O pagină din istoria urbei – Hala Centrală. Dreptul la neuitare

■ s-au împlinit 86 de ani de când a avut loc ceremonia de inaugurare a Halei Centrale din Roman ■ preotul dr. Florin Țuscanu amintește despre ceremonia respectivă ■ după slujbă, autoritățile locale au oferit o masă de obște în noile spații ale pieții ■

Preot dr. Florin Țuscanu aduce în atenția publică faptul că, zilele acestea, s-au împlinit  86 de ani de la sfințirea Halei Centrale din piața orașului Roman, eveniment care a avut loc în anul 1938. „În perioada interbelică, Romanul avea trei piețe agroalimentare, între care Piața Mare (situată în zona bisericii Precista Mare), care nu mai era operațională.

Autorităţile au amenajat și extins atunci Piața Mică (în zona bisericii Precista Mică), în spatele Halei Centrale fiind construite magazine și tarabe pentru producători. În 1938, a fost sfințită întreaga Piață Mică, în cadrul unei ample ceremonii, bine organizată de autoritățile locale, la care au participat toate instituțiile județului Roman.

Slujba a fost oficiată de un sobor de preoți, pe o scenă ridicată în <<potcoava>> din spatele Halei Centrale, scena fiind îmbrăcată cu lavicere și covoare tradiționale, împodobită cu ramuri și flori. Pe scena au slujit atunci protopopii celor două Protoierii din județul Roman: Circumscripția I – pr. N. Pavalache – slujitor la biserica Sfântul Gheorghe.

Și Circumscripția II – pr. C.Tărcuță – slujitor la biserica Sf.Voievozi, pr. Gh.Vlad – directorul Seminarului, pr. Iordache și pr. Burlacu, precum și diaconii: St. Pruteanu și Nicolae Dragomir de la Episcopie. După slujbă, autoritățile locale au oferit o masă de obște, în noile spații ale pieței”, reamintește preotul Florin Țuscanu.

El însoțește comentariul cu fotografii sugestive de la sfințirea Halei Centrale și a pieței Romanului! Consemnările părintelui cărturar, Florin Țuscanu, m-au trimis cu gândul la minunata descriere pe care „Academicianul Culturii Romașcane”, regretatul profesor, Gh.A.M. Ciobanu, o făcea în monumentala lucrare „Locul și spiritul”, publicată în 1998 la Editura Crigarux a regretatului citic literar Cristian Livescu.

Profesorul Gheorghe A.M. Ciobanu, în stilu-i inconfundabil, descria „Casa Pieții” ca pe un loc de un farmec inedit. „De regulă, piețile comerciale ale orașelor lumii posedă un farmec inedit. Un ameste de bizarerie și pitoresc, de autohton și import, toate întrecându-se între ele prin a atrage atenția trecătorilor și a-i opri, a-i minuna și a-i convinge să mai rămână o clipă pe loc, în graba lor de neoprit.

Și Piața Centrală a Romanului nu face excepție de la acest aspect insolit. Arhitectural vorbind, în afara clădirii Halei mari, cu epiderma ei veșnic rezistentă la anotimpuri și cu anatomia ei de Țara Galilor, undeva nu departe de aceasta, se află un grupaj liniar de patru construcții, reunite funcțional într-un aparent întreg. Eterogenul edificiu privește numai într-o singură direcție, înspre forfota continuă a oamenilor care vin aici spre a schimba între ei mărfuri, vorbe și parale doar.

Și el, parcă s-a înșiruit liniar, tot după aceeași lege a cererii și ofertei, care impune să scoți la vedere și să pui într-un rând tot ceea ce ai adus pentru vânzare. E ca o tarabă expusă mereu trecătorilor, dar de la care nu se cumpără niciodată ceva”. Minunată descriere  a unui edificiu, care peste timp vorbește despre farmecul clădirilor din urbea mușatină.