Neobisnuita, fireasca stare de teatru

O cascadã de întrebãri nepuse: De ce un Festival de teatru la Piatra Neamt? Prin ce se deosebeste acest festival de altele, cu alte cuvinte: care este identitatea sa? Rãspunsurile se cer nuantate si, dacã existã deplinã sinceritate, se pot spune si lucruri incomode. Piatra Neamt este (ca populatie) un oras mediu al României. Nu e un Centru Universitar, nu are Filarmonicã, Operã de Stat, alte institutii de spectacol. Are doar Teatrul Tineretului, singura institutie profesionistã de spectacol din judet. Un teatru cu o istorie extraordinarã, cu spectacole care se retin în memoria noastrã colectivã, desi ele au împlinit peste treizeci de ani de la nastere. Un teatru care a crescut odatã cu spectatorii sãi, publicul din Piatra Neamt fiind exigent si tandru, cald si circumspect, dar oricînd în rezonantã cu spectacolul propus. Existã si un Festival de teatru cu un palmares de invidiat si de un prestigiu incontestabil. Faptul cã aici au debutat si s-au format ca foarte tineri regizori Andrei Serban, Silviu Purcãrete, Victor Ioan Frunzã, Cãtãlina Buzoianu etc., cã teatrul si festivalul au „rulat“ sute de actori care astãzi fac renumele unor teatre din Bucuresti sau din tarã nu e un lucru la îndemîna oricui. (Lista lor, a actorilor e prea lungã pentru a fi mãcar încercatã). Festivalul de teatru de la Piatra Neamt rãmîne o scoalã vie pentru cei mai tineri actori. Enumerãm, spre exemplificare, trupele studentesti prezente la a XX-a Editie, adicã acum, în 2005, în festival: U.N.A.T.C., Studioul Casandra, Universitatea Hyperion, Facultatea de Arte, Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Teatru -toate din Bucuresti, UNIVERSITA TUSCIA Centro Universitario Teatrale LA TORE din Italia. Festivalul de teatru de la Piatra Neamt se adreseazã cu generozitate si copiilor. Teatrul Þãndãricã, Teatrul Ion Creangã, Teatrul Excelsior -toate din Bucuresti, teatre de mare prestigiu oferã micutilor spectatori (si nu numai lor!) momente de neuitat cu Inimã rece de Banu Rãdulescu dupã Wilhelm Hauff, în regia Soranei Coroamã-Stanca, Capra cu trei iezi de Cristian Pepino dupã Ion Creangã, în regia lui Gabriel Apostol si, în premierã absolutã, În luptã cu Ta-Ga-Ta de Ion Lucian în regia lui Mircea Anca. Festivalul de teatru de la Piatra Neamt nu refuzã experimentul, subiectul incomod, expresii inedite sau chiar insolite de spectacol teatral. Stau mãrturie Fuga de Bach în cartier si Oglinda, spectacole ale Teatrului Masca, condus de regizorul si actorul Mihai Mãlaimare. Dupã cum experiment sînt si spectacolele Cheek to cheek al Teatrului Nottara (regia Radu Afrim) si În direct din Amsterdam: Aneee Frank (Teatrul Evreiesc de Stat – scenariul si regia Alexandru Hausvater). Dar Festivalul de teatru de la Piatra Neamt mai înseamnã si o scoalã pentru cei mai tineri cronicari de teatru. Sînt prezenti, în acest an, studentii de la sectia de Teatrologie a U.N.A.T.C.-ului George Alupe, Alina Scarlat si Mirela Nãstase, din anul II, care debuteazã acum în paginile unui ziar adevãrat, în calitate de cronicari dramatici. Sînt seriosi, lirici, poate cam tehnici în expresie, dar iubesc cu adevãrat teatrul, spectacolul, actorii. Mîine vor fi temuti si cãutati… Si n-as putea încheia aceste rînduri dacã nu as mai pomeni cel putin douã lucruri. În primul rînd despre lectiile de actorie, despre recitalurile pe care Constantin Cojocaru, Dorina Lazãr, Stefan Iordache sau Miticã Popescu (si nu numai ei!) le dau în fata pietrenilor, în fata colegilor mai tineri. În al doilea rînd trebuie sã vorbim si despre dragostea neconditionatã, puternicã, realã, fantasticã, nostalgicã, vie de Teatrul Tineretului, de Piatra Neamt a celor care au fost actori ai T.T.-ului. Emotia lor sincerã, bucuria întîlnirii cu prietenii, actori si neactori, dar …pietreni, amintirile, glumele, bîlbele, vorbele de duh – toate adunate într-un vîrtej, într-un dialog al prieteniei si al respectului profund pentru oameni, pentru o urbe care nu e Centru Universitar, nu are Filarmonicã, Operã de Stat, alte institutii profesioniste de spectacol, dar care are spirit, iubeste Teatrul si pe slujitorii lui. Sînt, desigur si nemultumiri: cutare spectacol e anulat din motiv de… picior în ghips, cutare nu a gãsit decît bilet la balcon sau… deloc, cutare a venit prea devreme la un spectacol si a mai asteptat o jumãtate de orã pînã s-a fãcut de 10 si 30, un copil si-a rupt un nasture, aplaudînd prea frenetic, ba chiar aud cã s-a distrus si un scaun. Pentru cã aceastã editie a festivalului a însemnat si o incredibilã cerere de bilete si locuri, toate spectacolelele fãcînd salã plinã. Am auzit oameni respectabili cerînd un loc… în picioare, ca la trenurile rapide, cînd trebuie sã ajungi neapãrat undeva, unde te asteaptã o mare bucurie sau o mare nenorocire. Dumitru Olariu, cel care gestioneazã fiecare loc din festival, ofteazã cu întelepciune: Bilete am mai avea, dar nu mai sînt locuri! Dar, nu-i nimic, vine urmãtoarea editie. Dintre toti cei care au trecut deja prin festival, trupe, regizori, cronicari, nimeni nu a spus cã nu va veni si la anul. Dupã cum absolut toti remarcã deosebita cãldurã a publicului pietren, exigenta sa, conditiile de cazare si de masã. Deocamdatã nu se cunosc laureatii. Dar, cu sigurantã, nici învingãtorii, nici învinsii nu vor fi tristi duminicã seara. Pentru cã, în acest festival, toti au fost învingãtori, toti au cîstigat cîte ceva. Ne-am umplut pentru încã un an bateriile – exclama satisfãcut un spectator la iesirea de la spectacolul cu Gaitele. Sînt sigur cã nu se gîndea la bateriile de lanternã sau la cele dintr-un restaurant, chiar de cinci stele.