Nicolae Labis, portretul unui tînãr rebel

Joi, 15 decembrie 2005, la ora 15, la Biblioteca tehnicã din Piatra Neamt, Casa de Culturã a Sindicatelor, Cercul Cultural „Petrodava“ si Asociatia „Pro Basarabia si Bucovina“ organizeazã un colocviu dedicat poetului Nicolae Labis (2 decembrie 1935 – 22 decembrie 1956), deschizãtor de drum nou în poezia contemporanã. Organizatorii manifestãrii doresc ca, la 70 de ani de la nastere si la 49 de ani de postumitate, sã readucã în atentie o figurã unicã în istoria literaturii române. Cãci, judecat la suprafatã, Nicolae Labis poate fi perceput drept un militant pentru instaurarea comunismului în România, ca singura cale de modernizare a societãtii noastre. De fapt cel care scrisese cîndva, profetic: „Clopote grave sunarã trezirea / Generatiei noastre / Tragem cugetarea afarã din teacã“, a fost un rebel ce si-a gãsit posibilitatea de expresie în rãtãcirea pe coclaurile unor vise contradictorii confiscate abrupt de o orînduire artificioasã care, în cele din urmã, l-a socotit a fi incomod. Mãrturiile contemporanilor cinstiti, corespondenta cu familia (pãrintii si cele douã surori, Margareta si Dorina), cu prietenii adevãrati, pot fi edificatoare. Iatã ce scria într-o scrisoare din 1952 cãtre pãrintii sãi: „Totul e plin de cadavrele fragile si firave ale noului, peste care se îngroasã, ca un abur puturos si puternic, prezentul“.