O dublă lansare de carte Elena Foghel

■ „Poeme iubite“ şi „Crîmpeie de viaţă“ sînt cele două volume lansate de Elena Foghel la Muzeul de Artă ■ poetul Mircea Bostan consideră că autoarea are toate şansele de a fi primită în Uniunea Scriitorilor ■

În ambianţa deosebită a Muzeului de Artă Roman a avut loc, recent, în prezenţa unui numeros public, lansarea ultimelor două volume de poezii ale Elenei Foghel, intitulate „Poeme iubite“ şi „Crîmpeie de viaţă“, publicate la Editura Pim din Iaşi. La mai puţin de un an de la lansarea primului volum, „Poeme trăite“, Elena Foghel revine cu alte două care, în opinia celor ce le-au recenzat: poetul Mircea Bostan şi profesoarele Flora Ordean şi Daniela Peţenchi, demonstrează că ne aflăm în faţa unei poete adevărate. Scrise la deplina maturitate, Elena Foghel fiind pensionară, cele trei volume ale autoarei au toate valenţele unei lirici autentice, remarcată şi de cunoscutul poet Vasile Neagu Scînteianu. „Într-o epocă în care poezia nu se mai citeşte, Elena Foghel are curajul să publice trei volume de poezie. Autoarea este înclinată să se refere în poeziile ei la întîmplări de viaţă trăite şi transpuse în versuri de mare sensibilitate artistică. Eu m-aş opri însă la poezia «Ospiciu» cu vădite influenţe bacoviene. Poeziile din Crîmpeie de viaţă alcătuiesc, în opinia mea, un veritabil tratat despre inteligenţă, despre bine, despre frumos şi urît, deopotrivă. Şi o sfătuiesc pe Elena Foghel să aibă curajul de a face preparativele de a intra în Uniunea Scriitorilor din România, căci are toate şansele să fie primită“, a spus Mircea Bostan. Şi Flora Ordean a subliniat valenţele deosebite ale celor două volume de poezie, scrise după cu mărturiseşte autoarea „cu mintea şi sufletul“, rezultatul travaliului poetic find însăşi poezia. Din foarte multele poezii ale volumului Poeme trăite rezultă „durerile în ritm şi rimă“ care se preling şi sînt închise „între coperţile verii“, ca în Romanţă tîrzie. „Frămîntată adesea de întrebări rertorice despre sensul vieţii şi al poetului în lume, Elena Foghel spune că poezia «e un balasm pentru o rană sîngerîndă»…«e susur plăcut de izvor/Adierea pădurii de brad şi stejar». Lirica intimă a poetei grupează o gamă variată de sentimente: bucurie, tristeţe, nostalgie, dragoste, prietenie. Autoarea are capacitatea de a da sentimentelor sale personale vibraţia unor sentimente general umane, pe care le obiectivează“ a spus Flora Ordean. Cel de al treilea recenzor al volumelor de poezie amitite, profesoara Daniela Peţenchi, de la Liceul Săbăoani, a subliniat sensibiltatea deosebită au autoarei. „Poeziile Elenei Foghel scrise în cuvinte simple şi puţine, încărcate de metafore, bat la inima noastră. Ajunsă la maturitate autoarea se simte obligată, aşa cum mărturiseşte, la îndemnul celor care i-au citit poeziile pe Facebook, să le adune în volum. Ele sînt o spovedanie a autoarei, aflată în toamna vieţii. Sînt poezii în care anotimpurile trec, toamna fiind leit-motivul multora dintre acestea“, a subliniat Daniela Peţenchi. După recenziile făcute, a urmat un recital de poezie din cele două volume, susţinut de actorii amatori ai Teatrului Dan Alecsandrescu, din Roman.