O lecţie de înalt patriotism şi ofurile primarului Covasan

■ împlinirea a 100 de ani de la unirea Basarabiei cu România a fost omagiată şi la Dămuc ■ deşi era prilej de sărbătoare, primarul Anton Covasan şi-a făcut publice nemulţumirile ■ comuna are de luat 500 de hectare de pădure, dar nu se găsesc soluţii de împroprietărire, în timp ce composesoratele ungureşti au luat 7.000 ■ alt of e generat de imposibilitatea obţinerii de cofinanţări pentru proiecte europene ■

Centrul Cultural Dămuc a „mustit“ de lume în după-amiaza zilei de marţi, 27 martie, muntenii zonei participînd la sărbătorirea celor 100 de ani de la unirea Basarabiei cu România. Acţiunea organizată de către administraţia locală în colaborare cu Asociaţia Culturală Eu Cred, moderată de poliţistul Marius Coşerariu, a presupus, pe lîngă susţinerea unei conferinţe pe tema semnificaţiei momentului istoric din 27 martie 1918, expusă de profesorul Dragomir Oprea şi celelalte luări de cuvînt, solemnitatea prezentării şi semnării de către gazde a unei declaraţii de reunire a Basarabiei cu patria mumă, dar şi un spectacol de o mare încărcătură emoţional- patriotică. „Am organizat această activitate pentru că îi iubim pe fraţii noştri basarabeni şi ne dorim să facem cît de curînd o înfrăţire cu o localitate de dincolo de Prut, prin care să nemanifestăm dragostea noastră faţă de ei. Dar pe de altă parte, sînt total nemulţumit, că dincolo de decorul deosebit al zonei, nu putem să le arătăm foarte mult. De cînd sînt primar am sperat să fim sprijiniţi în a realiza cele multe pe care ni le-am propus. Dar nu avem bani. Cum să accesăm fonduri europene, dacă ne lovim de lipsa banilor? Resursele comunei Dămuc au fost luate de alţii. Composesoratele ungureşti au luat 7.000 de hectare de pădure, iar comuna are de luat 500 de hectare şi românii noştri, care conduc această ţară, nu găsesc soluţii să ne împroprietărească. Dreptate e asta? Ni se reproşează că noi, primarii, nu ştim cum să ne descurcă cu fondurile europene, dar ne lovim de un zid de netrecut cînd încercăm să obţinem fonduri pentru cofinanţarea acestor proiecte. Asta e supărarea noastră, că nu sînt făcute analize reale şi concrete de către cei de sus. Am făcut totuşi prin eforturi supraomeneşti unele investiţii pentru dezvoltarea comunităţii, dar numai eu ştiu cu ce eforturi şi cu ce datorii de pe un an pe altul. Vă spun sincer că ăsta este ultimul mandat. Nu mai pot să lucrez aşa. Vrreau să fac ceva pentru concetăţenii mei, dar nu mai pot în stilul ăsta. Ne pleacă copiii în străinătate şi asta mă doare. Nu vreau să mai fiu părtaş la distrugerea acestei ţări“, a declarat primarul Anton Covasan pentru Monitorul de Neamţ la finalul manifestării de la Dămuc. Supărarea acestuia s-a datorat cel mai sigur şi faptului că la acţiunea dedicată unui aşa măreţ eveniment istoric nimeni din mai marii judeţului n-a răspuns invitaţiei de a se afla în mijlocul dămucenilor. Totuşi, balsamul unei trăiri intense, atît în cel priveşte pe primar, cît şi pe dămuceni, avea să fie asigurat de calitatea teoretică şi artistică a activităţii, spusele referitoare la „teleormanizarea“ României ale lui Constantin Mandache, lider naţional de sindicat al poliţiştilor, dar mai cu seamă calitatea interpretativă şi a mesajului istoric prin vers şi cîntec datorat copiilor de la Şcoala Dămuc, grupului folk Eu Cred, Mihai Coşerariu, Cristina Marin, Elena Ropotoaia, înterpretului de melos popular George Cojocărescu şi a celui de muzică popular- pariotică, Ciprian Istrate, care au făcut ca inimile celor prezenţi să vibreze la unison privind emoţia artistică înălţătoare a evenimentului petrecut o dată la un veac.