O lume artistică de excepţie gravată pe nişte Hârtii

Hârtia, cea cunoscută în istoria lumii de vreo două mii de ani (descoperită în anul 98, dar utilizată pentru prima oară în China în anul 200 î.H.), îşi trăieşte probabil veacul din urmă.

Oamenii vor fi obligaţi să inventeze altceva în loc. Cărţile, în forma actuală, vor dipărea, conţinutul lor fiind preluat de mijloace electronice de înmagazinare şi păstrare iar noi, cei care am cumpărat toată viaţa numai cărţi, dacă vom avea norocul să mai supravieţuim pe atunci, vom duce dorul unei cărţi cu miros de tipografie, tratând-o, probabil, ca pe un obiect de artizanat.

Se ştie, hârtia a fost de-a lungul timpului utilizată, cu valoare mai mică sau mai mare, în toate împrejurările vieţii, de la bancnotele de mare valoare până la formele de utilizare mai banale precum şerveţelele de masă sau hârtia igienică. A rămas celebru în istoria lumii acel petec de hârtie pe care, la 9 octombrie 1944, Churchill şi Stalin, aflaţi la Conferinţa de la Moscova, au împărţit sferele de influenţă: în România Uniunea Sovietică ar trebui să aibă 90% influenţă, iar Marea Britanie 10%, în Grecia 10% şi respectiv 90%, în Ungaria şi Iugoslavia câte 50%, în Bulgaria 75% şi respectiv 25%.

Oare nu este cinic să dispunem în această manieră de soarta a milioane de oameni? Hai să ardem hârtia, ar fi spus Churchill. Nu, păstraţi-o, ar fi răspuns Stalin. Şi s-a păstrat. Între hârtiile de valoare din biblioteca mea, în care am vreo 7.000 de cărţi, majoritatea cu autografele autorilor, păstrez şi astăzi o colecţie inedită, de autografe, culese într-o perioadă relativ scurtă de timp, 1967-1969.

Eram tînăr, chiar copil aş zice, îmi plăcea să citesc şi să ascult muzică, pasiuni care nu mi-au dispărut nici azi, la cele aproape şapte decenii ale mele. Voi prezenta autografele pe rând, cronologic, neîncercând să refac din memorie momentele acelea istorice pentru mine, ca să nu lungesc intervenţia. Autografele au fost luate fie pe verso-ul unor cărţi poştale ilustrate, fie pe hîrtii simple sau file de caiet. Încă un amănunt: pe vremea aceea mă recomandam deseori Nelu şi nu cu numele meu real, Nicolae.

În unele cazuri, alături de numele unor personalităţi mai puţin cunoscute de către tineri sau de publicul larg, am notat între paranteze calitatea acestora. 1. Pe o filă de caiet, trei autografe din 1967, de la trei actori: „Prietenului Nicolae din Tg. Neamţ – Îţi doresc succes şi noroc, 13 sept. 1968, Virgil Costin“. Alături, semnează şi actorul Al. Blehan; „Cu toată prietenia“ – Ion Lazu (tot actor). 2.

Pe o primă carte poştală din 1967 – patru autografe de la patru mari interpreţi de muzică populară: „Îţi urez mult noroc în viaţă“ – Maria Lătăreţu; „Lui Nelu, un sincer salut de la Benone Sinulescu“; „Din toată inima“ – Aurelia Fătu Răduţu; „Cu multă simpatie“ – Eta Alexandrescu, 19 octombrie 1967. 3. Tot din 1967, pe o carte poştală, trei interpreţi de muzică populară şi un mare dirijor: „Din partea mea şi a cântecelor mele. Sofia Vicoveanca, 29.10.67, Vânători“; „Nelule! Din partea lui Straton, un gând frumos, o amintire, sau poate nici atât. Acelaş“ (Traian Straton); „Cu multă simpatie, pentru Nelu“ – 29.X.67, Valeria Colojoară; „Preţuire îndrăgostitului public din Vânători (Nelu)“ – George Sârbu. Din 1968: o semnătură scumpă pe o carte poştală, „N. Stoe – 68“.

Pentru cine nu ştie, N. Stroe a fost un celebru actor şi regizor de revistă din perioada interbelică ce a făcut cuplu cu actorul Vasile Vasilache. Din 1969, cîteva autografe luate pe file albe: „Pentru Sava Nicolae, în pauza de la «Măria Sa Păcală», cu dragoste şi respect“ – Mureş Covătaru, 7.II.1969 (Mureş Covătaru era autorul piesei de teatru); „Un sincer salut lui Nelu“ – I. (Irina) Loghin, 16.III.1969; „Dăruit cu toată dragostea“ – Elena Merişoreanu, 16.III. 1969; „Lui Nelu, un salut călduros de la Benone Sinulescu“, 16.III. 1969; „Pentru Nelu, cu toată prietenia lui Şerban Cantacuzino. Succes! 1969“ (Prinţul Şerban Cantacuzino (1941-2011) era, pe vremea aceea un tânăr actor).

Toate celelalte autografe prezentate în continuare nu au înscrisă nici o dată calendaristică, dar sunt din aceeaşi perioadă de timp. Artiştii nu au datat autografele iar subsemnatul, din ignoranţă, nu a însemnat zilele în care au fost culese.

Pe o carte poştală ilustrată, două interprete de muzică populară: „Din petalele emoţiei am ales cea mai gingaşă dintre ele şi ţi-o dau în dar cu cîntecele mele“ – Nicoleta Vasilovici; „Nelule, îţi doresc mult succes în viaţă şi tot ceea ce cuprinde cuvântul fericire“ – Genoveva Preda.

Pe altă carte poştală, alte două semnături de la doi interpreţi de muzică uşoară: „Amicului meu“ – Cristian Popescu; Dorin Anastasiu. Pe alte trei cărţi poştale scriu şi semnează: „Lui Nicu, cu simpatie“ – Zizi Şerban (celebră artistă română de teatru şi revistă, Artist Emerit al Republicii Populare Române); „Cu multă plăcere, simpaticului Nelu“ – Florin Anca (cântăreţ de muzică uşoară); „Succes în viaţă!“ – Aurelian Andreescu. Cele din urmă autografe sunt luate pe foi albe, scoase probabil dintr-un carnet de însemnări: „Cu toată dragostea, prietenului Sava Nelu“ – Vlad Dionisie (interpret de muzică populară); „Cu multă simpatie, de la Măria Sa Păcală“ – Constantin Coşa (actor); „Din toată inima“ – Minodora Nemeş (interpretă de muzică populară); „Lui Sava, cu plăcere şi cu dorinţa de a avea succes şi mult noroc în viaţă“ – I. (Ion) Budişteanu (mare interpret de muzică populară şi dirijor celebru); „Cu mult drag“ – Lucreţia Ciobanu.

O lume artistică de excepţie care a rămas gravată pe hârtiile unui copil-adolescent care a avut inspiraţia de a cere de la aceşti mari interpreţi-actori-scriitori o mică semnătură întru neuitare. Când răsfoiesc mica mea colecţie de autografe retrăiesc emoţiile care m-au copleşit la acea vreme când m-am prezentat cu timiditate în faţa acestor personalităţi artistice şi le-am cerut să semneze pe un petec de hârtie. Petec de Hârtie care a căpătat astfel o valoare inestimabilă. Şi nu numai pentru mine.

Nicolae SAVA