Neveste „de export“

• 17 romascance „si-au pus pirostriile“ cu cetãteni de altã nationalitate • italienii si israelienii au fost preferatii romascancelor, urmati de ciprioti, japonezi si greci • 572 de cãsãtorii au fost oficiate la Starea civilã, anul trecut •

17 romascance au ales sã îsi uneascã destinele cu cetãteni strãini, în 2005, an în care, în municipiu, s-au oficiat 572 cununii civile. Trei cãsãtorii, dintre cele mixte, s-au încheiat cu cetãteni italieni, iar alte trei cu cetãteni israelieni. Cîte doi cetãteni greci, ciprioti, japonezi, moldoveni din Basarabia si englezi si un francez si-au legat destinele tot de femei din municipiul Roman. „Aceste cãsãtorii se fac doar cu respectarea legii. Cetãteanul strãin trebuie sã prezinte certificatul de nastere în original, xerocopie dupã traducerea legalizatã a acestuia, adeverintã de la ambasada sau Consulatul în România al statului din care provine, precum cã respectã legea statului respectiv si se poate cãsãtori cu o cetãteancã din România. Cetãteanul strãin trebuie sã mai aibã asupra sa si pasaportul, dupã care lasã o copie. Se mai dã o declaratie pe proprie rãspundere, din care rezultã dacã a mai fost sau nu cãsãtorit. Noi verificãm cetãteanul care este nãscut la Roman, dacã a spus sau nu adevãrul. Este obligatoriu ca unul din cei doi viitori soti sã aibã domiciliul în Roman, pentru cã, altfel, nu se poate încheia aici cãsãtoria“, a precizat Veronica Cristea, sefa Biroului Stare Civilã. Aceasta a precizat si circumstantele în care se încheie astfel de mariaje. „Au existat si situatii de cetãteni români plecati în strãinãtate, de mai mult timp, care au renuntat la cetãtenie. Între timp, s-au întîlnit cu aleasa inimii, care este romascancã si au venit sã se cunune la noi. O parte dintre cei cãsãtoriti lucreazã de mai multã vreme în strãinãtate, au si copii si au venit în tarã sã-si legalizeze cuplul, alãturi de familie. Altã parte lucreazã împreunã, se cunosc de mai mult timp si, vãzînd cã se înteleg, doresc sã-si legalizeze legãtura, mai ales dacã au venit pe lume si copii“, a mai spus Veronica Cristea. Cele mai multe romascance care „îsi pun pirostriile“ cu cetãteni strãini au vîrste cuprinse între 18 si 35 de ani, o parte cunoscîndu-si partenerii prin rubricile sau agentiile matrimoniale. Altele, la muncã peste hotare. Aceste cãsãtorii au, adesea, „dezavantajul“ cã între femeia si bãrbatul care au ales sã-si împartã viata existã diferente foarte mari de vîrstã, bãrbatii avînd chiar si peste 60 de ani. Femeile care se cãsãtoresc cu strãini sînt constiente de dezavantajul de a trãi departe de tarã si familie, dar acceptã aceste mariaje, în speranta cã vor trãi mai bine. Cel mai adesea, însã, dupã cîtiva ani, aceste cupluri se desfac, din cauza diferentei de vîrstã dintre cei doi. În acelasi timp la Starea civilã Roman au fost transcrise 39 de acte de cãsãtorie, în care partenerii s-au cãsãtorit în strãinãtate. Asadar, 15 mariaje au avut loc în Italia, cinci în Turcia, trei în Germania, douã în Japonia, douã în Republica Elenã si cîte unul în Belgia, Serbia, Marea Britanie, Australia, Elvetia, Franta si chiar în San Salvador.