Contactează-ne

Arhivă 2005-2017

Noul staret al Mãnãstirii Bistrita, înscãunat de mitropolitul Daniel

Știre publicată în urmă cu

în data de

• arhimandritul Ciprian Zaharia a iesit la pensie • locul sãu a fost luat de staretul Toderitã Petru Pavel • acesta a preluat în 2004 si functia de exarh al mãnãstirilor din Neamt • credinciosii sînt asteptati duminicã la înscãunarea noului staret, care va fi realizatã de IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei •

Noul staret al Mãnãstirii Bistrita, arhimandritul Toderitã Petru Pavel, va fi înscãunat, duminicã, 20 noiembrie, de IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei. Fostul staret, arhimandritul Ciprian Zaharia, s-a pensionat începînd cu data de 11 noiembrie, dupã ce a pãstorit, vreme de 26 de ani, obstea de la mãnãstirea aflatã la opt kilometri de Piatra Neamt. Succesorul sãu are 33 de ani, a fost vietuitor la Mãnãstirea Bistrita si apoi staret la Mãnãstirea Dumbrãvele. De mentionat cã de la 1 august 2004, arhimandritul Toderitã Petru Pavel a preluat de la Ciprian Zaharia si functia de exarh (inspector n.r.) al mãnãstirilor din Neamt. „Sînt onorat de încrederea ce mi s-a acordat prin investirea în aceastã functie, care presupune o mare datorie fatã de bisericã, obste si închinãtorii Mãnãstirii Bistrita. Este un lãcas de cult cu o traditie de 600 de ani, ctitorie a patru mari voievozi musatini, încãrcatã de istorie si bogatã trãire duhovniceascã. Voi continua truda arhimandritului Ciprian Zaharia, care timp de 26 de ani a condus acest asezãmînt. Este o cinste în plus pentru mine faptul cã sînt fiu duhovnicesc al acestei mãnãstiri si al pãrintelui Ciprian Zaharia si cã am crescut la «umbra» marilor duhovnici care s-au nevoit aici, printre care as aminti pe pãrintele Iustin Pîrvu, pãrintele Ioanichie Bãlan, precum si vrednicii de pomenire arhimandrit Martinian Conut si protosinghel Hrisostom Asavei, si multi altii. Aflîndu-ne în plinã activitate duhovniceascã pe care o presupune Postul Nasterii Domnului Nostru Iisus Hristos, doresc tuturor credinciosilor rod bogat pe ogorul sufletului, duhovnicesti bucurii si în ieslea sufletului fiecãruia sã se sãlãsluiascã bucuria nasterii Pruncului Iisus“, a declarat staretul Toderitã Petru Pavel. Credinciosii nemteni sînt asteptati duminicã, 20 noiembrie, la Sfînta Liturghie, dupã care va urma slujba de înscãunare a noului staret, oficiatã de IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei. Au fost invitati staretii mãnãstirilor din Neamt si din judetele vecine, profesori de la Facultatea de Teologie din Iasi (staretul Toderitã Petru Pavel fiind absolvent al acestei institutii de învãtãmînt), precum si oficialitãtile judetului. Va urma o agapã frãteascã la care sînt invitati toti pelerinii care vor trece pragul Mãnãstirii Bistrita.

File de istorie încãrcate de credintã Mãnãstirea Bistrita, una dintre cele mai importante ctitorii musatine, se gãseste la 7 kilometri vest de orasul Piatra Neamt. Primul ctitor al acestei mãnãstiri este considerat, dupã traditie, voievodul Petru I Musat al Moldovei (1375-1391), care a ridicat aici un schit din lemn. Însã adevãratul ctitor al Mãnãstirii Bistrita este voievodul Alexandru cel Bun al Moldovei (1400-1432), care, în anul 1400, începe zidirea unei biserici impunãtoare din piatrã, finalizatã si sfintitã în 1402, în locul vechii biserici din lemn. Aceastã bisericã cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“ a fost aleasã de Alexandru cel Bun ca necropolã pentru el si familia sa. Prima atestare documentarã a Mãnãstirii Bistrita este un act emis la data de 7 ianuarie 1407 de cãtre mitropolitul Iosif al Moldovei. Mãnãstirea Bistrita a ajuns la o situatia înfloritoare încã de la începutul secolului al XV-lea. Hrisovul din 11 iulie 1428, prin care i se închinau Mãnãstirii Bistrita 50 de biserici, cu scoaterea lor de sub autoritatea domnului si arhiereului, aratã cã ctitoria lui Alexandru cel Bun avea drepturi de cvasiepiscopie. Ca si în timpul lui Stefan cel Mare (dupã cum rezultã dintr-un uric din 20 mai 1459) Mãnãstirea Bistrita se gãsea în pozitia de „scaun de judecatã“ a pricinilor si a neîntelegerilor iscate în rîndul supusilor sãi. Dupã trecerea la cele vesnice a lui Alexandru cel Bun, închinãrile, prerogativele si privilegiile Mãnãstirii Bistrita nu s-au diminuat, ci dimpotrivã, s-au înmultit prin bunãvointa domnitorilor. Faptul cã multi boieri si demnitari importanti, pînã în anul 1677 (datã la care Mãnãstirea Bistrita a fost închinatã Sfîntului Mormînt din Ierusalim), au înzestrat-o cu diferite danii, aratã cã reusise sã se impunã ca o prezentã vie si respectatã în constiinta religioasã si moralã a tãrii. În 1498, Stefan cel Mare, nepotul ctitorului, a zidit la intrarea în mãnãstire un turn clopotnitã cãruia îi adaugã la etaj un paraclis domnesc, avînd harul Sf. Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, protectorul Moldovei. Domnitorul a înfrumusetat pietrele funerare de pe mormintele bunicilor sãi, aflate în gropnita bisericii Mãnãstirii Bistrita. Între 1490 si 1494 el a donat Mãnãstirii Bistrita douã clopote: unul de cca. 200 kg (care este folosit si astãzi) si al doilea clopot de cca. 800 de kg, turnat chiar în incinta mãnãstirii de cãtre mesteri tocmiti de domnitor (din cauza unei fisuri acest clopot a fost scos din uz si se aflã în prezent în muzeul mãnãstirii). Între 1541-1546, Petru Rares finalizeazã zidirea paraclisului în formã de navã, împrejmuieste asezãmîntul cu ziduri înalte si groase de piatrã, reface turnul-clopotnitã de la intrare, înaltã si picteazã casa domneascã si amenajeazã scoala domneascã. El extinde paraclisul lui Stefan cel Mare din clopotnitã prin construirea unei nave sprijinite pe arce de zid, reînnnoind „din temelie“ biserica, pe care „o înfrumuseteazã pe dinãuntru si pe dinafarã“. De aceea, pe bunã dreptate, Petru Rares este socotit de cãtre istorici ca fiind al treilea ctitor al Mãnãstirii Bistrita (dupã Alexandru cel Bun). Ultimul domn musatin care a contribuit substantial la refacerea si consolidarea mãnãstirii a fost Alexandru Lãpusneanu (1552-1561). În anul 1554, domnitorul reface biserica mãnãstirii, zidurile sînt întãrite, ajungînd la grosimea de 3 metri. Totodatã, bisericii i se adaugã pridvorul. În anul 1704, prin douã acte semnate si parafate în prezenta sfatului tãrii si a patriarhului de Ierusalim, s-a încuviintat excluderea aproape completã a mãnãstirilor închinate din sistemul economic, juridic si politic al tãrii. În anul 1821, peste Mãnãstirea Bistrita s-a abãtut o nouã nenorocire: detasamentele grecesti înarmate ale Eteriei au fost înfrînte de ostile otomane, care au jefuit apoi asezãmîntul monahal. În urma acestui jaf, doar icoana Sfintei Ana a rãmas nevãtãmatã. Mãnãstirea Bistrita s-a aflat în aceastã situatie criticã pînã în 1863 (exceptînd perioada 1704-1733, în care mãnãstirea a fost sub ascultarea Mitropoliei Moldovei), cînd domnitorul Alexandru Ioan Cuza a secularizat averile mãnãstiresti. O redresare încurajatoare s-a produs în viata Mãnãstirii Bistrita între cele douã rãzboaie mondiale si în special în timpul egumenului Ghenadie Caraza. La initiativa lui s-a replantat livada mãnãstirii (12 hectare) si s-a înfiintat fabrica de lumînãri din cearã curatã „Albina“. Dupã 1944, odatã cu instalarea regimului comunist, Mãnãstirea Bistrita, ca de altfel întreaga Bisericã Ortodoxã Românã, a avut mult de suferit. Multi cãlugãri au fost îndepãrtati din mãnãstire, iar activitatea misionarã si pastoralã a fost restrînsã. În anul 1967 la Mãnãstirea Bistrita au început lucrãrile de restaurare finantate de cãtre stat. Aceste lucrãri au fost întrerupte în anul 1977, cînd a fost desfiintatã Directia Monumentelor Istorice. Din anul 1979 si pînã în toamna anului 1984, sub îndrumares Înalt Prea Sfintitului Mitropolit Teoctist si prin silinta obstii bistritene, precum si prin contributia credinciosilor din Piatra Neamt, Viisoara si Bistrita, la Mãnãstirea Bistrita s-au finalizat lucrãrile de restaurare a palatului domnesc, a celor douã case egumenesti, a scolii lui Petru Rares, a zidurilor de incintã si a chiliilor. Au fost restaurate: pictura muralã din interiorul bisericii, frescele de pe peretele vestic al pridvorului si frescele exterioare de pe turnul clopotnitã. Un moment de cotiturã în viata Mãnãstirii Bistrita a fost anul 1989, cînd a fost înlãturat regimul comunist. Prin grija Înalt Prea Sfintitului Mitropolit Daniel, Mãnãstirea Bistrita a redevenit un asezãmînt de referintã.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Advertisement








Trending