„Nea Ilie, dacă mai vrei o șansă pentru țara asta…”

Nea Ilie, nu mai e timp de vorbe moi, de promisiuni poleite sau de calcule politice făcute în spatele ușilor închise. Țara asta nu mai are răbdare. O simți în stradă, o vezi în ochii oamenilor, o auzi în tăcerea lor apăsată. România nu mai cere reforme – cere intervenție de urgență. Dacă vrei, cu adevărat, să o aduci la liman, atunci trebuie să tai în carne vie. Nu pe hârtie. Nu în discursuri. În realitate.

Începe simplu și brutal: redu taxele.

Nu cu procente ridicole, nu cu ajustări cosmetice. Taie TVA-ul, impozitul pe muncă, pe profit, pe dividende, pe combustibil, pe energie. Lasă economia să respire. Ai sufocat-o ani de zile, iar acum te miri că nu produce. Nu poți mulge o vacă pe care ai lăsat-o să moară de foame. Mărește subvențiile în agricultură. Nu mai importa roșii fără gust și fructe fără suflet. Pământul ăsta încă poate hrăni o țară întreagă – dar nu cu fermieri lăsați în genunchi și sufocați de birocrație. Dă facilități reale pentru construcții, turism și agricultură. Nu pomeni, nu favoruri. Cadru clar, stabil, predictibil.

Oamenii nu cer ajutor, cer șanse corecte.

Apoi, fă ceea ce nimeni nu are curaj: comasează primăriile inutile. Ce sens are să ții în viață structuri administrative pentru sate depopulate, doar ca să hrănești clientela politică? Sub 3000 de locuitori – alipire. Fără negocieri, fără milă. Și dacă tot vorbim de curaj, spune-le în față: un an fără salarii pentru clasa politică. Dacă tot pretind că luptă pentru țară, să o demonstreze. Să simtă și ei, măcar o dată, ce înseamnă sacrificiul. Nu vor muri. Dar poate vor înțelege. Elimină impozitul pe pensii. Scoate CASS-ul de pe dividende și pensii. Nu mai pedepsi oamenii pentru că au muncit sau au reușit. Și da, dă o ordonanță care va scandaliza: plafon salarial. Niciun salariu mai mare de 12.000, pentru un an. Nu pentru a pedepsi performanța, ci pentru a opri dezechilibrul obscen dintre cei puțini și cei mulți. Să vedem atunci solidaritate, nu doar discursuri despre ea.

Investește masiv în producție internă.

Redu importurile de alimente. Nu din patriotism de paradă, ci din necesitate economică. O țară care nu-și poate hrăni populația este o țară vulnerabilă. Nea Ilie, nu-ți face iluzii: dacă faci toate astea, vei deranja. Vei supăra. Vei fi atacat din toate părțile. Dar, pentru prima dată după mult timp, vei face ceva pentru oameni, nu pentru sistem. Și atunci, da… poate nu-ți vor face statuie. Dar îți vor da ceva mai rar: respectul lor. Iar asta, în România de azi, valorează mai mult decât orice monument.