuie foarte bine gîndit cum se cheltuiesc acesti bani pentru a avea impact pe dezovoltarea economicã si socialã. Rep.: Revin si spun cã mã tem cã ai nostri nu se vor pricepe sã cheltuiascã mai mult si mai bine. J.S.: Sînt autoritãtile nationale, dar sînt si autoritãtile regionale care au aceastã responsabilitate. Nimeni nu stie mai bine decît cei de la Regiune care sînt prioritãtile, dar este evident cã nu este suficient sã stie, important este si de a pleca de la aceastã analizã spre actiuni concrete si cu un sprijin de la anumite structuri nationale pentru a asigura o dezvoltare corectã în aceastã zonã. Evident, dacã nu se va face ceva într-o perioadã mai lungã, este evident cã prioritatea pe plan financiar va deveni mai importantã pentru aceastã zonã, dar sper cã nu va fi necesar. Am vãzut la Vaslui, de exemplu, o anumitã schimbare de culturã, de abordare. Am fost foarte impresionat! M-am întîlnit cu o tînãrã întreprinzãtoare care a iesit din facultate – turism – anul trecut si care, din mostenirea bunicii, a vîndut casa si terenul si a investit într-o pensiune în Agapia. Construieste, si-a asumat riscul si a ales sã rãmînã în zonã, sã investeascã în zonã. Este ceva remarcabil si eu sper cã nu este un exemplu singular! Rep.: Va fi un „success story“ care va face pui? J.S.: Dacã va fi un „success story“ vom vedea! Rep.: Iar eu sper cã ne vom revedea…

„Va rãmîne o parte din mine care va fi româneascã“ Rep.: În România, sînteti cetãtean de onoare prin vreo localitate? J.S.: Da, cred cã da. Am uitat… Cred cã în Hunedoara, în judet. Rep.: La Deva? J.S.: Da, la Deva. Rep.: V-ar tenta sã renuntati la cariera diplomaticã pentru o optiune politicã? J.S.: Sigur cã nu. Nu sînt un politician. Rep.: Dupã ce se încheie misiunea în România, vã gînditi cumva sã pãstrati aici un loc de refugiu, sã reveniti într-un colt de lume drag? J.S.: Nu stiu dacã voi pãstra un loc de refugiu, dar stiu sigur cã va rãmîne o parte din mine care va fi româneascã si cã trebuie sã revin, sã mã reîntorc în tarã, poate nu imediat. Rep.: Constientizati cã veti rãmîne în manualele noastre de istorie? J.S.: Nu stiu dacã ar fi meritat, dar este poate motivant pentru mine. Nu pentru a rãmîne în manuale, dar pentru a-mi justifica activitatea.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Arhivă 2005-2017

Proces şi la Curte în cazul fraudelor de la postliceală

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ procurorii au atacat sentinţa prin care s-au aplicat pedepse cu suspendare şi achitări ■ 19 din cei 96 de inculpaţi au uzat de calea de atac ■ 26 de lucrări au fost anulate de instanţa de fond ■ unii elevi nici nu treceau pe la şcoală, fiind plecaţi în străinătate ■ erau promovaţi contra unor sume de 1.000 de lei ■ unii profesorii-medici pătaţi completau în locul candidaţilor testele tip grilă ■

Procesul fraudelor de la postliceala sanitară continuă la Curtea de Apel Bacău după ce sentinţa instanţei de fond a fost atacată. Au declarat apel atît procurorii cît şi parte din inculpaţi, 19 din totalul din 96, profesori care şi-au pătat onoarea la corectarea tezelor, dar şi elevi care au cotizat pentru a deveni asistenţi medicali. Reamintim că Tribunalul Neamţ a aplicat pedepse cu suspendare, iar parte dintre cei deferiţi justiţiei au fost exoneraţi de răspundere penală, fiind achitaţi. 26 de lucrări ale elevilor „cotizanţi“ au fost anulate de instanţă, titularii rămînînd fără diploma care le atesta studiile. Acuzele de dare şi luare de mită nu au putut fi dovedite nici din probatoriu, nici din interceptări şi confruntări, astfel încît profesorii şi cei din comisia de examinare au fost inculpaţi numai pentru abuz în serviciu şi fals material în înscrisuri oficiale. În ceea ce priveşte alţi acuzaţi, ei au fost trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunilor de trafic de influenţă, iar cursanţii şcolii postliceale fiind inculpaţi pentru cumpărare de influenţă. Cele două părţi vătămate din dosar, Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ şi Şcoala Posliceală Sanitară Piatra Neamţ, nu s-au constituit părţi civile în procesul penal. Curtea de Apel Bacău va da în cauză o sentinţă definitivă. Conform actelor de urmărire penală, lanţul neregulilor pleca încă de intrarea în şcoală şi se termina la finele studiilor, cu examenul de certificare, unul care era de cele mai multe ori măsluit grosolan. Oamenii legii s-au sesizat despre nereguli în 2013, iar cercetările au durat aproape doi ani. Au ajuns în faţa judecătorilor membrii comisiilor de certificare a studiilor, diriginţii celor trei clase din Piatra Neamţ care au absolvit în 2013, secretarul unei postliceale din Roman, care în anul 2013 a scos ultima promoţie, apoi şi-a închis porţile, precum şi de mulţi din cei care au cumpărat bunăvoinţa profesorilor şi a medicilor şi au cumpărat o diplomă de asistent medical, deşi în unele cazuri chiar cei din comisia de examinare se minunau cît de neinstruiţi erau candidaţii. Acheta a relevat faptul că la postliceala din Roman succesul examenului era asigurat contra sumei de 1.000 de lei de persoană. În mod normal, taxa legal instituită era de 170 de lei, iar diferenţa pînă la 1.000 de lei însemna cumpărarea indulgenţei profesorilor examinatori. De toate demersurile s-a ocupat secretara unităţii, cea care strîngea banii de la cotizanţi, le spunea că această practică este valabilă de ani de zile şi că pentru cei care dau bani, poate rezolva problema examenului la Piatra Neamţ. Tot ea făcea drumurile la „judeţ“, unde era centru de examinare şi rezolva problema. Femeia le-a spus oamenilor legii că această taxă ilegală era de cînd lumea, că iniţial a fost mai modestă, dar că din 2009 rămăsese la pragul de 1.000 de lei. Din cei 34 de elevi înscrişi în promoţia 2010 – 2013, au venit la examenul de certificare numai 24, dar instanţa le-a anulat lucrările. Pentru unii, cursurile din cei trei ani au fost opţionale, nici măcar nu au trecut pe la şcoală fiind plecaţi la muncă în străinătate. Pentru majoritatea candidaţilor secretara le-a făcut rost şi de proiecte pe care le avea de la promoţiile anterioare. La Piatra Neamţ examenul de final costa mai puţin, cam 500 de lei. Ca orice examen şi cel de la postliceala sanitară era monitorizat audio şi video, aşa că anchetatorilor nu le-a trebuit decît niţică răbdare pentru a studia înregistrările. Aşa a ieşit la iveală că acolo unde toată comisia era „cumpărată“, medicii au muncit pe brînci, şi- au scos din poşete mai multe pixuri, au stabilit care este mai aproape de culoarea cu care s-a scris teza şi au trecut la treabă. La testele tip grilă erau întrebări care aveau unul, două sau chiar trei răspunsuri corecte. Corectorii au completat tot ce trebuia pentru note cît mai mari. Totuşi, mediciii care nu s-au lăsat cumpăraţi au rămas uimiţi de neştiinţa candidaţilor, catalogînd promoţia 2013 ca fiind cea mai slabă din istoria şcolii. La examenul din 2013 au fost un număr total de 212 candidaţi care au avut de susţinut proba scrisă şi proiectul. Dacă la cea de-a doua probă toţi au trecut cu brio, la teza scrisă, şapte candidaţi nu au reuşit să obţină minim nota 5. Din cei care au trecut însă, mulţi s-au bucurat de sprijinul comisiei de corectare, în unele cazuri modificările fiind evidente. În aceste condiţii, a fost dispusă o expertiză grafologică în urma căreia a ieşit la iveală că din totalul de 212 de teze, un număr de 113 prezintă modificări ale substanţei cu care s-a scris, dar nu s-a putut stabili dacă au făcut menţiunile pe foaie una, sau două persoane.

Citește știrea

Arhivă 2005-2017

Amplã descindere a mascatilor în Piatra

Știre publicată în urmă cu

în data de

• are loc o nouã editie a Festivalului de datini si obiceiuri de iarnã Steaua sus rãsare • asearã a avut loc prima parte, iar disearã va fi a doua •

Centrul pentru Culturã si Arte Carmen Saeculare a dat ieri, 27 decembrie, startul celei de-a XLIX-a editie a Festivalului de Datini si Obiceiuri Steaua sus rãsare, manifestare care se încadreazã în programul Tîrgului de Crãciun la Neamt. Ca în fiecare an, la Piatra Neamt, s-au reunit unele dintre cele mai spectaculoase formatii de datini si obiceiuri din judet si din tarã. Cetele de colindãtori, urãtori si mascati si-au întîmpinat publicul cu frumusetea colindelor, a plugusorului si a sorcovei, dar si cu jocul arhaic al caprei, ursului si cerbului, în acest ceremonial simbolic al vietii si al mortii, în care masca trece granitele si reuneste lumea de aici cu cea de dincolo, iar timpul moare doar pentru a putea renaste. Anul acesta, „spectacolul“ mortii anului vechi si al renasterii celui nou va fi adus pe strãzile din oras si pe scena de la Platoul Curtii Domnesti de formatii venite de peste granitã, din diverse judete si de grupuri nemtene. În prima zi a festivalului au putut fi urmãrite evolutiile formatiilor Cununa Somesanã (Maieru, Bistrita Nãsãud), Ansamblul folcloric aromân Dor (Sarighiol, Tulcea), Alaiul de datini si obiceiuri Farcasa, Izvoarele Borcutului Borca, Alaiul de la Pîncesti, Sumãnarii din Trifesti, Ansamblul Mugurasii Mãrginenilor, alaiurile de datini si obiceiuri din Bãltãtesti, Gîrcina, Timisesti, Urecheni si Ansamblul Floricicã de la munte al Centrului Carmen Saeculare. Ieri, de la ora 16, a avut loc traditionala paradã a formatiilor, care se au strãbãtut parte din oras pe traseul Teatrul Tineretului – Casa de Culturã – Muzeul de Istorie – Hotel Ceahlãu – Teatrul Tineretului. Apoi, pe scena amplasatã pe Platoul Curtii Domnesti a urmat un spectacol extraordinar al mãstilor si al obiceiurilor traditionale din vremea sãrbãtorilor de iarnã. Astãzi, în a doua zi a festivalului, vor putea fi vãzuti Cãiutii de la Mihoreni (Cernãuti, Ucraina), Ansamblul Chiscãrenii si Mostenitorii (Republica Moldova), Ansamblul Cununa Somesanã, Ansamblul Dor, Ansamblul Cerbul de la Helesteni (Iasi), Ursii de la Asãu (Bacãu), Ansamblul de Datini Capra de la Mãlini si Grupul Folcloric Bogdana din Bogdãnesti (ambele din Suceava), Ansamblul de datini si obiceiuri de iarnã din Tudora (Botosani), alaiurile de datini si obiceiuri din Agapia, Roznovenii, Ansamblul Ozana Tîrgu Neamt si Ansamblul Floricicã de la munte. Si astãzi va avea loc o paradã pe acelasi traseu din Piatra Neamt si un spectacol la Curtea Domneascã.

Cîte ceva despre participanti

Ansamblul folcloric aromân de cîntece si dansuri Dor, din Sarighiol de Deal, Tulcea, a fost înfiintat acum 38 de ani si este format din 40 de tineri entuziasti, dansatori, solisti vocali si instrumentisti. Conducãtorul grupului, Dumitru Caimacan Popescu, profesor drd. inginer si director de scoalã, s-a identificat cu visele si aspiratiile noului colectiv. Personalitãti în domeniu au apreciat elogios, în decursul anilor, interpretarea artisticã si autenticitatea ansamblului în spectacole sau festivaluri judetene, nationale si internationale. Între 2013 si 2015, ansamblul a sustinut peste 80 spectacole, obtinînd Marele Premiu – Trofeul Regele Brazilor, la Festivalul International de Folclor de la Bistrita-Nãsãud si Marele Premiu la Festivalul Serbãrile Deltei de la Sulina. Originea jocului ursului la Asãu se pierde mult în timp. În anii ’60, Gavrilã Nicodim organizator cunoscut al cetei de ursi, a adus pentru întâia datã bãtaia cu douã ciocãnele la o tobã mai mare, obicei copiat de la niste prieteni din Dãrmãnesti. Bãtaia ritmicã, specificã Asãului, este creatia lui, rãmânând unicã si reprezentativã. Gavrilã Nicodim a strâns pentru prima datã mai multe piei de urs – opt – si a avut ideea jocului ursului pe par, joc mostenit si azi de asãuani, devenit specific comunei. În prezent, fiul acestuia, Daniel Nicodim, încearcã sã ducã mai departe traditia mostenitã de la tatãl sãu, ajungând sã strângã un numãr impresionant de oameni – 60. Înfiintat în 1971, Ansamblul folcloric Floricicã de la munte, s-a consacrat, în timp, ca unul dintre cei mai importanti pãstrãtori de culturã traditionalã româneascã. De patru decenii, ansamblul cutreierã Europa, ducînd cu el frumusetea dansurilor, cântecelor si a costumelor populare românesti. În palmares se aflã distinctii obtinute la manifestãri prestigioase din tarã si din Europa: Festivalul International de Folclor de la Reims (Franta), Festivalul de Folclor de la Zakopane (Polonia), festivalurile de la Zavet si Lovec (Bulgaria), Festivalul de la Krakowia (Polonia), Festivalul Internationalde la Kikinda (Serbia), Festivalul de la Champtoce (Franta), Festivalul de la Quartu Sant’Elena (Sardinia), Festivalul Olympus (Katerini, Grecia) sau cel de la Adapazari (Turcia).

Citește știrea

Arhivă 2005-2017

Polonezii ne-au surclasat iar. Conduc detasat în topul penalizatilor UE pentru legile justitiei

Știre publicată în urmă cu

în data de

Presedintele Comisiei Europene a devenit subiect de breaking-news, declansând în premierã un atac dur la adresa Poloniei, propunând aplicarea „solutiei nucleare“ a Tratatului UE la adresa acestei tãri, pentru cã si-a permis sã-si modifice legile justitiei. „Solutia nuclearã“ presupune suspendarea dreptului de vot al Poloniei, în cadrul UE, sansã pe care România n-o va avea curând, oricât de mult si-ar modifica legile justitiei. Câtã sustinere a avut propunerea Comisiei Europene s-a vãzut în reactia imediatã a Consiliului Europei care, în opozitie totalã, a declarat cã „trebuie sã se punã capãt distrugerii reputatiei Poloniei, prin aplicarea vreunei sanctiuni“. La rândul sãu, Guvernul Poloniei a ripostat ferm, atentionând cã orice stat european, ca stat suveran, are dreptul absolut de a-si reforma propriul sistem judiciar. Acest Guvern motiveazã cã în Polonia, nu numai cã justitia a ajuns o „castã“, dar pe deasupra mai este si putred de coruptã. Bineînteles cã Polonia are si ea strãzi, iar la semnalul presedintelui Comisiei Europene aceste strãzi au fost invadate de protestatari gen „# Rezist!“, cu telefoanele aprinse. De remarcat cã scenariul protestelor poloneze este identic cu cel al protestelor românesti, dovedindu-se astfel cã este opera acelorasi artizani, ca si pe meleagurile noastre. Spre deosebire de Guvernul Poloniei, ferm si stabil în reactii, Guvernul României, fiind mai slab de înger, este marcat de complexul Strãzii, cedând acesteia atributul reprezentãrii suveranitãtii tãrii. Strada a preluat si atributele legislativului, fapt salutat în exterior prin cãderi în fund de admiratie.

Suveranitatea României, partidã de ping-pong între „Statul de drept“ si „Statul paralel“, arbitratã de Klaus Iohannis

România, ca stat suveran, are dreptul absolut de a-si reforma propriul sistem judiciar, în jaloanele obligatiilor UE. Toti protestatarii, interni sau externi, reclamã cu surle si trâmbite cã sunt încãlcate obligatiile fatã de UE, fatã de independenta justitiei si fatã de lupta anticoruptie, fãrã a reusi vreunul dintre acestia sã articuleze, cu subiect si predicat, care sunt obligatiile încãlcate. Constatãm cu stupoare cã, atât Bruxelles-ul, cât si cercurile vocale românesti nu au avut nici o reactie în 2004, când Guvernul Nãstase a modificat prin „asumarea rãspunderii“ legile justitiei. Aceeasi lipsã de reactie s-a manifestat si în 2005, când Guvernul Boc, prin ministrul Monica Macovei, a mutilat legile justitiei, tot prin „asumarea rãspunderii“. Mutilarea a fost sesizatã de Curtea Constitutionalã, care a declarat circa 100 dintre articole neconstitutionale. Din 2005 si pânã astãzi, pe solutiile izvorâte din aceste prevederi neconstitutionale, sumedenie de dosare penale au fost deschise si finalizate prin erori judiciare. Suficiente destine au fost schilodite iremediabil si nici aceasta nu a reusit sã socheze Bruxelles-ul sau Strada. Erorile judiciare nu au socat nici pe artizanii „Statului paralel“, care sã-i facã sã dea ordin pe unitate „facilitatorilor“ ca sã declanseze proteste pentru derapajele justitiei. Dinpotrivã, acesti „facilitatori“ asigurã acum declansarea „protestelor spontane“ zilnice, cu tot tacâmul, pentru ca maleficele legi ale justitiei sã nu fie modificate nici cu o virgulã. Protestatarii sunt asigurati cã pentru „erorile judiciare“ România nu va fi sanctionatã cu „solutia nuclearã“. Poate doar sã fim sanctionati cu genunchii pe coji de nuci, pentru aceste erori si derapaje ale justitiei. Prins între decizia Comisiei Europene si reactia Consiliului Europei, drãgutul nostru presedinte Klaus Iohannis se pomeneste cântând în struna Comisiei, înainte de a apuca sã citeascã legile justitiei, pe care Parlamentul i le-a trimis spre promulgare. Întrebat dacã România ar avea soarta Poloniei privind legile justitiei, presedintele, sigur pe el, s-a trezit declarând cã „Existã un risc evident“. Evidentã pe care presedintele nu vrea s-o declasifice. Dacã domnul presedinte ar fi avut minima curiozitate obligatorie sã-si consulte cel mai umil consilier, ar fi aflat cã în cazul în care Polonia ar fi avut acum noile noastre legi, Bruxelles-ul nu ar mai fi amenintat-o cu sanctiuni. Este incalificabilã superficialitatea cu care presedintele se pozitioneazã în spatiul public, în legãturã cu niste legi asupra cãrora încã nu s-a pronuntat nici mãcar Curtea Constitutionalã.

Noile legi ale Justitiei, inclusiv Codurile, au sansa sã fie cele mai bune din ultimii 15 ani ale statului de drept.

Spre deosebire de legile anterioare, noile legi beneficiazã de circumstante favorizante. Fiind promovate în Parlament ca proiecte de legi si nu ca ordonante, acestea au fost supuse obligatoriu unor dezbateri, au putut fi amendate, nu vor putea intra spre promulgare decât dupã trecerea printre furcile caudine ale Curtii Constitutionale si dupã o nouã dezbatere în Parlament pentru a fi puse în acord, vor putea fi trimise spre promulgare cãtre presedinte. Dar pânã acum se dovedeste cã de circumstante favorizante nu au putut beneficia legile justitiei din 2004 si 2005. Curtea Constitutionalã a fost implicatã deja în a peria si a elimina toate „îngrijorãrile“ unora sau a altora din aceste legi. În plus, i se oferã lui Klaus Iohannis sansa sã promulge un pachet de legi pentru care nu va avea motive sã mai fie îngrijorat sau sã transfere „Strãzii“ aceste îngrijorãri. Se poate aprecia cã pânã la intrarea în vigoare legile respective trec prin nenumãrate filtre, aceasta fiind calea fireascã. În atari situatii, orice contestare vehementã a noilor legi nu poate fi catalogatã decât ca expresie a negãrii statului de drept.

Delirul lui Raret Bogdan, de la Realitatea TV, este mãsura negãrii statului de drept

Numitorul comun al tuturor contestatiilor vehemente vizeazã legile justitiei, pentru ca acestea sã nu fie modificate, pânã când Liviu Dragnea nu va fi condamnat pe stil vechi. S-a dovedit cã „Strada“ nu cunoaste alt motiv pentru proteste. Protestatarii îsi orienteazã argumentele si dupã cum bate vântul din directia magistratilor, a televiziunilor si a presei, dar sunt ghidati în actiunile lor „spontane“ de cãtre armatele de „facilitatori“, mercenari ai „Statului paralel“. Televiziunile sunt împãrtite pro si contra Partidului Social Democrat, devenit din decembrie 2016 tinta unicã în perspectiva alegerilor din 2019. În orice protest moderatia în ton si atitudine este de preferat, dar stridenta si delirul se dovedeste cã apartin funciar adversarilor traditionali ai Partidului Social Democrat. La limita superioarã a delirului se situeazã jurnalistul Rares Bogdan si locotenentii acestuia, de la Realitatea TV. În ultimele zile, din putul gândirii acestui lider al opiniilor contondente au fost aruncate în spatiul public mai multe mesaje, greu de circumscris în normalitate. Dupã mintea acestuia, lupta politicã trebuie dusã în stradã, unde fasciilor nu le-a rãmas decât o singurã sansã, sã atace si sã ocupe Parlamentul, sã-i arunce pe parlamentari peste gard, sã-i urmãreascã pânã acasã, pentru aplicare de corectii lor si familiilor acestora, spre vesnicã tinere de minte. Desi recunoaste cã „stânga româneascã având toate datele problemei, putere formal legitimã, deci control asupra legiferãrii si lideri care pot bate cu pumnul în masã“, aceasta ar putea obtine „mântuirea politicã“ militând pentru instalarea monarhiei în România.

Viziunea individului izvorãste din noaptea mintii

Delirul continuã cu convingerea acestuia cã trecerea la monarhie, nu numai cã ar avea valenta unor restartãri ale societãtii, dar, în sfârsit, „ar da câstig de cauzã prizonierilor frustrãrii“ de a convietui într-un regim republican. Putul gândirii este abisul în care Rares Bogdan a descoperit cã „singura carte câstigãtoare a unei tãri (sub monarhie) este sinele colectiv“. Dupã autorul unei astfel de asertiuni, cele 17 natiuni republicane din cadrul UE sunt realmente de deplâns „sinele colectiv“ regãsindu-se doar în cadrul celor sapte monarhii care mai existã în Europa. Realizând cã îndemnând stânga spre monarhie vorbeste la lunã, Bogdan Rares conchide cu nãduf cã „uite de asta suntem la coada vacii si riscãm sã ne uitãm la ea în fund tot restul zilelor noastre, cã ne lamentãm si ne este lene“. Aceastã cugetare briliantã ar trebui tradusã în limbile de circulatie si transmisã spre iluminare celorlalte 16 republici europene, în compania cãrora România tot stã la coada vacii. Sãmânta mesajului lui Rares Bogdan nu a cãzut pe teren sterp. A încoltit în mintea fertilã a unui rãtãcit prin PSD, presedintele executiv Nicolae Bãdãlãu, care vrea sã fie pãrtas, alãturi de Liviu Dragnea, la opera de constructie a unei Case Regale în România. Se dovedeste astfel cã Rares Bogdan are prozeliti în PSD. Salut pozitia fermã a premierului Mihai Tudose, care se declarã republican, fãrã a avea vreun complex. Este în logica lucrurilor ca la conducerea PSD-ului sã fie republicani convinsi, nu monarhisti de conjuncturã.

Citește știrea

Trending