Contactează-ne

Arhivă 2005-2017

O viatã pe… drumuri

Știre publicată în urmă cu

în data de

• Emil Mihalache, 75 de ani, fost factor postal, a rãmas fãrã un picior, în urma unei operatii • bãtrînul are convingerea cã s-a îmbolnãvit din cauza mersului pe jos, timp de 40 de ani • în toatã aceastã perioadã, acesta a parcurs peste 300. 000 de kilometri • aceastã distantã este echivalentul ocolului pãmîntului, de sapte ori •

Un romascan, Emil Mihalache, în vîrstã de 75 de ani, care timp de 40 de ani a lucrat ca factor postal, trãieste tragedia de a fi rãmas fãrã un picior, cel mai probabil, din cauza mersului pe jos. Drama sa a impresionat întregul personal medico-sanitar, din Sectia chirurgie. Bãtrînul a fost supus, recent, unei interventii chirurgicale, în urma cãreia a rãmas fãrã piciorul stîng. Acesta se considerã, cumva, vinovat, de faptul cã nu a ascultat recomandarea medicilor de a se opera, fãcutã în urmã cu un an si jumãtate. Pensionar si unic întretinãtor al familiei, bãtrînul a refuzat, la vremea respectivã, internarea, caz în care, în urma unui tratament sustinut, ar fi putut rãmîne cu membrul inferior. Motivul pentru care acesta a refuzat internarea, a fost unul simplu, legat de faptul cã nu avea cu cine sã-si lase sotia, bolnavã. „Am fost operat de domnul doctor Ilie Mãrginean, care a fost nevoit sã-mi amputeze piciorul stîng, de sub genunchi. A fost, într-un fel, vina mea, pentru cã, în urmã cu un an si jumãtate, cînd am avut primele semne de boalã, nu am vrut sã rãmîn internat, în spital, pentru cã sotia mea este bolnavã, cu inima, sãraca, si nu m-am îndurat s-o las singurã. La început, mi s-a înegrit un deget si apoi, tot piciorul. Cînd mi-am dat seama cã nu-i de glumit, am venit la domnul doctor Ilie Mãrginean, care m-a operat, Dumnezeu sã-i dea sãnãtate! Operatia a mers bine si piciorul nu s-a infectat, cum se mai întîmplã la alti bolnavi, în situatia mea“, a povestit Emil Mihalache. Acesta nu-si explicã, motivele pentru care a rãmas fãrã picior, în conditiile în care nu a fumat niciodatã, si nu a consumat alcool, în exces.

O viatã de om a mers pe jos Sigura explicatie a faptului cã s-a îmbolnãvit este, dupã pãrerea bãtrînului, mersul pe jos. Timp de 40 de ani, acesta a fost factor postal, la Roman, o meserie, nobilã, în conceptia sa. Dacã, în timpul serviciului, bãtrînul nu a simtit oboseala sau poate nu i-a dat importantã, dupã ce s-a pensionat, a început sã simtã cã toatã greutatea îi apãsa pe membrele inferioare. De perioada cît a fost în activitate, pe bãtrîn îl leagã amintiri frumoase, în pofida faptului cã a fost nevoit sã strãbatã, zilnic, kilometri întregi. „Prin anii ’50, în perioada cît am fost militar în termen, am fost curierul unitãtii. La sfîrsitul stagiului, domnul colonel, mi-a spus cã mã asteaptã o bucurie, la întoarcerea acasã. Asa a si fost, tatãl meu mi-a înmînat un plic, în care se afla o adresã, prin care mi s-a comunicat, sã mã prezint la un concurs pentru factori postali. Am luat examenul, si, bucuros, l-am anuntat pe tatãl meu. Acesta mi-a spus: «Mãi, bãiete, asta-i puscãrie curatã! Statul ti-a dat în geanta asta o avere, pe care eu n-am fãcut-o toatã viata. Nu ai voie sã te îmbeti, sã fumezi si trebuie sã te porti exemplar, cu oamenii cãrora le duci pensia». Asa a fost, pentru cã, vreau sã vã spun cã, atunci cînd vine factorul, e o adevãratã bucurie, pentru omul, care asteaptã sã primeascã un colet, sau o scrisoare. Cînd un om nu are sare de pus în mãmãligutã, si asteaptã postasul sã-i ducã pensia, tu trebuie sã i-o duci, nu sã-l amîni nu stiu cîte zile, cã n-au venit banii, sau cã se ia în consideratie o ordine a strãzilor, asa cum se întîmplã acum. Ba, mai mult, am citit în ziar, cã un factor postal tînãr, a furat banii oamenilor, încasati pentru plata energiei electrice. Este o rusine. Indiferent cã a fost vorba de tigani sau de femei, care au lucrat la «Colectiv», i-am respectat pe toti, în parte. Dacã nu vorbeam frumos cu oamenii, nu stãteam 40 de ani, în serviciu. Îmi amintesc faptul cã, primul diriginte, pe care l-am prins a fost domnul Jelea, un om deosebit. S-au schimbat multe de-a lungul timpului. Acum existã calculatoare, serviciile de cartare s-au modernizat, dar uniforma pe care am purtat-o, la începutul carierei mele, a fost unicã. Îmi aduc aminte si acum faptul cã mi s-a dat o caschetã, de postas, care semãna putin, cu aceea de politist. Am purtat-o, cu mîndrie, si sã stiti cã am fost respectat de oameni. Cred cã mersul îndelungat pe jos, a fãcut sã rãmîn, acum, invalid“, a mai spus bãtrînul.

A tinut ritmul Timp de 30 de ani, acesta a lucrat ca postas, în cartierul Nicolae Bãcescu, dupã care, ultimii zece ani a fãcut trasee, în mai multe zone ale Romanului. În tot acest timp, septuagenarul nu s-a dat niciodatã bãtut, tinînd întotdeauna ritmul, cu acei colegi mai tineri. „Timp de 30 de ani, am dus corespondenta, locatarilor cartierului Nicolae Bãlcescu. Zilnic, fãceam pe jos, cîte 25 de kilometri. Apoi, încã 10 ani, în prag de pensie, am lucrat, numai în oras, unde mergeam, zilnic, «la talpã», cîte 12 kilometri, în medie. Cred cã în cei 40 de ani, de activitate, am dus peste o garniturã de tren, de corespondentã. De fiecare datã, cînd se organiza, marsul postasilor, eram campion. Problema era cã, nu mi s-au dat niciodatã premii în bani, pentru cã nu eram «înghitit», de cãtre stabii din politicã, fiindcã nu eram membru de partid. Chiar le-am spus o datã, superiorilor mei, într-o sedintã, dacã mai am dreptul sã muncesc de ce sînt persecutat“, a mai spus fostul factor postal. Un calcul matematic simplu indicã faptul cã, în cei 40 de ani de muncã, a fãcut circa 300. 000 de kilometri. Prima dramã pe care Emil Mihalache a trãit-o a fost în urmã cu 20 de ani, cînd era sã-si piardã sotia, care în urma unui soc psihic, a fãcut un infarct de miocard. „Sotia mea, pe care am luat-o cînd, avea 16 ani, a fãcut la vîrsta de 40 de ani, un infarct. Lucra pe atunci, la restaurantul «Moldova», ca ospãtãritã. Într-o noapte, un scandal, în care au fost implicati mai multi borfasi, a nenorocit-o. În urma altercatiei, o sticlã i-a venit peste ochi. N-a rãmas «neom», în schimb a fãcut un soc puternic, care a marcat-o asa de tare, încît a fãcut infarct. Doctorii mi-au spus atunci, cã indiferent ce se va întîmpla, cã arde casa, sau altã catastrofã, nevasta mea trebuie sã rîdã. Ea este singurul meu sprijin, pentru cã fiul meu este si el bolnav, iar fiica mea, coafezã si croitoreasã de lux este mãritatã, în Hunedoara. Eu am o pensie de 3,2 milioane de lei, iar sotia mea, care a lucrat doar sapte ani, din cauza necazului pe care l-a avut, nu are nici un venit, la cei 62 de ani pe care i-a împlinit. Cei de la Camera de Muncã, mi-au spus cã, sotia mea, nu are vechimea necesarã, ca sã aibã si ea parte de o pensie. Poate cã, acum o sã poatã obtine, mãcar o pensie, de însotitor, pentru cã, în mod sigur, voi avea nevoie, de o persoanã care sã mã îngrijeascã, permanent“, a spus, cu lacrimi în ochi, Emil Mihalache. Bãtrînul se aflã în prezent, internat în Sectia chirurgie, cu diagnosticul arteriopatie obliterantã, ambele membre inferioare. Doctor Ilie Mãrginean, medic primar chirurg, în cadrul Spitalului Municipal Roman, a declarat cã, si celãlalt picior al bãtrînului este afectat, si, în functie de evolutia acestuia, va decide, dupã delimitarea zonei de necrozã, dacã îi va fi amputat.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Advertisement








Trending