„Ne omorâm primarii… cu astfel de idei”. Reforma mimată vs reforma reală

„Ne omorâm primarii… cu astfel de idei”, aceasta a fost replica primită de un consultant în servicii publice în momentul în care, cu ceva ani în urmă, le-a propus mai-marilor zilelor de atunci un model de reformă administrativă.

Reală.

Replica a fost rememorată în contextul în care în prezent se încearcă a se face… ceva, ce politicienii numesc reformă. Dar care pare pe principiul: nimic nu se pierde, totul se transformă. Iar rezultatele sunt… în ceaţă.

Întrebat dacă e de părere că se doreşte o reformă administrativă reală, Gheorghe Vlasie, consultant servicii publice, a răspuns tranşant.

„Am îndoieli că se doreşte o reformă administrativă reală, dar cred că este inevitabilă o astfel de reformă administrativ teritorială. Mă refer la o reformă radicală, de sus până jos, astfel încât să nu vorbim doar de regionalizare, ci de o reformă la toate nivelurile. Am transmis nişte materiale, de vreo opt ani, unor factori de decizie din guvern şi din conducerea partidelor şi reacţia a fost: domnule, dar ce facem, că ne omorâm primarii.. cu astfel de idei. De aceea spun că România, mai ales la nivelul dorinţei administraţiilor publice locale şi judeţene, nu cred că este pregătită să accepte ideea reformei reale.

Văzând însă cum merg lucrurile în ceea ce priveşte finanţările din resurse europene, este inevitabil ca acest lucru să se întâmple. Problema noastră nu e că se va întâmpla la un moment dat, că aceasta este o certitudine, ci cât de repede se va întâmpla şi mai ales cât de corect se va întâmpla”, a afirmat Gheorghe Vlasie în cadrul emisiunii Revista presei… altfel, la MonitorTV.

Reformă sau de… formă?

Şi a venit şi cu exemple concrete despre ce ar însemna reforma reală.

„De ce să avem şapte primării cu minim 15 funcţionari angajaţi şi maxim 30, care au 20.000 de locuitori în toate comunele respective, în loc să avem una singură cu maximum 45 de angajaţi, deci mai puţin de jumătate din câţi avem acum?

Iar lucrurile acestea pot fi lăsate să se petreacă lin. Oamenii să plece natural. A ieşit cineva la pensie, postul a dispărut. Doreşete cineva să plece prin demisie, la fel postul dispare. Dacă e cineva neperformant, facem evaluări la doi, trei, patru ani, iar aceste evaluări trebuie să-i scoată pe tuşă fix pe cei care nu performează. Dacă numărul de angajaţi este foarte mic şi ai de ales între un om bun şi un om slab, nu mai alegi omul slab că se pune întrebarea cine o să-i facă treaba”, a mai spus Gheorghe Vlasie.

Pe cine „salvăm”?

Cât priveşte regionalizarea şi direcţionarea resurselor financiare astfel încât să existe eficienţă la nivel regional, a fost dat exemplul unor practici de până în prezent: un preşedinte de CJ a obţinut finanţare şi a modernizat un drum, însă a făcut acest lucru până la limita de judeţ. Dacă preşedintele de CJ din judeţul vecin nu a continuat modernizarea drumului a apărut o „ruptură”. Şi se trece brusc de la asfalt la noroi sau gropi, ceea ce nu ajută mai deloc pe cel care parcurge respectivul drum ce tranzitează mai multe judeţe.

Aceasta pentru că a lipsit planificarea şi organizarea la nivel regional. Ceea ce a făcut ca în România să avem mici insule de „civilizaţie” fără însă a exista o continuitate.

Dar, revenind la replica de la început, aşa se întâmplă când vrem să salvăm primarii, la număr, nu să dezvoltăm comunităţile. Şi exemple sunt şi în alte domenii: salvăm catedre, nu educăm adolescenţi, salvăm paturi şi posturi de medici, nu tratăm pacienţi…

Deci… pare-se că mai avem de aşteptat până la o reformă reală.