O victorie cît încã o înfrîngere

Succesul pe care presa nationalã, cu "Evenimentul zilei" în rol de vîrf de atac, îl savureazã în aceste zile este unul muncit-muncit si ar merita sã devinã încã un caz de studiu pe la post-licealele ajutãtoare pentru viitoarele persoane publice. Nu e nici prima, nici cea mai spectaculoasã victorie a presei împotriva… sistemului ticãlosit. Însã capitalul de antipatie publicã adunat de prietena Norvegiei, într-un timp atît de scurt, cred cã l-a depãsit categoric pe al renãscutei moraliste Zoe Petre. Elena Udrea ajunsese sã fie perceputã ca un etalon al dispretului si sfidãrii din curtea Cotrocenilor. Scandaloasele afaceri ale sotului Dorin Cocos pãreau de-o banalitate exemplarã prin comparatie cu neclintirea sotiei. Plasarea ei în centrul de comandã declarat al campaniei nationale anticoruptie nu rima logic cu nimic. Cum si logica nu mai e logicã în tara noastrã, rãmînea sã trecem pe rãbdare si tutun, sã asteptãm sã vedem cine cedeazã primul. Oficial, se vorbeste de o demisie a Elenei Udrea. De fapt, asistãm la încã o înfrîngere a presedintelui Bãsescu. Cu celebra blondã în curte, credibilitatea luptei duse împotriva coruptiei era la pãmînt. De ce-o fi trebuit sã treacã atîta timp sã se convingã si Matrozul (pe care-l luase gura pe dinainte s-o apere pe madam-tinta-presei!), numai el poate rãspunde. Din pãcate, de prea multe ori, presedintele a ajuns sã dea rãspunsuri la întrebãri si probleme puse de el însusi. Depãrtarea lui de realitate devine o certitudine, de la o zi la alta. Între Traian Bãsescu de anul trecut (candidatul) si cel de azi (presedintele) e o diferentã consistentã, pe care pare sã n-o observe. Sau sã nu i se spunã. Sau sã n-o creadã. Seriozitatea lui e în gravã suferintã si omul pare sã nu aibã nimic împotrivã. O tarã nu se conduce cu glumite, intrigi si rãfuieli personale. Acelasi presedinte demonstreazã încã un lucru grav, din zona unde alegi pe fatã între mumã si ciumã ca tratament aplicat. Nu demult, multumea public Serviciului Român de Informatii pentru contributia decisivã la eliminarea unor aspiranti la functii de secretar de stat, care erau gata antrenati si calificati sã meargã la Guvern în misiune privatã. Oare acelasi SRI, în ipoteza caraghioasã cã Matrozul nu stia pe cine aduce la Palat, sã nu-l fi avertizat în privinta doamnei Udrea? Din douã, logic gîndind, ar trebui sã se fie una: ori profesionistii de la SRI nu i-au spus nimic, si atunci sînt buni de platã; ori i-au spus, si Bãsescu e bun de platã. Cum stim în ce fel stã treaba cu logica si deciziile logice în România, mã tem cã nu se va întîmpla nimic. În cazul familiei Cocos, la fel ca si în cel ceva mai celebru al fruntasului PSD Dan Ioan Popescu, coruptia este cuvîntul cheie. Recent, folosindu-se de lipsa unor probe zdrobitoare împotriva sa, pe DIP l-a dat iar tupeul afarã din casã si a amenintat cã va da Statul în judecatã. Numai cã, asa cum spunea cîndva Mircea Toma de la "Academia Catavencu", în privinta lui DIP coruptia de dovedeste prin efectele activitãtilor lui. E limpede cã aceastã judecatã se aplicã si familiei Cocos. Dar, în lipsa probelor, rãmîne tot o judecatã, rãmînem tot cu impenetrabilul sistem ticãlosit. Marea coruptie stim cã nu are frontiere de partid. Ce face Monica Macovei la Justitie se bucurã în continuare de pretuirea noastrã, dar nu e suficient. Desi se pune accentul pe depolitizarea unor actiuni si decizii, combaterea coruptiei politice tine evident de o decizie politicã. Mai clar, cineva ar trebui sã rupã sistemul. Iatã cã, în ciuda angajamentelor de mai an, reînnoite în diverse ocazii, pe sub nasul presedintelui nu zboarã lisite lovite de gripã aviarã, ci zburdã marea coruptie politicã. Si zburdã în voia cea mare. Cei aflati acum la împãrtirea bucatelor numai îngerasi nu sînt. O confirmã din ce în ce mai multi fruntasi din cadrul Coalitiei. E drept, o fac cu discretie, chiar cu teamã. Dar, e mai mult decît nimic. Cîtã vreme nu eliminã coruptii lor, sînt sanse mici sã fie combãtuti pe bune mai vechii prãduitori. Dacã, asa cum scris si în alte rînduri, în spatele usilor închise se va negocia cine si cum sã fie sacrificat pe altarul public, parcã-ti vine sã-ti iei lumea-n cap. Cînd te gîndesti cã normal ar fi sã plece ei în bejenie, ai deja sanse sã descoperi proportiile înfrîngerii noastre (si) din spatele acestei atît de rîvnite victorii împotriva clanului Cocos.