Contactează-ne

Actualitate

De ce mai sărbătorim Ziua Națională?

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ Psiholog Dr. Ana Aurelia Huţanu ■

Deși trăim în cea mai prosperă eră a umanității, nu suntem deloc scutiți de probleme. Pe lângă necazurile individuale ale fiecăruia, avem și necazuri colective la nivel de oraș, de regiune și de țară iar din restul lumii ne vin știri îngrijorătoare despre conflicte armate care ne afecteză direct sau indirect.

Să sărbătorești ceva, orice, cu atâtea pe cap pare un moft dar din punct de vedere psihologic nu este. Dimpotrivă, psihologii recomandă insistent să ne găsim motive de bucurie și de recunoștință chiar și atunci – mai ales atunci! – când ne simțim copleșiți de stări negative.

În timpul cercetărilor mele doctorale am descoperit cât de încărcată emoțional este ideea de „acasă” pentru noi și în special „întoarcerea acasă” pentru românii plecați peste hotare. Încărcătura vine din faptul că în noi există simultan trăiri puternic pozitive și trăiri puternic negative legate de țara noastră care se bat cap în cap și pe care ne este greu să le conciliem armonios iar acest fapt ne provoacă tensiune deoarece o trăire pare s-o excludă pe cealaltă. „Cum adică?”, vă întrebați. Practic, când suntem într-o dispoziție bună, să zicem că ne bucurăm de frumusețile naturii patriei, nu trece mult și dăm peste gunoaie, muzică tare și proastă, servicii scumpe care nu-și merită banii pentru că sunt de slabă calitate și lipsite de respect față de client, înghesuială și comportamente necivilizate care ne descurajează din a ne trăi starea de bine. Invers, când ne copleșesc nemulțumirile legate de sistemul medical, educațional, legislativ, plus toate frecușurile de zi cu zi, când ne vine să ne luăm câmpii sau am emigrat deja, ne dăm seama că avem în sânge lucruri care ne leagă de locurile unde ne-am născut, că ne mândrim cu ele și că tânjim chiar dacă poate unele nici nu mai există așa cum ni le amintim dar persistă în noi așa cum le-am trăit odată.

E complicat să fii român. E complicat să fii om, în general. Trăim prea multe paradoxuri și tocmai de aceea psihologii recomandă câteva principii simple, sănătoase și eficiente care se potrivesc ca o mănușă momentului prezent:

  1. Nu pierde nicio ocazie de a sărbători.

De la realizări personale mai mici sau mai mari la momente grandioase de celebrare colectivă, orice moment pe care îl marchezi pozitiv îți îmbunătățește tonusul mental și duce la o mai bună stare de sănătate a trupului și sufletului.

Mulți oameni nu au învățat să se bucure cu adevărat, ei simt binele călduț și furia fierbinte, mai ales cei care stau cu ochii lipiți de știri țipate la televizor sau împărtășite alarmist pe rețelele de socializare. Le crește pulsul, li se bulbucă ochii și se descurajează până la prăbușire sufletească simțindu-se singuri și persecutați de un dușman generic, de o anume categorie socială, fără să știe cum să ia atitudine în moduri care chiar duc la rezultate pozitive cum ar fi să se informeze corect și să se implice concret în a produce schimbări reale, începând cu sine.

Să începem prin a învăța să celebrăm din când în când lucrurile bune din viața noastră oricât de insignifiante ni se par: „am reușit să dau jos X grame”, „am parcurs X pași”, „am reușit să nu mă enervez astăzi în situația X”, „am reușit să depășesc un moment de panică” sau pur și simplu „a mai trecut cu bine o zi”.

Ziua națională a unui stat nu este deloc un lucru insignifiant dar este adevărat că în cazul noastru s-a trivializat mult modul în care o sărbătorim. 1 Decembrie nu înseamnă doar „paradă”, „tricolor” și „fasole cu ciolan”. Este în primul rând o poveste despre continuitate, pace și speranță, ceea ce nu exclude cu nimic ideea de evoluție continuă și realitatea faptului că mai avem mult de lucru ca națiune.

  1. Recunoștința este un sentiment mult mai util decât frustrarea.

Psihologii recomandă un exercițiu extraordinar pentru îmbunătățirea sănătății mintale în special în anxietate și depresie dar și în viața obișnuită: să identificăm trei lucruri pentru care suntem recunoscători la finalul zilei. Pot fi oricare trei, important este să ne educăm mintea să le descopere și spiritul să învețe să se bucure în mod echilibrat de viață, cu bune și cu rele, pentru a nu fi copleșit de negativism.

Din cauză că ne comparăm cu un ideal utopic sau cu țările care se află pe primele locuri în clasamentele de dezvoltare, avem tendința să considerăm că trăim mult mai rău decât trăim de fapt. Un lucru în privința căruia nu suntem suficient de bine informați este că ne aflăm ca nivel de dezvoltare în primul sfert al lumii. Da, așa este. La coada primului sfert, e adevărat, dar mai jos de noi în clasament se află trei sferturi din țările lumii. Uitându-ne în jur realizăm că și noi românii, dar și primele țări din clasament mai avem mult până să fim societăți lipsite de griji materiale, sociale, spirituale și așa mai departe. Principiul de „a ne bucura de ce avem fără să ne frustrăm de ce nu avem” se aplică și în cazul zilei naționale. La ceas de sărbătoare ne bucurăm în primul rând că suntem. Celebrăm existența, să nu luăm acest lucru ca pe ceva mărunt.

În timp ce frustrarea neproductivă ne consumă inutil resursele, frustrarea constructivă le mobilizează eficient și duce la îmbunătățiri reale. Exercițiul de recunoștință sau gratitudine ne ajută să descoperim care sunt aceste resurse fie ele interne sau externe, trecute, prezente sau viitoare, reale sau potențiale.

  1. Ancorarea în valorile noastre identitare ne ajută în momentele de dezolare.

Deși suntem aparent mai conectați ca niciodată, izolarea este boala secolului nostru. Tot mai mulți oameni de toate vârstele se plâng de singurătate, de la copiii care nu au cu cine să se joace la adulții care nu au o reală rețea de suport și până la bătrânii care nu au pe nimeni aproape. În afară de singurătate ne mai copleșesc o mulțime de alte stări care ne împiedică să ne trăim bucuriile. Ne descurajăm ușor și ne cuprinde dezolarea din n-șpe mii de motive. Vine un moment în viața fiecăruia când ne întrebăm cine suntem și de ce, ce rost avem în societate și de ce mai tragem atâta de noi zi după zi. În astfel de momente este important să facem apel la lucrurile care ne definesc și cărora le aparținem fie că simțim sau nu apartenențele respective. Chiar și simpla enumerare a unor categorii din care facem parte ne poate ajuta să ne simțim mai puțin singuri uneori. Suntem generația X, Y, Z, suntem de sex feminin, masculin sau intersex, suntem părinții, copiii, frații sau surorile cuiva, ținem cu Ceahlăul sau cu altă echipă, suntem pietreni sau romașcani, moldoveni sau nu, români de o religie, de alta sau nu ne interesează religia de niciun fel, suntem pensionari, salariați sau ne căutăm de muncă, iubitori de munte sau de mare, de câini sau de pisici, de fotografie, de știință sau de artă… Sunt infinite categorii în care ne putem regăsi atunci când ne simțim pierduți, important este să descoperim că sunt și alți oameni care ne împărtășesc apartenența la o categorie sau alta și se bucură la rândul lor că nu sunt singuri din acest punct de vedere. Există însă riscul de a ne refugia în extreme și de a-i dușmăni pe cei care fac parte din categorii diferite. Să nu cădem în capcana asta! Sărbătorim că suntem români așa cum fiecare popor sărbătorește că este ceea ce este. Să ne respectăm pe noi înșine și să respectăm totodată și pe ceilalți pentru că doar prin respect reciproc și cooperare putem evolua împreună către o societate mai bună pentru toți.

La mulți ani, România, la mulți ani români de pretutindeni!

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Advertisement








Trending