Contactează-ne

Arhivă 2005-2017

Noul staret al Mãnãstirii Bistrita, înscãunat de mitropolitul Daniel

Știre publicată în urmă cu

în data de

• arhimandritul Ciprian Zaharia a iesit la pensie • locul sãu a fost luat de staretul Toderitã Petru Pavel • acesta a preluat în 2004 si functia de exarh al mãnãstirilor din Neamt • credinciosii sînt asteptati duminicã la înscãunarea noului staret, care va fi realizatã de IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei •

Noul staret al Mãnãstirii Bistrita, arhimandritul Toderitã Petru Pavel, va fi înscãunat, duminicã, 20 noiembrie, de IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei. Fostul staret, arhimandritul Ciprian Zaharia, s-a pensionat începînd cu data de 11 noiembrie, dupã ce a pãstorit, vreme de 26 de ani, obstea de la mãnãstirea aflatã la opt kilometri de Piatra Neamt. Succesorul sãu are 33 de ani, a fost vietuitor la Mãnãstirea Bistrita si apoi staret la Mãnãstirea Dumbrãvele. De mentionat cã de la 1 august 2004, arhimandritul Toderitã Petru Pavel a preluat de la Ciprian Zaharia si functia de exarh (inspector n.r.) al mãnãstirilor din Neamt. „Sînt onorat de încrederea ce mi s-a acordat prin investirea în aceastã functie, care presupune o mare datorie fatã de bisericã, obste si închinãtorii Mãnãstirii Bistrita. Este un lãcas de cult cu o traditie de 600 de ani, ctitorie a patru mari voievozi musatini, încãrcatã de istorie si bogatã trãire duhovniceascã. Voi continua truda arhimandritului Ciprian Zaharia, care timp de 26 de ani a condus acest asezãmînt. Este o cinste în plus pentru mine faptul cã sînt fiu duhovnicesc al acestei mãnãstiri si al pãrintelui Ciprian Zaharia si cã am crescut la «umbra» marilor duhovnici care s-au nevoit aici, printre care as aminti pe pãrintele Iustin Pîrvu, pãrintele Ioanichie Bãlan, precum si vrednicii de pomenire arhimandrit Martinian Conut si protosinghel Hrisostom Asavei, si multi altii. Aflîndu-ne în plinã activitate duhovniceascã pe care o presupune Postul Nasterii Domnului Nostru Iisus Hristos, doresc tuturor credinciosilor rod bogat pe ogorul sufletului, duhovnicesti bucurii si în ieslea sufletului fiecãruia sã se sãlãsluiascã bucuria nasterii Pruncului Iisus“, a declarat staretul Toderitã Petru Pavel. Credinciosii nemteni sînt asteptati duminicã, 20 noiembrie, la Sfînta Liturghie, dupã care va urma slujba de înscãunare a noului staret, oficiatã de IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei. Au fost invitati staretii mãnãstirilor din Neamt si din judetele vecine, profesori de la Facultatea de Teologie din Iasi (staretul Toderitã Petru Pavel fiind absolvent al acestei institutii de învãtãmînt), precum si oficialitãtile judetului. Va urma o agapã frãteascã la care sînt invitati toti pelerinii care vor trece pragul Mãnãstirii Bistrita.

File de istorie încãrcate de credintã Mãnãstirea Bistrita, una dintre cele mai importante ctitorii musatine, se gãseste la 7 kilometri vest de orasul Piatra Neamt. Primul ctitor al acestei mãnãstiri este considerat, dupã traditie, voievodul Petru I Musat al Moldovei (1375-1391), care a ridicat aici un schit din lemn. Însã adevãratul ctitor al Mãnãstirii Bistrita este voievodul Alexandru cel Bun al Moldovei (1400-1432), care, în anul 1400, începe zidirea unei biserici impunãtoare din piatrã, finalizatã si sfintitã în 1402, în locul vechii biserici din lemn. Aceastã bisericã cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“ a fost aleasã de Alexandru cel Bun ca necropolã pentru el si familia sa. Prima atestare documentarã a Mãnãstirii Bistrita este un act emis la data de 7 ianuarie 1407 de cãtre mitropolitul Iosif al Moldovei. Mãnãstirea Bistrita a ajuns la o situatia înfloritoare încã de la începutul secolului al XV-lea. Hrisovul din 11 iulie 1428, prin care i se închinau Mãnãstirii Bistrita 50 de biserici, cu scoaterea lor de sub autoritatea domnului si arhiereului, aratã cã ctitoria lui Alexandru cel Bun avea drepturi de cvasiepiscopie. Ca si în timpul lui Stefan cel Mare (dupã cum rezultã dintr-un uric din 20 mai 1459) Mãnãstirea Bistrita se gãsea în pozitia de „scaun de judecatã“ a pricinilor si a neîntelegerilor iscate în rîndul supusilor sãi. Dupã trecerea la cele vesnice a lui Alexandru cel Bun, închinãrile, prerogativele si privilegiile Mãnãstirii Bistrita nu s-au diminuat, ci dimpotrivã, s-au înmultit prin bunãvointa domnitorilor. Faptul cã multi boieri si demnitari importanti, pînã în anul 1677 (datã la care Mãnãstirea Bistrita a fost închinatã Sfîntului Mormînt din Ierusalim), au înzestrat-o cu diferite danii, aratã cã reusise sã se impunã ca o prezentã vie si respectatã în constiinta religioasã si moralã a tãrii. În 1498, Stefan cel Mare, nepotul ctitorului, a zidit la intrarea în mãnãstire un turn clopotnitã cãruia îi adaugã la etaj un paraclis domnesc, avînd harul Sf. Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, protectorul Moldovei. Domnitorul a înfrumusetat pietrele funerare de pe mormintele bunicilor sãi, aflate în gropnita bisericii Mãnãstirii Bistrita. Între 1490 si 1494 el a donat Mãnãstirii Bistrita douã clopote: unul de cca. 200 kg (care este folosit si astãzi) si al doilea clopot de cca. 800 de kg, turnat chiar în incinta mãnãstirii de cãtre mesteri tocmiti de domnitor (din cauza unei fisuri acest clopot a fost scos din uz si se aflã în prezent în muzeul mãnãstirii). Între 1541-1546, Petru Rares finalizeazã zidirea paraclisului în formã de navã, împrejmuieste asezãmîntul cu ziduri înalte si groase de piatrã, reface turnul-clopotnitã de la intrare, înaltã si picteazã casa domneascã si amenajeazã scoala domneascã. El extinde paraclisul lui Stefan cel Mare din clopotnitã prin construirea unei nave sprijinite pe arce de zid, reînnnoind „din temelie“ biserica, pe care „o înfrumuseteazã pe dinãuntru si pe dinafarã“. De aceea, pe bunã dreptate, Petru Rares este socotit de cãtre istorici ca fiind al treilea ctitor al Mãnãstirii Bistrita (dupã Alexandru cel Bun). Ultimul domn musatin care a contribuit substantial la refacerea si consolidarea mãnãstirii a fost Alexandru Lãpusneanu (1552-1561). În anul 1554, domnitorul reface biserica mãnãstirii, zidurile sînt întãrite, ajungînd la grosimea de 3 metri. Totodatã, bisericii i se adaugã pridvorul. În anul 1704, prin douã acte semnate si parafate în prezenta sfatului tãrii si a patriarhului de Ierusalim, s-a încuviintat excluderea aproape completã a mãnãstirilor închinate din sistemul economic, juridic si politic al tãrii. În anul 1821, peste Mãnãstirea Bistrita s-a abãtut o nouã nenorocire: detasamentele grecesti înarmate ale Eteriei au fost înfrînte de ostile otomane, care au jefuit apoi asezãmîntul monahal. În urma acestui jaf, doar icoana Sfintei Ana a rãmas nevãtãmatã. Mãnãstirea Bistrita s-a aflat în aceastã situatie criticã pînã în 1863 (exceptînd perioada 1704-1733, în care mãnãstirea a fost sub ascultarea Mitropoliei Moldovei), cînd domnitorul Alexandru Ioan Cuza a secularizat averile mãnãstiresti. O redresare încurajatoare s-a produs în viata Mãnãstirii Bistrita între cele douã rãzboaie mondiale si în special în timpul egumenului Ghenadie Caraza. La initiativa lui s-a replantat livada mãnãstirii (12 hectare) si s-a înfiintat fabrica de lumînãri din cearã curatã „Albina“. Dupã 1944, odatã cu instalarea regimului comunist, Mãnãstirea Bistrita, ca de altfel întreaga Bisericã Ortodoxã Românã, a avut mult de suferit. Multi cãlugãri au fost îndepãrtati din mãnãstire, iar activitatea misionarã si pastoralã a fost restrînsã. În anul 1967 la Mãnãstirea Bistrita au început lucrãrile de restaurare finantate de cãtre stat. Aceste lucrãri au fost întrerupte în anul 1977, cînd a fost desfiintatã Directia Monumentelor Istorice. Din anul 1979 si pînã în toamna anului 1984, sub îndrumares Înalt Prea Sfintitului Mitropolit Teoctist si prin silinta obstii bistritene, precum si prin contributia credinciosilor din Piatra Neamt, Viisoara si Bistrita, la Mãnãstirea Bistrita s-au finalizat lucrãrile de restaurare a palatului domnesc, a celor douã case egumenesti, a scolii lui Petru Rares, a zidurilor de incintã si a chiliilor. Au fost restaurate: pictura muralã din interiorul bisericii, frescele de pe peretele vestic al pridvorului si frescele exterioare de pe turnul clopotnitã. Un moment de cotiturã în viata Mãnãstirii Bistrita a fost anul 1989, cînd a fost înlãturat regimul comunist. Prin grija Înalt Prea Sfintitului Mitropolit Daniel, Mãnãstirea Bistrita a redevenit un asezãmînt de referintã.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Arhivă 2005-2017

Proces şi la Curte în cazul fraudelor de la postliceală

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ procurorii au atacat sentinţa prin care s-au aplicat pedepse cu suspendare şi achitări ■ 19 din cei 96 de inculpaţi au uzat de calea de atac ■ 26 de lucrări au fost anulate de instanţa de fond ■ unii elevi nici nu treceau pe la şcoală, fiind plecaţi în străinătate ■ erau promovaţi contra unor sume de 1.000 de lei ■ unii profesorii-medici pătaţi completau în locul candidaţilor testele tip grilă ■

Procesul fraudelor de la postliceala sanitară continuă la Curtea de Apel Bacău după ce sentinţa instanţei de fond a fost atacată. Au declarat apel atît procurorii cît şi parte din inculpaţi, 19 din totalul din 96, profesori care şi-au pătat onoarea la corectarea tezelor, dar şi elevi care au cotizat pentru a deveni asistenţi medicali. Reamintim că Tribunalul Neamţ a aplicat pedepse cu suspendare, iar parte dintre cei deferiţi justiţiei au fost exoneraţi de răspundere penală, fiind achitaţi. 26 de lucrări ale elevilor „cotizanţi“ au fost anulate de instanţă, titularii rămînînd fără diploma care le atesta studiile. Acuzele de dare şi luare de mită nu au putut fi dovedite nici din probatoriu, nici din interceptări şi confruntări, astfel încît profesorii şi cei din comisia de examinare au fost inculpaţi numai pentru abuz în serviciu şi fals material în înscrisuri oficiale. În ceea ce priveşte alţi acuzaţi, ei au fost trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunilor de trafic de influenţă, iar cursanţii şcolii postliceale fiind inculpaţi pentru cumpărare de influenţă. Cele două părţi vătămate din dosar, Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ şi Şcoala Posliceală Sanitară Piatra Neamţ, nu s-au constituit părţi civile în procesul penal. Curtea de Apel Bacău va da în cauză o sentinţă definitivă. Conform actelor de urmărire penală, lanţul neregulilor pleca încă de intrarea în şcoală şi se termina la finele studiilor, cu examenul de certificare, unul care era de cele mai multe ori măsluit grosolan. Oamenii legii s-au sesizat despre nereguli în 2013, iar cercetările au durat aproape doi ani. Au ajuns în faţa judecătorilor membrii comisiilor de certificare a studiilor, diriginţii celor trei clase din Piatra Neamţ care au absolvit în 2013, secretarul unei postliceale din Roman, care în anul 2013 a scos ultima promoţie, apoi şi-a închis porţile, precum şi de mulţi din cei care au cumpărat bunăvoinţa profesorilor şi a medicilor şi au cumpărat o diplomă de asistent medical, deşi în unele cazuri chiar cei din comisia de examinare se minunau cît de neinstruiţi erau candidaţii. Acheta a relevat faptul că la postliceala din Roman succesul examenului era asigurat contra sumei de 1.000 de lei de persoană. În mod normal, taxa legal instituită era de 170 de lei, iar diferenţa pînă la 1.000 de lei însemna cumpărarea indulgenţei profesorilor examinatori. De toate demersurile s-a ocupat secretara unităţii, cea care strîngea banii de la cotizanţi, le spunea că această practică este valabilă de ani de zile şi că pentru cei care dau bani, poate rezolva problema examenului la Piatra Neamţ. Tot ea făcea drumurile la „judeţ“, unde era centru de examinare şi rezolva problema. Femeia le-a spus oamenilor legii că această taxă ilegală era de cînd lumea, că iniţial a fost mai modestă, dar că din 2009 rămăsese la pragul de 1.000 de lei. Din cei 34 de elevi înscrişi în promoţia 2010 – 2013, au venit la examenul de certificare numai 24, dar instanţa le-a anulat lucrările. Pentru unii, cursurile din cei trei ani au fost opţionale, nici măcar nu au trecut pe la şcoală fiind plecaţi la muncă în străinătate. Pentru majoritatea candidaţilor secretara le-a făcut rost şi de proiecte pe care le avea de la promoţiile anterioare. La Piatra Neamţ examenul de final costa mai puţin, cam 500 de lei. Ca orice examen şi cel de la postliceala sanitară era monitorizat audio şi video, aşa că anchetatorilor nu le-a trebuit decît niţică răbdare pentru a studia înregistrările. Aşa a ieşit la iveală că acolo unde toată comisia era „cumpărată“, medicii au muncit pe brînci, şi- au scos din poşete mai multe pixuri, au stabilit care este mai aproape de culoarea cu care s-a scris teza şi au trecut la treabă. La testele tip grilă erau întrebări care aveau unul, două sau chiar trei răspunsuri corecte. Corectorii au completat tot ce trebuia pentru note cît mai mari. Totuşi, mediciii care nu s-au lăsat cumpăraţi au rămas uimiţi de neştiinţa candidaţilor, catalogînd promoţia 2013 ca fiind cea mai slabă din istoria şcolii. La examenul din 2013 au fost un număr total de 212 candidaţi care au avut de susţinut proba scrisă şi proiectul. Dacă la cea de-a doua probă toţi au trecut cu brio, la teza scrisă, şapte candidaţi nu au reuşit să obţină minim nota 5. Din cei care au trecut însă, mulţi s-au bucurat de sprijinul comisiei de corectare, în unele cazuri modificările fiind evidente. În aceste condiţii, a fost dispusă o expertiză grafologică în urma căreia a ieşit la iveală că din totalul de 212 de teze, un număr de 113 prezintă modificări ale substanţei cu care s-a scris, dar nu s-a putut stabili dacă au făcut menţiunile pe foaie una, sau două persoane.

Citește știrea

Arhivă 2005-2017

„Mos“ Lupu din nou le-a zis-o în urãturã

Știre publicată în urmă cu

în data de

• sefii judetului nu au scãpat nici în acest an de urãturile acide ale lui Costache Lupu • pe unii i-a lãudat, pe altii i-a „atins“ nitel si se pare cã nimeni nu s-a supãrat •

„Mos“ Costache Lupu, un nemtean arhicunoscut, nu a uitat nici la sfîrsit de 2017 de „nãravul“ pe care-l are de ani si ani, acela de a ura oficialitãtile judetene si pietrene. Zilele trecute, în calitate de presedinte al Clubului Sportiv Ecvestru, a adãstat în fata Primãriei Piatra Neamt si a Palatului Administrativ, îmbrãcat, cum altfel decît în Mos Crãciun si ajutat de o ceatã de colindãtori s-a pus pe zis, taxîndu-i mai mult sau mai putin pe cei cu functii. Dar iatã ceea ce a avut de spus pe unde a colindat.

Plugusorul pentru Consiliul Judetean si Prefecturã

Aho, aho, copii si frati, Din tot judetu-adunati, Porniti plugul si arati Pe gospodari sã-i urati; Stati putin si nu mânati Si cuvântu-mi ascultati, C-am venit cu gandul bun, Cum fac mereu de Crãciun, Am sosit din nou în prag, Când voi m-asteptati cu drag, Sã vã astern la picioare Daruri multe pe covoare: Pentru daruri, roata mãi, Hãi, hãi, hãi!

M-am pornit sã vin la voi Ca sã v-aduc înapoi Toate drepturile furate Si salariile tãiate; Mintea cu nerusinare Pedelista guvernare, Când dup-a lor expertizã Aveam cea mai mare crizã; Vouã vã tãiau din bani Ei deveneau barosani, Îsi tot adunau averi Din mitã, retrocedãri, Microsoft si alte surse În buzunar la ei scurse; Vã-nchideau spitalele, Desfiintau scolile, Alungau specialistii Si vã umileau artistii; Tinerii fãrã sperantã Plecau la mare distantã, Pãrãsindu-si satele, Abandonând scolile, Rãtãcind în lumea mare Unde-i totul de vânzare. Trageti brazdã-adâncã, groasã, Sã se-ntoarcã toti acasã! Mânati mãi, hãi, hãi, hãi!

Dragii mosului copii, Vreau iar sã vã vãd zglobii, Fericiti, întorsi acasã, De sãrbãtori toti la masã, Sã petreceti, sã cântati, Pe cei dragi sã-i colindati, Cum ati prins de la strãbuni, Ca adevãrati români. Am venit, azi, la fereastrã, Sã aduc în curtea voastrã, Cadouri nenumãrate, De la guvern adunate: Salarii din plin mãrite, Pensii consistent sporite, Impozite mai scãzute, Si alte biruri dispãrute. Stim, Programul guvernãrii, Vrea prosperitatea tãrii, Iar Dragnea, bravul bãrbat, De români apreciat, Secondat de Tãriceanu, Stiu precis ce vor la anul: Copiii mai fericiti, Tinerii mândrii-împliniti, Toti cei buni ca sã munceascã, Tara n-o mai pãrãseascã; Sã-si regãseascã menirea, Sã-si afle-aici fericirea, În casa lor pãrinteascã, De pe glia strãmoseascã, Creascã-si pruncii-n bucurie, Aici fericiti sã fie. Pentru Guvern si români, Porniti plugul din strãbuni, Mânati mãi, hãi, hãi, hãi!

Dar Mosul v-avertizeazã, Sã vegheati cu mintea treazã, Nu vã mai lãsati mintiti, Înselati si pãcãliti, Privind mândra Românie, Cum devine colonie; Cum tineri liberi, frumosi, În stradã sunt mereu scosi, Pe bani grei sã protesteze, Legile sã le-anuleze, Pentru ca în România Sã domneascã anarhia; Cum persoane ONG-iste Cozi de topor sorosiste, Puse sã mobilizeze, Cât mai multi sã protesteze, Mereu sã intimideze Ca sã destabilizeze; Ei urmeazã un model, Al statului paralel, Care joacã-n fortã, tare, Fãcând jocur’le murdare Ale fortelor de-afarã Si-a lichelelor din tarã; I-ajutã si DNA-ul, Devenit acum Bau-baul, Cu cãtusele pe masã, Sãltând pe-oricine din casã, Semãnând groazã, oroare, În politica cea mare. Iohannis, supãrat, rãu, Cã n-are Guvernul sãu, Cu Soros si gasca lui, Subjugatã banului, Se tot dã de ceasul mortii, Asteptându-si darul sortii Si sperând într-o minune, Gata sã iasã pe bune, Dacã-n iarnã PSD-ul, Obosit sã ducã greul, Îi va ceda guvernarea, S-aibã el marea cu sarea. Trageti brazdã voiniceascã, Planul sã nu-i reuseascã! Mânati mãi, hãi, hãi, hãi!

De-ar fi sã se-ntâmple-asa, Când foamea ne-o rãscula, Ne-om lua pusca si calul, În galop vom trece dealul, Si-om purcede-n haiducie, Ca pe vremuri, mãi, bãdie. Vom vâna toti sarlatanii Care-ntr-una furã banii Bãtându-si joc de popr Huzurind în raiul lor; Vedem cum dupã multi ani Fel de fel de smecherani S-au perindat la putere Hãmesiti sã facã-avere. Toti mintind din cale-afarã Au muls biata tãrisoarã. Ei si-au adunat averi Ajunsi din calici boieri Ne dau lectii de moralã Doctorasii fãrã scoalã Toti „Miticii“, toti „gusatii“ Sunt fruntasii astei natii; Ei au case, vilisoare Multe hoteluri la Mare Terenuri intravilane Mitsubishi-uri si Mertane Si alte proprietãti Prin cele strãinãtãti. De aceea la noi în tarã, Bucuria-i tot mai rarã, Multi, ducând-o foarte greu, Implorã pe Dumnezeu, Sã coboare Duhul sfânt Cu dreptate pe Pãmânt, Iar justitia cereascã, În tarã sã legiuiascã; Si-atunci, sigur, ei, magnatii, Procurorii, magistratii, Nu chiar toti, numai spãgarii, Escrocii, miliardarii, Cu de-a sila adunati, În temnite ferecati, Îsi vor ispãsi pãcatul, Biciuiti de Necuratul. Trageti focul peste ei Ca sã scãpãm de misei! Mânati mãi, hãi, hãi, hãi!

Vom intra în noul an, Tot cu plugul lui Traian, Urãm la Sfântul Vasile Cum am prins de ani de zile, Am începu a ura Prin toatã Europa, Ca sã arãtãm la lume C-avem datini strãbune, Europa sã cunoascã, Traditia româneascã, Sã-i respecte pe români, Cã-s aici, pe veci stãpâni Si-s mari mesteri fãurari, Harnici, isteti, gospodari. Cu credintã-n Dumnezeu Care ne-ajutã mereu Sã rãzbim prin ani cumpliti Când mai tristi, când fericiti, Stãpâni ai acestui plai Sfintit ca Gura de Rai, Unde mândri vietuim Si soarta ne-o rostuim, Îngãduitori sã fim, Cu voie sau fãrã voie Sã ne ajutãm la nevoie; Strãmosii sã-i respectãm Ogorul drag sã-l lucrãm, Cum am prins de mii de ani, De la daci, de la romani; Ãsta-i plugul din strãbuni Atât de drag la români, Fiindcã, dupã cum se stie, Toti suntem legati de glie; Când ogoarele se arã Sufletul ni-i primãvarã, Mii de soapte se aud Pe câmpul de verde crud; Când grânele unduiesc Si le ascultãm cum cresc Ne vin soapte din strãbuni Împletite în cununi: De la ei primim poruncã, Sã nu ne ferim de muncã, Când este vorba de glie, Avem sfânta datorie, S-o lucrãm cum se cuvine Ca sã ne fie mai bine, Ca s-avem prosperitate, Prestigiu si demnitate, Si-n Europa intrati Sã fim mândri, respectati, Trageti brazdã mai adâncã Sã ne-apucãm toti de muncã, Hai sã ne-apucãm de treabã, Serios si mai degrabã, Pentru cã-n comunitate, Nu curge miere si lapte, Precum nimeni n-o sã vadã, Nici câini cu covrigi în coadã; Trageti brazdã mai extinsã, Sã nu stãm cu mâna-ntinsã, Sã ne-apãrãm demnitatea, Prestigiul si libertatea. Pentru harnicii români Pe-aceste plaiuri stãpâni, Trageti brazdã la chindie Sã-i cinstim cu bucurie! Mânati mãi, hãi, hãi, hãi!

Acum, la sfârsit de an, Consiliului Judetean, Celor mai mari gospodari, Alesi cu rãspunderi mari Si la-ntreaga Prefecturã, Guvernantã-n bãtãturã, Mosul cu drag vã ureazã Sã vegheati cu mintea treazã, Fiti prezenti pe metereze, Lumea sã v-aprecieze, Judetul sã înfloreascã, Lumea o sã vã iubeascã. Au vrut Domnul si natura Sã creeze conjunctura Ca la noi si Prefectura Si Consiliul Judetean, În acest important an, Sã aibã-n frunte doi bãrbati, Tineri, experimentati: Arsene, mai ortoman, La Consiliul Judetean, Vasile, preot perfect, Înalt demnitar, prefect. Dar bravul nostru prefect, Pentru a fi cât mai perfect, Se strãduieste de zor, Ca un bun guvernator, Legile sã se respecte, Iar mãsurile corecte Sã se aplice cu-ndurare Celor fãrã apãrare, Cum spune Sfânta Scripturã, În altar la Prefecturã. Urãm de lângã trãsurã Pentru toti din Prefecturã: Directori si secretari, Pentru sefii mici si mari, Pentru doamne, domnisoare, Contabile, secretare, Pentru toti functionarii Vom slobozi telegarii, Si-or bate pasul pe loc Iar potcoavele de foc S-aducã la toti noroc. Trageti brazdã cu mãsurã, Pentru-ntreaga Prefecturã! Mânati mãi, hãi, hãi, hãi!

Mãi flãcãi, mãi urãtori, Care v-ati trezit în zori, Si voi, mândri cãlãreti, Harnici, voinici si isteti, Dacã vreti, cumva, vreun ban, Tot Consiliul Judetean Poate face la concret O gãuricã-n buget; Ca sã vã luati argintii Hai sã urãm presedintii Comisiilor, ca la carte, De strictã specialitate, Ei hotãrãsc si propun Tot ce este rãu sau bun. La finante si buget, Unde nimic nu-i secret, Domn’ Puscasu, presedinte, Grijuliu ca un pãrinte, Cu Bosovici se consultã, Foarte atent o ascultã, Împreunã studiazã, Calculeazã-analizeazã, Si abia târziu de tot, Supun proiectul la vot, Dorindu-si în sinea lor Înghetarea banilor. Minim sã se cheltuiascã Visteria sã sporeascã. Comisiei de buget Mosu-i ureazã discret, Iar doamnei Adriana, Sã învârtã istet pana, Când vor socoti la anul Sã sporeascã-n tindã banul Cum creste-n grãdini bostanul De-or s-adune pe-ndelete, Chiar vreo câteva bugete, De vor fi pe-ndestulate Banii pentru sãnãtate, Aziluri, orfelinate, Salarii la bugetari, Sprijin la pensionari, Pentru sport, pentru culturã, Chiar pentru agriculturã, Iar de-o rãmânea vreun pai, Sã dati, iar, si pe la cai, Cum ati fãcut an de an, Când s-a pus ban lângã ban, Trebuie sã remarcãm Multumi s-apreciem Cã-n anul ce-l încheiem Fãrã vreo exagerare Fu record de finantare De când au loc competitii, La Piatra Neamt, cu traditii. Trageti o brazdã discret Comisiei de buget! Mânati mãi, hãi, hãi, hãi!

Altã comisie-n top Fãr-de care nu zici hop, Pãstrând maximã prudentã Neadmitând vreo influentã, E comisia de juristi Si ei vrednici analisti În frunte cu Bourceanu, Pot analiza tot anul, Un proiect mai important, Dacã n-apare-un garant, Hotãrât, atunci, pe loc, Sã bage chiar mâna-n foc, Cã toate cele propuse Doar prin vot vor fi impuse Iar proiectele-aprobate Se înscriu în legalitate; Vine atunci Bosovici Sã facã luminã-aici, Cã el, juristul Bogdan, Are-un singur punct în plan: Legislatia-ncurcatã, Uneori alambicatã, Sã fie interpretatã, Foarte corect aplicatã. Pentru Bogdan, Bourceanu, Mosu-ar vrea ca pe la anul, Sã aibã amândoi succese La dame si la procese! Mânati mãi, hãi, hãi, hãi!

Mai trageti, flãcãi, o turã, Sã ajungem la culturã, Sãnãtate-nvãtãmânt, Sport, turism în plin avânt, Comisie de elitã, Având soarta fericitã, De-a fi condusã cu zel, De un Radu Tudorel, Cercetãtor renumit, În tot judetul vestit, Consilier veteran, Cu mandate an de an; Având multã experientã, Impune cu insistentã Respectarea cu ardoare A legilor în vigoare; Consilier mai multi ani, La brat cu alti veterani, Au vegheat ca în judet Mereu sã se punã pret Pe cinste si pe onoare, Ce-avem mai de pret sub soare. La comisii sã urãm, Pe toti sã-i felicitãm, Si sã ne rugãm la sfinti Pentru bravii presedinti! Mânati mãi, hãi, hãi, hãi! Si-acum plugul lângã scarã, C-ajungem la secretarã; Struniti-vã bine fleanca Când urati pe Soroceanca; Înzestratã cu mult zel E singura doamnã de fier, Activã, inteligentã, La derapaje atentã, Vegheazã, fãrã percepte, Legile sã le respecte; Când ajung consilierii, Mai multi din sfera puterii, În CA-uri agamani, Pentru-o lunã sau multi ani, Soroceanca, blândã, durã, Îi înhatã de centurã Si-i aruncã în penibil Cu marca „incompatibil“; Dac-ar fi sã cârcotim, Vrem, nu vrem, ne referim, La cunoscutul crestin, Dan Vasile Constantin. Trageti brazdã lângã scarã, Pentru doamna secretarã! Mânati mãi, hãi, hãi, hãi!

Cu onoare îi urãm, Brazd-adâncã le arãm, Domnilor, care de-un an, Conduc Consiliul Judetean. Acum, mai bine de-un an, În alegeri, la locale, Fãrã surle si tambale, PSD-istii, pe cai mari, Nefiind majoritari, Au reusit în final Sã urce din nou pe val, Datoritã lui Arsene, Care s-a trezit din vreme, Surclasând clar, PNL-ul, Cu ALDE si PMP-ul; Arsene, disciplinat, Politician rasat, A stiut sã-nvârtã roata, Hotãrând pe datã soarta, În Consiliul Judetean, Dupã cum avea în plan, Iarã la municipal, Cãlare din nou pe val, A creat majoritate, Sã meargã treaba pe roate. La vreme-aceea Dulamã, Mândru cã-i bãgat în seamã, Iute a negociat, A promis si s-a jurat, Obtinând pe ne-asteptate Douã functii importante: Fiindcã a tinut la pret, S-a instalat la judet, Chiar el, vicepresedinte, Si-un viceprimar cuminte, În forul municipal, S-ajungã si ei pe val. Dupã mai bine de-un an, Crezându-se barosan, Dulamã stricã-nvoiala, Declansând ciorovãiala; Uitând de negocieri, Nehotãrâti în doi peri, Îi vedem pe PMP-isti, Niste strãluciti pucisti. Au rãmas pe baricade PSD-ul si cu ALDE, Doar un vicepresedinte, Sã-mpingã caru-nainte; Asaftei, om serios, S-a pus pe treabã vârtos, Si-altii ca sã ia aminte, Ascultând de presedinte. În acest moment de crizã, Poate-apãrea o surprizã; Sã vrea însusi PSD-ul, Ca la brat cu PNL-ul, Sã facã, pe neasteptate, O altã majoritate; De-ar putea consilierii, Tentati de-orgoliul puterii, Când si când sã mai cedeze, Împreunã sã voteze, Hotãrârile dreptãtii, În slujba comunitãtii; S-ar crea un pol solid, De fapt, un singur partid, Fãrã doctrine, culori, Slujindu-i pe-alegãtori, Ca sã-l numim la bilant, Partidul judetului Neamt. Pentru-aceastã perspectivã, Trageti o brazdã parsivã! Mânati mãi, hãi, hãi, hãi!

Dar pân-atunci, PSD-ul, Nevoit sã ducã greul, Clar se va orienta, Atent va mobiliza, Propriul nucleu de partid, Experimentat, solid, Îndrumat de presedinte, S-atingã mai multe tinte În domenii dirijate De strictã specialitate: Consilierii personali, Oameni isteti si loiali, Au rolul de-a studia, Permanent de-a informa, Si-a propune, finalmente, Solutii eficiente; Sefii de compartimente, Persoane inteligente, Si-asumã, vizionari, Rãspunderi extrem de mari: Conachi la investitii, Stãpânit de mari ambitii, Vrea, ca fiind la butoane, Saptescinci de milioane De euro, nu de lei, Generos dar de la zei, Adus de Arsene-n Neamt, Când altii n-au prins un sfant, Sã fie chivernisiti, Foarte atent cheltuiti, Rational, cu mãsurã, În Sfânta Infrastructurã: Urgentã, pe filierã, E structura rutierã; Aprobat si prins în plan, Drumul Mãrgineni-Roman, Ce-ajunge-n european, Va costa, fãrã fasoane, Treisdouã milioane; Se aflã la mare pret, Si-alte drumuri din judet, Încadrate-n parametrii, Saptezeci de kilometri; Apar si poduri pe hãrti, În vreo opt localitãti. Mai trebuie remarcate Investitiile-aprobate, La-nvãtãmânt, sãnãtate, De cârcotasi criticate, De cei multi apreciate; S-or construi cu eforturi Întâi, cinci helioporturi, Si un grandios spital, Ultramodern, în final; Mai multe dotãri, dupã caz, La Roman, Târgu, Bicaz; Aceste realizãri, Cu beneficii, urmãri, Vor aduce bunãstarea, Progresul si dezvoltarea, Ne vor duce înainte, Cu Arsene presedinte; Si-atunci, cei plecati afarã, Se vor întoarce-n tarã, Vor veni nemtenii-acasã, Cu drag sã-i punem la masã Si-mpreunã sã urãm, Judetul sã-l colindãm, Iar pentru realizãri, Sã-i tragem niste cântãri, Si-nc-o brazdã-n bãtãturã, Stropitã cu bãuturã! Mânati mãi, hãi, hãi, hãi!

Hai, voi, mândri urãtori, Renumiti colindãtori, Trageti-vã cãtre-apus, Cã mai am ceva de spus, Un capãt de urãturã, La judet, în bãtãturã: Si de jos si de pe cai, Urãm pe Oana Bulai, O doamnã adevãratã, Si frumoasã si bãrbatã, Curajoasã, neînfricatã, De tot judetu-admiratã; Pretutindeni e prezentã, Exigentã, insistentã, Harnicã si competentã, La detalii, foarte-atentã, Rezolvã cu iscusintã, Si cu multã chibzuintã, Într-un stil suplu, istet, Problemele din judet, Uneori alambicate Si destul de complicate. Pentru viitorul an, Oanei, cã-i sef judetean, Noi îi urãm sãnãtate, Treaba sã-i meargã pe roate, Pe oameni sã-i studieze Si-apoi sã colaboreze! Mânati mãi, hãi, hãi, hãi!

Mãi copii, mãi cãlãreti, Sportivi tineri si isteti, Ne-apropiem de-ncheiere, Dar stiu c-aveti o durere, Spusã de voi, an de an, Consiliului Judetean. Poate-n anul viitor, Se va avea în vizor Si Baza de Peste Vale, Cãreia-i tot dau târcoale, Încã de vreo câtiva ani, Fel de fel de sarlatani; Banditeste au lucrat, Pân-au scos-o la mezat, Vânzând-o-n nerusinare, Sã-si facã ei vilisoare; Nu s-a-mplinit crima lor, Spre binele tuturor, Fiindcã noi nu am cedat, Am luptat, ne-am judecat, Iar instantele, curate, Doar nouã ne-au dat dreptate. Se va-mplini visul lor, La Pastele Cailor; Vrând baza de cãlãrie, Dumnezeu sã nu-i mai tie, Sã ajungã albi ca varul, Sã le cadã mãdularul, Limba sã le putrezeascã, Sã aibã mersul de broascã Si de-or ajunge la mal, Sã moarã striviti de cal. Noi, cei de la cãlãrie, Cum toatã lumea ne stie, N-am cedat, nu vom ceda, Într-una ne vom lupta, Pânã când vom avea parte Si noi de sfânta dreptate. Trageti brazdã la chindie, Celor de la cãlãrie! Mânati mãi, hãi, hãi, hãi! Iar acuma, în final, Si de jos si de pe cal, Pentru cã se-ncheie-un an, Consiliului Judetean, Si la-ntreaga Prefecturã, O urare pe mãsurã: Sã aveti belsug si spor, Viatã lungã tuturor, Iar la anul care vine, Sã vã dea Dumnezeu bine, Bogãtie-n bãtãurã, Roadã la semãnãturã, Si-n Consiliul Judetean, Sã nu mai fie cancan; Lumea, cu drag sã lucreze, Totul sã se-armonizeze, Iar Dulamã, rãzvrãtit, Uneori cam rãtãcit, Sã încerce sã se-adune, Si cu gânduri mult mai bune, Sã reia colaborarea, Ce i-a adus promovarea; Trageti plugul, cu putere, Pentru reconciliere, Iar în anul care vine, Vrem sã fie si mai bine; Puterea sã mai cedeze, Mai mult sã colaboreze, Opozitia, la fel, Sã renunte la-al sãu zel, Sã fie mai tolerantã, Si, poate, mai elegantã. Sã revenim, în final, Si de jos si de pe cal, La Arsene, presedinte, Care duce înainte, Judetu-ntr-o altã erã, Mult visatã si prosperã. Mânati mãi, hãi, hãi, hãi!

Citește știrea

Arhivă 2005-2017

Plugusorul pentru Primãria Piatra Neamt

Știre publicată în urmă cu

în data de

Aho, aho, copii si frati, Stati putin si nu mânati, Ascultati ce vreau sã spun, Eu, pribeagul Mos Crãciun, Care-n marsul meu rãzlet, Am alergat prin judet, De la munte pân-la ses, Oprindu-mã tot mai des, Prin orase si prin sate, Toate frumoase, curate, Gãtite de sãrbãtori, Cu betealã si cu flori; Bunã vremea, gospodari, Oameni cu rãspunderi mari, Care-n urmã cu un an, Dupã cum aveati în plan, Ati urcat semeti pe val, Chiar în Consiliul Local. Eu vã urez sãnãtate, De succese s-aveti parte, Municipiul sã-nfloreascã, Lumea sã vã pretuiascã, Sã se-adune-n buget banul, Cum creste-n grãdini bostanul; Veti avea pe-ndestulate, Banii pentru sãnãtate, Aziluri, orfelinate, Pentru scoli, sport si culturã, Cheltuiti-i cu mãsurã; Banul public investit Sã fie atent chibzuit, Iar de-o rãmânea vreun pai, Dati ceva si pe la cai, Cum ati dat si-n acest an, Când s-a pus ban lângã ban, De-a zburat vestea în tarã, Auzindu-se si-afarã, Cã Piatra Neamt e-un oras, La multe sporturi fruntas, Printre care sportu-ecvestru, A-nãltat prestigiu nostru; Ani la rând ne-am ocupat, Orasul l-am promovat, Fiindcã am organizat, Concursuri nationale, Multe cupe mondiale; Si-au venit la noi turistii, Cãlãretii si artistii, Turcii, grecii si germanii, De si-au lãsat aici banii; De-am mai fi iarãsi ce-am fost, În tarã s-avem un rost, Baza cea de Peste Vale, Scrisã demult în anale, Trebuie modernizatã, Spre-a fi iar ce-a fost odatã, Cea mai frumoasã din tarã, Sã putem gãzdui iarã, Competitii mondiale, Si-alte internationale; Dar Bazei de Peste Vale, Unii i-au cam dat târcoale, Nu s-a-mplinit visul lor, Spre binele tuturor, Fiindcã noi nu am cedat, Am luptat, ne-am judecat, Iar instantele curate, Doar nouã ne-au dat dreptate. Se va-mplini visul lor La Pastele Cailor; Vrând Baza de cãlãrie Dumnezeu sã nu-i mai tie, Sã ajungã albi ca varul, Sã le cadã mãdularul, Limba sã le putrezeascã, Sã aibã mersul de broascã, Si de-or ajunge la mal, Sã moarã striviti de cal. Noi, cei de la cãlãrie, Cum toatã lumea ne stie, N-am cedat, nu vom ceda, Într-una ne vom lupta, Pânã când vom avea parte Si noi de sfânta dreptate; Poate-n anul care vine Ne va fi ceva mai bine, Dacã-întregu-Executiv Si Consiliul, receptiv, Vor da mâna-n unitate, Vrând sã se facã dreptate, Ca terenul disputat, Sã fie înapoiat Si lãsat în custodie Numai pentru cãlãrie; Acest lucru s-a produs, Undeva este si scris, Când domnul Chitic, primar, Pe atunci interimar, Le spunea plin de mândrie, Celor de la cãlãrie, Cã de-or câstiga procesul, Dânsul va face demersul, Cã acest teren furat, Sã le fie-napoiat, Cum spuneam, în custodie, Pentru sport si cãlãrie. Din pãcate, fãrã bani, S-au scurs aproape doi ani, De când nu a fost putinta, Probabil cã nici vointa, Ca problemele-ncurcate Sã fie-odatã transate. De-aceea, privim cu jale, Când ajungem Peste Vale, La Baza de cãlãrie, Pe vremuri, bijuterie, Iar acum se degradeazã, Fiindcã nimeni nu pluseazã, Bani în suma-asa de mare, Doar pentru modernizare. Încã e tinutã-n viatã, Ne cãznim sã-i dãm o fatã, Pentru-a fi competitivã, Pe plan national activã, Organizând competitii, Cunoscute cu traditii. Acum insistãm plenar, Din nou la domnul primar, Exprimându-ne-o durere, Cã nu mai avem putere, Sã mentinem mereu vie, Flacãra în cãlãrie; Nu vrem sã fim deloc duri, Dar de nu se iau mãsuri, Urgente, pe legi bazate, În termene limitate, Vine peste noi urgia, De-a lichida cãlãria; Nu cred cã domnul primar, Care-i primul gospodar Si nici domnul Gavrilescu, Viceprimar de Bãsescu, Sã accepte-o tragedie Pe-a orasului mosie. Dupã ce ne-am plâns amarul, Cum face pe câmp plugarul, Hai sã tragem niste brazde Pentru cinstitele gazde; Întâi plugul mai activ Direct la Executiv, Apoi plugul tras de cal Pentru Consiliul Local; Mânati mãi, hãi, hãi, hãi!

Noi pe unde am umblat, Multe, multe am aflat, Orasu-i foarte curat, Ca în basme luminat; Luni întregi v-ati chinuit Pânã când ati reusit, Cu talent si iscusintã, Ca sã dati în folosintã, Piata Centralã vestitã, De mai multi sacali pânditã; Dar acum, bine se stie, Cã e tot la Primãrie, Sã fie administratã, Permanent modernizatã, Si-apoi rentabilizatã; Prin oras dacã pornesti, Lucruri bune-ai sã gasesti: Pe strãzi s-a muncit intens, Ai separatoare de sens, Nu mai sunt doar iluzorii Sensurile giratorii, Care prompt fluidizeazã, Foarte bine dirijeazã, Circulatia-n final, Chiar si cãlare pe cal. Când ajungi pe la muzeu, Dacã mergi cumva mai greu, Si vrei sã te relaxezi, Trebuie doar sã traversezi, Si-ajungi, fiind mai atent, Într-un parc inteligent. În zone, unde cei tari, Sunt câinii comunitari, Atacând cu insistentã, Se cere multã prudentã; E bine c-a apãrut Înc-un padoc construit, Cã poate-ntr-un viitor Si problema câinilor Va fi total rezolvatã Fãr-a mai fi amânatã. Spuneam cum am remarcat, Cã orasul e curat, Tot asa am observat Si cum s-au securizat Multe europubele, În oras, prin cartiere. Aceste realizãri, Aminitite în urãri, Si-altele neamintite, De toatã lumea stiute, Ne-obligã sã-i dãm crezare, S-avem încredere mare, În acest executiv Capabil si foarte-activ, Condus de-un vrednic primar, Care stie foarte clar, Cum ce-i rãu sã redreseze, Iar ce-i bun sã promoveze; El este înconjurat Si permanent ajutat De cei doi viceprimari, Oameni cu rãspunderi mari, Gavrilescu si Vârlan, În functii de peste-un an; Consilier personal, Popescu, mereu pe val; Puscasu, brav veteran, Administrator de-un an; Fecic, tânãr secretar, Cu legile-n buzunar. Iar domnii consilieri, Care-s cei mai mari boieri, Dacã-au venit la urare, Absolut din întâmplare, Vor bãga mâna-n tunicã, Si vor scoate-o pungã micã, Slobozind discret din ea, Toatã-indemnizatia, Ca s-o dea la urãtori, Care-s pe drumuri din zori; Sã tragem niste urãri Si pentru realizãri! Mânati mãi, hãi, hãi, hãi!

Trageti brazda mai atent Pentru toti din parlament, Încã una si mai mare S-ajungem la Guvernare; Toate guvernele-n bloc De tarã si-au bãtut joc; Încã de la început S-a distrus cât s-a putut, Furând toti cam ce au vrut, Nici o jenã n-au avut; Ne-au lãsat fãrã pãduri, Fel de fel de secãturi, Tãind într-o veselie Cu Romsilva-n cârdãsie; Încã furã toti cum vor, Cã-s multe cozi de topor În Guvern si-n Parlament, Manifestându-si strident Aplecarea spre hotie Într-o biatã Românie, Înecatã-n sãrãcie, Devenitã colonie. Chiar de Mosu-i în putere Se apropie de-ncheiere. Sã le urãm sãnãtate Doamnelor salariate Si domnilor bãrbãtei Cã-s functionari si ei; Când intri în Primãrie Fiecare treaba-si stie, Amabili, oameni de treabã, Toti sfãtosi, te-ajutã-n grabã, Doctori în calculatoare Si doamne si domnisoare Iar sefii lor de birou Sunt purtãtorii de nou, Toti se-ntrec si inventeazã Treaba o supravegheazã Lumea sã fie servitã Si în final multumitã. Pentru toti functionarii Sã slobozim telegarii Si sã tragem roata plinã La Primãrie-n grãdinã. Mânati mãi, hãi, hãi!

Citește știrea

Trending