Oare se va repeta şi la alegerile prezidenţiale mascarada cu cozile la vot din Diaspora?

Marţi 23 iulie, Preşedintele Klaus Iohannis a promulgat legea prin care se reorganizează votul pentru alegerile prezidenţiale, de parcă acestea ar fi de anvergura alegerilor preşedintelui Statelor Unite sau ale Rusiei. S-a stabilit că în Diaspora votul va fi extins pe durata a trei zile consecutive, de dimineaţa până la miezul nopţii. Românii din Petrograd sau Helsinki, după ieşirea de la vot la miezul nopţii, vor putea rămâne în continuare, pentru a admira nopţile albe. În sfârşit, după 150 de ani de istorie electorală, Klaus Iohannis a reuşit unica performanţă de a obţine întinderea votului în Diaspora pe trei zile consecutive, lungi cât o zi de post. În plus de aceasta, s-a obţinut centralizarea cererilor unor diasporezi, privind înfiinţarea a noi şi noi secţii de votare, chiar şi acolo unde există un singur votant. Politicienii noştri, dispuşi la concesii, sunt porniţi să facă din votul Diasporei o epopee universală, decişi să dubleze numărul secţiilor de votare, secţii dublate deja la alegerile din 2014. Noi, prostimea din ţară, rămânem în continuare arondaţi să votăm, doar într-un interval de numai 15 ore consecutive, la aceleaşi antice şi de demult secţii de votare.

Noua lege privind votul în Diasporă prefigurează noi modalităţi de fraudă electorală

Ministrul românilor de pretutindeni ne anunţă că există aproape 9,7 milioane de români în afara ţării. Dacă mai pleacă vreo câţiva, o să ajungem în situaţia în care majoritatea românilor vor vieţui în afara ţării şi, atunci, ungurii se vor simţi îndreptăţiţi să se întrebe, la ce ne mai trebuie nouă România. Din cei 9,7 milioane de români, numai în Diaspora se află 5,6 milioane de români. Cu puţin timp în urmă, pe 30 iunie 2019, Autoritatea Electorală Permanentă anunţa că doar 740 de mii de români au domiciliul în afara ţării, restul de 9 milioane au domiciliul în ţară. Aceşti 9 milioane de români vor ca autorităţile româneşti, pe banii bugetului, să umble cu urnele de vot după ei prin lume, pe unde sunt prinşi de interese şi de Facebook în ziua votului. Dintre cei 9 milioane de români, cei cu drept de vot uită de fiecare dată un amănunt, acela de a anunţa la fiecare rundă de vot prezidenţial, parlamentar sau europarlamentar, pe unde hălăduiesc, pentru a putea fi serviţi de urnele de vot la botul calului. Naţiuni cu scaun la cap, pentru astfel de cetăţeni, au stabilit că dreptul la vot se exprimă doar acasă la ei. Statul român, neştiind care este gradul de împrăştiere prin lume a concetăţenilor noştri pelegrini, este dispus să umble bezmetic şi pe ghicite, cu urnele de vot prin Europa. Din această cauză, la care se mai adaugă şi altele, majoritatea urnelor n-au prea fost utilizate la capacitate în fatidica zi de 26 mai, în care Facebook-ul a explodat, provocând cozi imense în câteva locaţii, sufocate de invazia românilor animaţi de un dor de vot în Diasporă, decât dorul de vot acasă. Atunci, doar în aceste locaţii, cu mai mult lipici la ceva structuri haştagiste de informare şi coordonare turistică, prezenţa la urne a fost programată să fie excesiv de mare, încât mulţi să rămână pe dinafară. A izbucnit un scandal, mare cât Pentagonul, bine mediatizat, stârnit de şocul existenţei cozilor la urne, declanşat de excesul instant al spiritului civic extern. Cei care nu au fost şocaţi de lungimea cozilor, deoarece contau pe existenţa lor, s-au preocupat cu multă dăruire de a mediatiza nemulţumirea multora dintre cei dirijaţi către urnele, la care n-au mai ajuns. Miza celor preocupaţi de voturile neexprimate ale diasporezilor, pe motiv de cozi, nu era ca statul român, indiferent de guvernare, să realizeze o mai justă repartizare teritorială a secţiilor de vot în Diasporă, în raport de gradul de împrăştiere a românilor de pretutindeni. Miza acestora a fost ca procesul de vot să fie mai greu de securizat, pregătindu-se astfel premizele următoarelor mari fraude electorale. O anchetă parlamentară a relevat deja că la votul din 26 mai, în zonele aglomerate, s-au remarcat serioase breşe în desfăşurarea şi securizarea votului, breşe care, dacă s-ar fi produs în ţară, scena politică ar fi explodat.

La ultimele alegeri, marile fraude electorale le-a furnizat votul din Diaspora

Cozile din ultimii ani, la votul din Diasporă, au avut rolul de a crea noi şi marginale preocupări statului român. S-a ajuns astfel la soluţiile cu votul prin corespondenţă, sau a votului extins pe mai multe zile, care nu sunt decât mijloace suplimentare de fraudă electorală, în condiţiile în care statul român nu deţine, nici pe departe, o logistică securizată pentru corecta funcţionare a acestor soluţii. Funcţia de securizare fusese atribuită STS-ului, care, cu ocazia votului din 26 mai, dar şi a evenimentelor de la Caracal, s-a dovedit incompetent, dacă nu şi interesat. Este imperios necesar ca toţi românii cu drept de vot, aflaţi în afara ţării, care vor să voteze acolo, să se preînregistreze pe platforma online a Autorităţii Electorale Permanente. Realizarea acestei obligaţii este o poveste de adormit naivii. Pe aceşti naivi contează astfel beneficiarii posibilelor fraude electorale, a căror dicton este „Informaţia înseamnă putere, iar informaţia este la noi“. Una din cele mai suculente surse de informaţii o constituie procesul electoral. A trecut perioada găinăriilor mărunte, ca băgatul unor buletine de vot suplimentar în urnă, ca practicarea turismului electoral cu autobuzele, ca măsluirea unor procese verbale de numărare a voturilor sau a votului multiplu. Acestea au rămas doar poveşti, pentru nepoţii noştri. Acum Facebook-ul a devenit un important agent electoral, care are metode mult mai sofisticate de fraudă. Extinderea procesului de vot pe mai multe zile, stabilit de recenta lege de inspiraţie iohannistă, devine regina balului, în ce priveşte principalele surse de fraudă electorală.

Românii de afară au ajuns să decidă cum trebuie să trăiască românii de acasă

După cum s-a constatat fără tăgadă, în alegerile prezidenţiale din 2009 şi 2014, voturile Diasporei au fost determinante în stabilirea preşedintelui României după turul II. Aşa au câştigat mandatul preşedinţii Traian Băsescu şi Klaus Iohannis. Tot aşa a ajuns USR, unicul partid fără ideologie şi organizaţii, pe locul 3 la alegerile europarlamentare din 26 mai. Cei care deţin informaţia consideră că procesul de vot trebuie adoptat la noile cerinţe, având ca ţinte alegerile prezidenţiale, parlamentare şi europarlamentare. Noroc că pentru alegerile locale românii din Diasporă nu pot vota decât acasă, în România, aceasta fiind singura modalitate corectă de vot. Vot care se bazează pe realitatea de acasă, nu pe cea de import. Extinderea votului în Diasporă, pe mai multe zile, măreşte spaţiul de manevră, în care se poate realiza, pe de o parte, ca tendinţele de vot din Diaspora, să fie mai uşor de urmărit în ţară, iar pe de altă parte, tendinţele de vot din ţară să poată fi mai uşor corectate de tendinţele de vot ale Diasporei. În acest nou mod de vot, trebuie interzisă total realizarea exit-poll-urilor în Diasporă . Alegerile din noiembrie 2019 trebuie urmărite cu multă atenţie, deoarece vor avea un caracter mult mai manipulator. Dacă şi în condiţiile noii legi electorale vor mai exista cozi în Diaspora, votanţii înghesuindu-se la vot în ultimul moment, va fi un semn indubitabil că se forţează ca rigorile procesului de vot să fie diluate, până la simularea corectitudinii. Ceea ce s-a şi realizat la alegerile din 26 mai.