Contactează-ne

Actualitate

Oameni au fost, oameni se nasc încă: Nepotul unei refugiate din Chişinău găzduieşte o familie de refugiaţi din Ucraina

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ comisarul Radu Marian Şiclovan găzduieşte o familie refugiată din Ucraina ■ bunica poliţistului s-a refugiat în România, din Chişinău, acum 78 de ani ■ “sunt foarte recunoscătoare lui Radu și familiei sale pentru sprijinul, ajutorul, umanitatea și pacea lor nemărginite în casa lor”, spune mama refugiată ■

Oamenii sunt şi rămân oameni, dacă au fost şi sunt oameni, indiferent de greutăţile pe care trebuie să le depăşească  în viaţa de zi cu zi. Aceasta cred că e singura concluzie a unei poveşti frumoase, emoţionante, spuse de reprezentanţii Poliţiei Judeţene Neamţ, referitor la cazul unei familii refugiate din Ucraina.

Aceasta a găsit adăpost la un comisar de poliţie din Neamţ. Care este nepotul unei bunici, între timp plecate la cele veşnice, care acum 78 de ani fugea din faţa războiului din Chişinău şi se refugia la Buhuşi.

Şi-a refăcut viaţa, din cioburile rămase după război, şi a crescut frumos un nepot care, astăzi, nu a putut rămâne insensibil la drama unei mame, cu doi copii, care a fugit din calea bombelor ruseşti care rad oraşe de pe faţa pământului şi seceră în neştire vieţile unor civili nevinovaţi.

Povestea a fost spusă, cu maximă emoţie, de purtătorul de cuvânt al IPJ Neamţ, Ramona Ciofu, care recunoaşte de la bun început că nu au cuvintele cum să exprime… omenia curată, pură.

“M-am gândit mult cum să vă aștern această poveste. Cum să surprind în vorbe emoțiile, lacrimile, durerea și bucuria, toate trăirile la care cu atât de multă generozitate, am fost făcuți părtași”.

Iar povestea arată astfel:

“Povestea începe în urmă cu 78 de ani, atunci când o fetișcană de 12 ani fugea de mână cu surioara ei din calea războiului, din Chișinău în România.

Această fetișcană a lăsat în urmă tot, a pornit de la zero spre o lume complet nouă, în Buhuși și a încercat, zi de zi, să își transforme durerile în bucurii.

Au trecut anii iar fetișcana a devenit femeie…mamă…bunică…amintire.

Nepoții au fost cei cărora le-a povestit mereu, cu lacrimile ascunse de broboadă, cum a redescoperit bucuria și frânturi din durerea mută pe care a purtat-o mereu în suflet, de la 12 ani.

Unul dintre nepoții acestei fetișcane este colegul nostru.  Comisarul de poliție Șiclovan Radu Marian este polițist și om bun, ambele împletite în șiraguri de povești, de povețe și de trăiri.

Acum aproape două săptămâni, a auzit despre durerea unei mame care a lăsat în urmă tot, care și-a îmbrățișat pe suflet soțul, și-a luat copiii de mână și a fugit, pas cu pas, spre o lume complet nouă, din Ucraina în România.

Nimic nu e întâmplător, poveștile bunicii au răsunat, ca un clinchet de clopoțel, căpătând un nou sens pentru Radu.

De două săptămâni o mamă, o fetișcană de 12 ani și un băiețandru de 15 ani își împletesc povestea cu cea a lui Radu… și bunica dincolo de albastrul cerului zâmbește.

Și noi am zâmbit și ne-am bucurat că am împărtășit împreună un moment important, ziua mămicii… dar mai ales momente de speranță și de umanitate.

Dacă am pierdut tot, dar ne avem unii pe alții, suntem bogați… cei mai bogați”, aşterne povestea Ramona Ciofu.

Zâmbeşte cerul, zâmbim cu toţii şi noi şi ne bucurăm când auzim că omenia nu are vârstă, nu are graniţe, nu ţine cont de greşeli făcute de-a lungul istoriei de unii sau alţii.

Omenia există sau nu, iar în cazul lui Marian Şiclovan omenia e clar că există, iar bunica sigur îi zâmbeşte şi mulţumeşte din cer.

Cum arată iadul prin ochii celor care au fugit de război

Revenind la familia de refugiaţi din Ucraina, mărturia mamei este sfâşietoare şi v-o prezentăm în continuare, prin amabilitatea reprezentanţilor IPJ Neamţ.

“Numele meu este Iulia.  Eu și familia mea locuim la 30 de kilometri de orașul Sumy.  În dimineața zilei de 24 februarie, am auzit împușcături puternice și a început războiul.  Ne-am ascuns la subsol.  A fost un sentiment teribil de frică pentru copii și cei dragi.  În fiecare zi sunetele sirenelor sunau zi și noapte și am fugit la subsol din nou și din nou.  Au fost aruncate bombe asupra orașului Sumy și a regiunii.

 Regiunea noastră a fost asediată de armata rusă.  Este imposibil și foarte periculos să pleci.  Armata rusă a împușcat civili, au jefuit case din satele din apropierea orașului Sumy și chiar au răpit oameni.  Un turn de televiziune a fost aruncat în aer în apropierea satului, coloane de echipament militar rusesc circulau în satul nostru, iar noaptea am văzut drone zburând deasupra satului și rachete. 

Când mi s-a permis să părăsesc orașul pe coridorul verde, am decis să iau copiii și să plec.  Nu știam unde mergem, și atunci am decis să plec în România.  Am mers la granița cu România pentru 3 zile.  Și pe 14 martie erau în România.  Ce oameni minunați, ospitalieri și foarte amabili aici. 

Oamenii sunt de mare ajutor, simpatici, zâmbesc adesea, ajută cu produse.  Aici suntem în pace, iar principalul lucru pentru mine este că copiii mei sunt în pace.  Soțul meu a rămas în Ucraina, a rămas în apărarea teritorială a satului nostru pentru a păstra calmul.

 Sunt foarte îngrijorată pentru familia mea.  Și sunt foarte recunoscătoare lui Radu și familiei sale pentru sprijinul, ajutorul, umanitatea și pacea lor nemărginite în casa lor.  Dumnezeu să ocrotească această familie și poporul român!”.

Am lăsat needitat mesajul (în fond e o traducere din ucrainiană făcută cu ustensilele de pe Google), în ciuda unor stângăcii de exprimare. De ce? Tocmai pentru că şi aceste stângăcii sunt omeneşti. Vorbesc de omenie, de faptul că suntem şi nu trebuie să uităm că trebuie să rămânem oameni.

Supuşi greşelii dacă vreţi, dar datori să ne sprijinim semenii aflaţi în nevoie.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

Culmea filantropiei politice sau cum ne “învaţă” un politician să fim omenoşi de Crăciun

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

De obicei nu critic iniţiativele nimănui, chiar dacă mi se par, unele dintre ele, de-a dreptul penibile. Vorba domnului profesor Nae Ionescu, “omul e singurul animal care se poate rata”, inclusiv, zic eu, prin iniţiative idioate, deci să-i respectăm omului, fie el şi animal politic, această “calitate”.

Dar de această dată am să-mi permit să comentez, evident răutăcios, că nu văd altfel cum, iniţiativa unui om (aşa simte nevoia să se prezinte în primul rând), dar în paralel şi politician, care a reuşit să mă înfurie maxim.

Omul e mai puţin important cum se numeşte sau ce funcţie politică are, iniţiativa e “Nimeni singur de Crăciun”. Şi, în rezumat, la finalul postării puteţi vedea în integralitate mesajul omului cu pricina, spune că ar fi “cel mai frumos cadou” ca de Crăciun să mai facem loc la masa noastră pentru un om singur, citez, “un vecin, un prieten, o rudă”.

Asta-i marea iniţiativă şi chiar nu ştiu cum să o cataloghez: puerilă spre cumplit de idioată sau chiar… o înjurătură pe care omul, în plan secund şi politician, ne-o trânteşte de la obraz.

Adică, mă iertaţi, ce să înţelegem: că noi, românii, suntem, de obicei, nişte nemernici care mâncăm pe “întuneric”, “ascunşi” în casele noastre de Crăciun, Paşte şi… în fiecare zi, şi era nevoie de (i)luminatul om, în plan secund şi politician, ca să ne “gândim” să chemăm pe cineva la masa noastră?!

Nu domnule om, în secundar şi politician, românii nu au nevoie de politicieni, în plan secundar şi oameni, să vină cu astfel de iniţiative. Românii, mereu, au pus un scaun în plus la masă, mereu au pus în plus un blid de mâncare pentru oricine le-a trecut pragul. Şi de Crăciun, şi de Paşte, şi… în fiecare zi.

Aşa-zisa dumneavoastră iniţiativă e de fapt, cel puţin pentru mine, o insultă. Pentru că dumneavoastră se pare că nu ştiţi că românul e omenos de felul lui, nu trebuie să-i ceară nimeni, mai ales un politician, să fie aşa.

Şi vă mai spun ceva: românul pentru care aveţi dumneavoastră această “iniţiativă” face în mod firesc şi repetat ceea ce dumneavoastră “cereţi” acum, fără să se fudulească, fără să ceară ajutor de la presă să-l popularizeze cum a descoperit el “gaura de la covrig”, fără… să mizeze că măreaţa “iniţiativă” îi va mai aduce nişte voturi.

Românul, vă repet că poate înţelegeţi de ce m-aţi necăjit aşa de tare cu “iniţiativa”, a avut mereu o strachină de borş şi o bucată de mămăligă pentru românul de lângă el. Chiar dacă borşul era de lobodă şi.. atât, în vremuri de restrişte.

Asta în vreme ce politicienii, ca dumneavoastră, n-au avut de dat nicio firmitură din cozonacul pe care întingeau ca nişte hapsâni caviarul cumpărat din dările plătite de mâncătorii de mămăligă şi borş de lobodă.

Aşa că domnule politician, iniţiativa dumneavoastră de a ne împărţi noi borşul de lobodă în speranţa că veţi mai primi dumneavoastră nişte voturi ca să aveţi în continuare acces la caviar e chiar insultă. Vă rugăm să vă vedeţi de caviarul dumneavoastră şi să nu îndrăzniţi să ne suflaţi în borşul nostru. Măcar atât.

În rest, puteţi, pentru dumneavoastră, să aveţi iniţiativa de a chema vreun sărac singur la masa dumneavoastră. Şi dacă vreţi măcar să mimaţi că sunteţi sincer şi mai ale demn, nu vă mai fuduliţi prin presă cu “iniţiativa” dumneavoastră.

Că noi, aştia fără iniţiative, rămânem la fel de oameni cum am fost dintotdeauna. Şi la masa noastră are loc mereu oricine. Că, vorba românului, de dinainte de “iniţiativa” dumneavoastră, “unde mănâncă doi, mai poate mânca şi al treilea”.

Chiar, ştiaţi că românii au avut “iniţiativa” asta chiar de dinainte de vă naşte dumneavoastră? Nu v-au aşteptat pe dumneavoastră să-i şcoliţi într-ale omeniei.

 

N.R.: “INIŢIATIVA” în integralitatea ei

 

„NIMENI SINGUR DE CRĂCIUN -o inițiativă a omului Daniel Vasilică Harpa De sărbători, darurile pentru cei dragi sau donațiile pentru cei necăjiți vin în mod natural. Anul acesta, vă propun ă â ț ș îș ă . Fiecare dintre noi are un vecin, un prieten, o rudă pe care o știe singură. Vă rog… să lăsăm de o parte ambițiile, adversitățile sau micile conflicte, și să încercăm, si să reusim, noi, nemțenii, să fim o familie. Ă Ș Ă și să aducem alături de noi un om singur, care i-a pierdut pe cei dragi, care-i are la depărtare sau care poate că nu a știut niciodată ce înseamnă să ai o familie sau prieteni alături. Vă asigur că ar fi – . Haideți să facem fiecare în dreptul nostru ce putem ca nimeni să nu stea singur de Crăciun în acest an. Și să mulțumim lui Dumnezeu că noi… nu suntem singuri pe lume”.

 

Citește știrea

Actualitate

Tânără accidentată în timp ce traversa prin loc nepermis

Știre publicată în urmă cu

în data de

O tânără ce s-a aventurat să traverseze DN 15, dar nu pe o trecere pentru pietoni, a fost victima unui accident rutier, produs miercuri, 7 decembrie. Nedoritul incident a avut loc în localitatea Gâdinţi, iar şoferul implicat, un bătrân de 80 de ani, este anchetat pentru vătămare corporală din culpă.

„La data de 7 decembrie, în jurul orei 12:30, polițiștii din cadrul Biroului Rutier Roman au fost sesizați cu privire la producerea unui eveniment rutier, pe Drumul Național 15 D, în localitatea Gâdinți.

Din primele cercetări efectuate de polițiști a reieșit că, în timp ce un bărbat, de 80 de ani, din județul Iași, conducea un autoturism pe sectorul de drum anterior menționat, ar fi acroșat o tânără de 19 ani, din Gâdinți, ce se afla angajat în traversarea străzii, prin loc nepermis.

În cauză, polițiștii continuă cercetările sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, în vederea stabilirii cauzelor și condițiilor în care a avut loc evenimentul rutier”, a declarat subinspector Ramona Ciofu, purtător de cuvânt al IPJ Neamţ.

Citește știrea

Actualitate

Dăruind vei dobândi – Și eu sunt voluntar pentru Sfântul Nicolae. Daruri pentru copiii internați

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ personalul SMU Roman și liceenii voluntari de la Seminarul Melchisedec Ștefănescu, la inițiativa preotului unității sanitare, Silviu Petrea, au cumpărat cadouri pentru copiii pe care sărbătoarea Sfântului Nicolae i-a găsit internați

Ziua de Moș Nicolae nu a trecut neobservată de copiii internați în secțiile de Pediatrie și Chirurgie-Ordopedie de la Spitalul Municipal de Urgență Roman, angajații unității și elevii Liceului Teologic Episcop Melchisedec Ștefănescu devenind Moșul cel darnic.

„Îngerii în halate albe, fie ei medici, asistenți, infirmieri sau personal auxiliar, s-au alăturat într-un gest de omenie, călăuziți de preotul Silviu Petrea, slujitor al capelei spitalului și în același gând bun cu elevii Liceului Teologic Episcop Melchisedec, coordonați de cadre didactice – monahia profesor Olimpiada Goga, profesor Felicia Arcana și profesor Mădălina Bozieanu, au făcut pachete.

În ele au fost dulciuri, fructe și jucării, acțiunea având loc în cadrul proiectului Dăruind vei dobândi – Și eu sunt voluntar pentru Sfântul Nicolae. Toate acestea au adus zâmbete pe chipurile copiilor internați în Spitalul Municipal de Urgență Roman pe Secțiile Chirurgie-Ortopedie infantilă și Pediatrie. Gestul a avut efectul scontat și, preț de câteva clipe, durerea a dispărut de pe chipurile copiilor internați în spital, lăsând loc bucuriei“.

Acestea sunt precizările făcute de Andreea Trifan, purtătorul de cuvânt al unității, care a mai adăugat că, pe lângă dăruirea cu care își fac zilnic meseria, omenia este o altă calitate a colectivului spitalului. Aceasta a ținut să mulțumească elevilor că s-au alăturat personalului sanitar pentru acest act caritabil. Cele câteva zeci de copii aflați pe patul de suferință au primit 55 pachete de la angajații spitalului și 60 de la voluntari.

.

Citește știrea
Advertisement








Trending