Contactează-ne

Actualitate

Neamţ: “Drumul cumătrului” rămîne… ca-n tren

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ DRDP Iaşi mai discută cu constructorul ■ dacă se ajunge la “un numitor comun” ar mai dura două săptămîni pînă să fie terminat DN 15 Bicaz-Poiana Largului ■ dacă nu... cică toate se vor derula “în regim de urgenţă”, dar nu se poate spune exact cînd va fi făcut drumul ■

Cumătrul vrea toţi banii, dar nu prea ar putea să justifice de ce îi merită pe toţi. Că doar aşa vor toţi cumetrii politicienilor. Guvernul nu vrea să dea toţi banii pînă nu vede că sînt justificaţi toţi, pentru că, evident, cumătrul nu e al liberalilor, e cumătrul altora. Aşa că, deocamdată, DN 15 Bicaz-Poiana Largului rămîne… ca-n tren.

Chiar şi după o nouă conferinţă de presă susţinută, pe aceeaşi temă, pe 15 iunie. La care au participat prefectul de Neamţ, George Lazăr, directorul DRDP Iaşi, Dan Pilă, şi directorul Agenţiei de Protecţie a Mediului Neamţ, Iulian Jugan. Pe scurt, s-a repetat faptul că, dacă s-ar ajunge “la un numitor comun” între constructor şi DRDP Iaşi, lucrările la acest drum ar putea fi terminate în aproximativ două săptămîni. Numai că…, citîndu-l pe Dan Pilă, sînt nişte “inadvertenţe” şi cele două părţi nu s-au prea înţeles pînă acum. Mai discută zilele acestea. Să vedem ce o să iasă. “Inadvertenţele” sînt destul de neclare. Şi pentru cei care vorbesc de ele, darămite pentru noi. Oricum ar fi legate de faptul că onor constructorul vrea banii toţi, iar cei de la DRDP Iaşi nu sînt convinşi că au fost făcute lucrări “de toţi banii” şi în conformitate cu proiectul, cu contractul etc. Încurcată socoteală. Clar este că acelaşi onor constructor a depus o notificare de reziliere a contractului. Deci aşteptăm rezultatul discuţiilor şi sperăm în rezolvarea “inadvertenţelor”. Că altfel… dacă nu se mai merge înainte cu actualul contructor, e greu. Trebuie analiză a stadiului lucrărilor, trebuie altă licitaţie… Durează mult. Cine ştie cît.

Dar cu Mediul ce-aţi avut?!

Oarece precizări privind partea de mediu a adus Iulian Jugan. În rezumat, acesta ne-a spus că instituţia pe care o conduce a fost nevoită, la un anumit moment, să emită un act de respingere pentru acest proiect. De ce? Pentru că ei tot au cerut documente, memorii necesare pentru emiterea acordului de mediu, dar nu le-au primit. Unde e ridicolul maxim al situaţiei? Că în tot acest timp proiectul a fost făcut în proporţie de aproximativ 80% (chiar aşa, cui să-i mai pese de mediu dacă la mijloc sînt bani frumoşi, peste 300 de milioane de lei?!). Ba, mai mult, că ar fi şi nişte probleme cu nişte halde de deşeuri neconforme  care, dacă plouă (şi plouă torenţial în Neamţ de cîteva zile), ar putea pune în pericol construcţiile din zonă, ba chiar ne-am putea trezi cu ele, cu deşeurile, în lac. Dacă înţelegem noi bine, situaţia arată în felul următor: cei de la Mediu s-au rugat de cei de la DRDP Iaşi să trimită documente. Pe cei din urmă i-a durut în… drumuri şi poduri şi n-au trimis nişte amărîte de hîrtii. Constructorul a făcut lucrarea cum a vrut muşchii lui, (păi dacă de la Mediu nu avea nicio condiţie de îndeplinit?!), iar prin zonă au rămas nişte depozite de deşeuri care… ne rugăm să nu o ia la vale. Ţara lui Papură Vodă? Nu. Mult mai rău.

Domnul Pilă şi săptămînile lui

Din ce a spus directorul DRDP Iaşi nu prea am înţeles nimic. Probabil din vina noastră, nu pentru că dumnealui a folosit un limbaj de lemn care l-ar fi făcut să roşească de invidie şi pe cel mai zelos secretar de partid de pe vremea Împuşcatului. Oricum, am reţinut totuşi că s-ar putea finaliza lucrările în două săptămîni, maxim o lună. De cînd?, au întrebat mai toţi. De cînd se dă ordinul de începere a lucrărilor a fost răspunsul “suav”. Şi pe cînd ordinul?, a fost întrebarea următoare, evidentă. Păi… Aici e mai greu de răspuns că, deh, trebuie să aşteptăm rezultatul discuţiilor pe “inadvertenţe”. Deci ne-am întors de unde am plecat şi aproape nimeni nu a mai stat să-l asculte pe domnul Pilă cum ne asigura că după ce vor fi terminate lucrările (cînd, domnule, cînd?!), DRDP-ul va mai face el altele suplimentare. Că are banii alocaţi.

Ce fac la masă Arsene şi cumătrul? Versiunea prefectului

Partea savuroasă a conferinţei de presă i-a aparţinut prefectului de Neamţ, George Lazăr. Care, la un moment dat, a izbucnit, spunînd: “Constructorul este cel care a notificat de reziliere pe DRDP, nu invers. Constructorul nu mai doreşte continuarea lucrărilor. Iar constructorul este cumătrul lui Ionel Arsene. Care ziua ţipă că nu se face drumul, iar seara stă cu cumătrul la masă”. Şi a continuat spunînd că poate altfel ar fi stat lucrurile dacă lucrarea era dată după organizarea unei licitaţii şi nu prin încredinţare directă, ca urmare a unei invocate stări de urgenţă, care nu prea ar sta în picioare în condiţiile în care drumul nu se prăbuşea în cîteva zile.

Poate DNA, poate alţi anchetatori

Din conferinţa de presă amintită au mai putut fi extrase cîteva informaţii interesante. Cum ar fi aceea că pe fir a intrat şi DNA. Care ar avea în lucru un dosat in rem. Ba, din ce a spus prefectul de Neamţ, există şi o anchetă penală privind modul în care lucrările la drum au fost încredinţate direct în urma unei decizii privind încadrarea într-o situaţie de urgenţă. Şi aici s-a dat chiar un nume de general. Însă, pînă se vor pronunţa anchetatorii, e posibil să dureze. Cine ştie cît? Că doar şi drumul ar fi trebuit să fie gata anul trecut, dar în iunie 2020 încă se mai discută şi se fac conferinţe.

Nota redacţiei: Absurdul şi ridicolul situaţiei au impus abordarea ironică. Nenea Iancu ar fi avut material pentru încă vreo două, trei opere nepieritoare despre impotenţa (administrativă, evident) a politicienilor, cumetreala dintre ei şi contructorii care nu mai vor să termine un amărît de sector de drum de vreo cîteva zeci de kilometri şi “prostimea” care stă şi se uită ca la circ. De a uitat să mai ceară pîine. În rest… Vă spunem mai multe după viitoarea conferinţă de presă. Promisă pe săptămîna viitoare. Noi doar sperăm să nu se ajungă la decizii “dureroase” pentru finalizarea lucrărilor. Precum cea din balada cu meşterul Manole. Deşi ar fi interesant de aflat cam ce politician ar “merita” zidit la “temelia” drumului. Vorbim metaforic evident.

Actualitate

Femeie arsă de vie

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

O femeie a ars de vie, sâmbătă, 10 aprilie, în urma unui incendiu izbucnit într-o gospodărie din satul Doina, comuna Girov.

“Prin apel la 112, în jurul orei 09:00, pompierii au fost înștiințati despre producerea unui incendiu la o locuință din localitatea Doina, comuna Girov.

La locul solicitării s-au deplasat patru echipaje pompieri cu trei autospeciale de stingere și o ambulanță SMURD din cadrul Detașamentului Piatra Neamț și voluntari din cadrul SVSU Girov.

Incendiul se manifesta generalizat în interiorul unei locuințe

Forțele de intervenție au localizat și lucrează pentru lichidarea incendiului.

Din păcate,  în interiorul locuinței a fost găsit trupul carbonizat al unei femei de 59 de ani”, au transmis reprezentanţii ISU Neamţ.

Vom reveni.

Citește știrea

Actualitate

A ieşit cu maşina în decor. Două victime

Știre publicată în urmă cu

în data de

Un accident rutier produs sâmbătă dimineaţă, 10 aprilie, în localitatea Adjudeni s-a soldat cu două victime.

“Prin apel la 112, pompierii au fost înștiințati despre producerea unui accident rutier pe DJ 201C, pe raza localității Adjudeni. Un autoturism a părăsit partea carosabilă,  rezultând două victime încarcerate. În autoturism se aflau două persoane.

La locul solicitării s-au deplasat două echipaje de pompieri cu o autospecială pentru descarcerare grea și o ambulanță SMURD din cadrul Detașamentului Roman și un echipaj cu ambulanță de la SAJ.

La sosirea forțelor de intervenție cele două persoane care s-au aflat în autoturism erau evacuate.

Paramedicii au acordat primul ajutor calificat pasagerului ( bărbat de 35 de ani), acesta refuzând transportul la spital.

Șoferul autoturismului (barbat de 32 de ani) a fost preluat de echipajul SAJ și transportat la CPU Roman.

Pompierii au asigurat măsurile de prevenire și stingere a incendiilor”, au transmis reprezentanţii ISU Neamţ.

Citește știrea

Actualitate

Eroi învăţători din Bicaz şi Valea Muntelui în Războiul Sfânt din vara anului 1941 (II)

Știre publicată în urmă cu

în data de

Aşa cum ne-am propus, vom evoca figurile de eroi din zona Văii Muntelui, începând cu localitatea Bicaz, cu locotenentul în rezervă de Vânători de munte Constantin Vlase. Refugiat din Ardealul ocupat, în toamna anului 1940, învăţătorul a fost încadrat la Şcoala 1 Bicaz, unde a funcţionat tot timpul până la declanşarea războiului din iunie 1941.

Amintim că înainte de refugiu a fost învăţător la şcolile din Ticoş şi Bicazu Ardelean, judeţul Ciuc. Născut la 17 noiembrie 1910, în comuna Ghergheasa, judeţul Râmnicu-Sărat, la toate şcolile unde a funcţionat, Vlase a lăsat urme adânci, datorită conştiinţei cu care înţelegea să-şi indeplinească misiunea. Era un dascăl luminat, activ şi foarte muncitor, având gradul II în învăţământ. Căsătorit cu Veronica Vlase, tot învăţătoare, are un copil, Ovidiu.

Iată mai departe caracterizarea acestuia, în afară de cele spuse, precum şi sfârşitul în războiul sfânt: „În afară de activitatea misionară de învăţător, el a fost în toate satele pe unde a trecut comandant al Subcentrelor Pregătirii Premilitare, iar în Ticoş şi Bicazul Ardelean, a fost şi director de şcoală. În toate aceste situaţii, Constantin Vlase a dat strălucite dovezi de bun român şi bun gospodar.

În iunie 1941, a plecat, cu tot avântul lui tineresc, să- şi apere ţara de cotropitori, pe care îi ura mai mult decât oricare alţii. Când a căzut, în fruntea ostaşilor cu care plecase la luptă, le-a spus acestora: «Mergeţi înainte, băieţi şi nu uitaţi nici un colţ de pământ românesc»“, ne spune Alexandru Gh. Iliescu din Bicaz în revista Apostolul din mai 1942.

Vasile Mustea, Iorgu Popescu, Gheorghe Cotosa…

Avem a aminti de Vasile Mustea, sublocotenent de rezervă de Infanterie, fost învăţător la şcoala din Audia – Hangu. Caracterizat ca un tânăr inimos, Mustea „era un răsfăţat în cercurile cunoscute. Totdeauna la datorie, fiind stăpânit de un simţ al dreptăţii foarte dezvoltat.

Sârguincios şi mândru, în înţelesul bun al cuvântului, avea ambiţia totdeauna sa fie cel dintâi la datorie. A fost unul dintre cei dintâi jertfiţi pentru izgonirea duşmanului care ne călcase ţara. Tot în această regiune plină de istorie şi legendă „bun şi optimist întotdeauna“, învăţătorul Iorgu Popescu de la Buhalniţa, locotenent rezervă, scria de pe front celor rămaşi acasă în iunie 1941: „Măi puişorilor, dacă cineva mi-ar fi dat lumea întreagă nu m-aş fi simţit mai fericit decât mă simt când mă gândesc că eu cu 4 mitraliere şi vreo patruzeci de oameni făceam parte dintre cei chemaţi să reîntregim hotarul ce am avut“ Mândru de a-şi face datoria către Ţară, el cade la 8 iulie lovit de o schijă (nu se specifică locul – n.n.), pe mitraliera cu care trăsese toate cartuşele în duşmani.

Gheorghe Cotosa s-a născut la 21 aprilie 1916 la Hangu. După ce absolvă cursurile primare, se înscrie la examenul de admitere pentru Şcoala Normală de Băieţi din Piatra Neamţ, în anul şcolar 1928-1929. După ce o termină, va fi pedagog şi ajutor de secretar. După terminarea Şcolii Militare de Ofiţeri de Rezervă, s-a întors la Şcoala Normală, continându-şi funcţia de ajutor de secretar, la care a adăugat de această dată şi cea de comandant al Subcentrului Premilitar Piatra Neamţ.

După cum ne relatează Ion Arnăutu, secretarul contabil al Şcolii Normale de Băieţi Piatra Neamţ, a plecat în luptă alături de Batalionul Vânători de Munte „despre care vorbea întotdeauna cu o admiraţie nemărginită“. Undeva, pe pământul scump al Basarabiei, în care dorea să fie învăţător, batalionul din care făcea parte a înaintat glorios şi zilnic, „Gică“, după cum era alintat de camarazi în intimitate, şi-a făcut pe deplin datoria. A căzut, ca şi alţii, în încleştarea cu trupele Armatei Roşii.

Şcoala din Taşca a fost numită Vasile Mitru

Vasile Mitru, fost şi el locotenent de rezervă de infanterie, a „păstorit“ ca învăţător şi director al şcolii primare din Taşca, fiind supranumit de colegi „Argint viu“, pentru energia sa. Din scurta sa biografie, mai reţinem că era un dascăl „totdeauna activ şi preocupat de şcoala sa“ şi a muncit toată viaţa pentru a o înzestra cu tot ce-i trebuie.

Şi-a construit un local de şcoală de toată frumuseţea, gospodărindu-l apoi cu toată grija pentru a putea servi de model satului său. Prin curajul de care a dat dovadă în luptele purtate pentru redobândirea teritoriilor strămoşeşti, Mitru al nostru îşi câştigase încrederea comandanţilor şi subalternilor. Nu întâmplător jertfa lui pe câmpul de onoare îndreptăţeşte şcoala, colegii şi mai ales pe tovarăşa lui de viaţă, d-na Virginia Mitru, să-i poarte cu măreţie amintirea lui nepieritoare.

În sfârşit, un alt erou din această zonă plină „de credinţă, de vitejie, de cărturărie şi de artă“, cum ne spunea fostul învăţător şi prefect de Neamţ, Leon Mrejeru, în „Eri şi Azi. Contribuţii la istoricul învăţământului primar din judeţul Neamţ. Revăzute şi completate“, Piatra Neamţ, 1940, p.1, este învăţătorul Nicolae Găină, sublocotenent de rezervă, originar din Bicazu Ardelean, de unde a venit în judeţul Neamţ în 1940 (comuna a fost sub ocupaţie horthystă – n.n.).

Se spune că era un tânăr „cu ochi albaştri de o strălucire uimitoare şi avea totdeauna o înfăţişare dârză şi plină de energie, iar în învăţământ ca şi în armată era iubit de toţi“ (nu este specificat în documentele cercetate şcoala unde a profesat, oricum tot în Neamţ – n.n.).

Iată o parte din caracterizarea făcută de camarazii de luptă, învăţătorii de pe front, care au luptat alături de acesta în cele 33 de zile de conflict dintre Prut şi Nistru: „Elevii lui erau totdeauna vrăjiţi de glasul lui dulce şi sonor.

În clasă, la N. Găină era o atmosferă de familie, pentru care elevii învăţau cu toată dragostea aşa că înrâurirea lui asupra elevilor se făcea din plin. În oştire era comandantul de pluton iubit de ostaşi, camarazi şi superiori. Ostaşii erau una cu comandantul, suflet din sufletul lui, urmat orbeşte oriunde şi oricând.

Cei rămaşi îşi amintesc cum îi ducea în luptă, prezent peste tot… Apoi îşi amintesc cu durere cum în toiul focului o schijă duşmană a lovit în frunte pe bravul lor comandant, care a murit în floarea vârstei (27 de ani – n.n.), cu mâna încleştată pe un proiectil de brandt, pe care şi mort l-ar fi trimis duşmanului“.

„Dreptatea lui Dumnezeu şi dreptatea istoriei se vor înfăptui la ceasul sorocit, dar numai cu munca şi cu jertfele noastre“

De fapt, toţi învăţătorii din această vatră strămoşească, şi nu numai, au răspuns îndemnului fostului dascăl Leon Mrejeriu. Care spunea următoarele, la 10 septembrie 1940: „Recâştigarea pământurilor româneşti şi a fraţilor cari ni s-au răpit pe nedrept şi samavolnic în vara anului 1940 (28 iunie, 30 august şi 7 septembrie, aluzie la datele rapturilor teritoriale asupre Basarabiei, Bucovinei de Nord, Ţinutului Herţa, Ardealului şi Cadrilaterului – n.n.) cere pregătire serioasă, educaţie sănătoasă şi solidă, muncă pricepută şi neîntreruptă, solidaritate neştirbită, ordine netulburată şi disciplină de fier. Cu superficialităţi şi glume nu se poate înfăptui nimic temeinic şi durabil…

Dreptatea lui Dumnezeu şi dreptatea istoriei se vor înfăptui, de bună seamă, la ceasul sorocit, dar numai cu munca şi cu jertfele noastre ale tuturor. Şcoala românească trebuie să întreţie permanent în sufletele tinere icoana întunecată a nedreptăţilor ce ni s-au făcut şi să netezească drumurile care duc la realizările luminoase de mâine.

Imaginea tuturor românilor în hotarele fireşti ale neamului trebuie să fie icoana la care să ne închinăm de la pruncie până la înfăptuire, din rând în rând de români…“. Considerăm că previziunea, intuiţia eminentului dascăl, mai apoi prefect de Neamţ, a devenit un apostolat pentru „tagma“ învăţătorilor nemţeni, şi nu numai. Dovada: comportamentul lor în luptele aprige pentru glia din stânga Prutului. Cinste şi onoare pentru cei jertfiţi!

Citește știrea

Trending