N-am chef, dar trebuie

■ Psiholog Dr. Ana Aurelia Huţanu ■

Ni se întâmplă tuturor să trebuiască să facem un lucru pentru care nu avem nicio tragere de inimă dar știm că lucrul respectiv depinde de noi pentru a fi realizat. Că tot a început școla, să luăm ca exemplu temele. La nivel de decizie, opțiunile noastre în acest caz se limitează la două: le facem sau nu le facem. La nivel operațional, avem mai multe posibile abordări pentru fiecare situație în parte.

Odată ce am decis să facem acel lucru, în cazul de față temele, cel mai important pas este să începem demersurile. Nu amânăm începutul fiindcă, așa cum știm din fizică, un obiect în mișcare continuă să fie în mișcare iar un obiect static rămâne static până când se aplică asupra sa o forță exterioară. Cu alte cuvinte, dacă începem să facem ceva în privința a ceea ce ne-am propus, cel mai probabil vom continua pe acest drum în direcția dorită iar dacă nu facem nimic, inerția ne va ține pe loc. Americanii folosesc expresia „just show up” adică să fii prezent acolo unde este necesar fiindcă acest pas inițial este vital în atingerea scopului. În cazul temelor, primul pas este să identificăm ce avem de făcut: consultăm notițele – pe caiet sau electronice – iar dacă nu am reușit să notăm tema, ne interesăm la colegi sau chiar la cadrul didactic. Pare înfricoșător să apelezi persoana de la catedră pentru teme sau proiecte dar se va bucura mai mult decât să vadă tema nefăcută. Bun, acum că știm ce avem de făcut, începem să scriem. Orice rezultat livrat, chiar și cu greșeli, este mai bun decât o temă nescrisă pentru că denotă bunăvoință și efort, spre deosebire de lene și indiferență.

Adeseori se întâmplă însă ca impulsul nostru lăudabil de la început să se diminueze. Lucrurile se complică sau dimpotrivă rutina devine plictisitoare, apare demotivarea, iar tentația de abandon crește. Avem iarăși aceeași decizie de luat, și anume dacă continuăm să facem lucrul respectiv sau nu. Lăsăm temele așa, neterminate, sau tragem să le finalizăm? Dacă ne-am decis să mergem mai departe, ne căutăm singuri sau cu ajutorul cuiva motive și stimulente pentru a îndeplini sarcina. Ne putem pregăti o gustare sau lua o mică pauză de destindere musculară, putem căuta inspirație într-o carte sau pe internet, numai să fim atenți să nu ne lăsăm distrași prea mult!

În situația în care ne-am decis să nu facem acel lucru sau să-l lăsăm neterminat, putem abandona cu totul sau delega sarcina către altcineva. Ca să păstrăm exemplul nostru, am decis fie să nu facem tema deloc, fie să ne oprim la un moment dat, fie să facem doar o parte din temele pentru ziua următoare, ori vedem cine ne poate ajuta să o rezolve în locul nostru. În prima situație ne asumăm consecințele produse de neefectuarea lucrului respectiv, total sau parțial, în cea de-a doua suntem responsabili de acțiunile persoanei delegate în acest scop înțelegând totodată că deciziile operaționale îi aparțin indiferent de rezultat. Cu alte cuvinte, fie riscăm să fim prinși cu tema nefăcută fie o copiem de la colegi sau vedem cum își bat capul părinții cu ea, noi neavând mai nimic de spus în efectuarea ei. Nu cred că există copil care să nu fi primit ajutor la teme din partea unor adulți sau a colegilor! Atunci când nu face din asta un obicei, ajutorul la teme are, pe lângă avantajul de a nu se prezenta cu tema nefăcută, și beneficii în planul dezvoltării sociale și emoționale prin creșterea capacității de relaționare și cooperare în vederea atingerii unui obiectiv, trăsătură care a contribuit major la evoluția speciei noastre. Atunci însă când nefăcutul temelor și delegarea lor către ceilalți devine un obicei, elevul își pierde motivația și încrederea în sine, nedezvoltându-și reziliența și capacitatea de rezolvare a problemelor fără de care nu poate funcționa eficient ca adult. Echilibrul nu este ușor de atins și poate necesita ani în cazul copiilor demotivați.

Un alt moment dificil în îndeplinirea unui obiectiv este apropierea termenului limită. Pentru unii ăsta este un factor motivant fiindcă doar așa se mobilizează, dar pentru alții poate fi paralizant caz în care fie se blochează și nu mai pot continua, fie se îndoiesc dacă e bine ce au făcut și riscă să-și compromită singuri munca ștergând sau abandonând ce au lucrat. Ne ajută aceeași idee simplă pe care am menționat-o anterior și anume „just show up”, adică să aibă curaj să rămână conectați la obiectivul propus și chiar dacă nu l-au finalizat, să se prezinte cu ceea ce au lucrat.

Capacitatea de a finaliza o sarcină la termenul dat este una dintre cele mai importante în devenirea noastră ca adulți. La școală ne exersăm rezistența la efort intelectual, la stres, la distrageri, la eșec și la dezamăgiri, la concurență și la nedreptate. Învățăm că e mai important să livrăm o temă sau un proiect la timp chiar dacă nu este exact cum ne-am dorit noi sau ceilalți decât să îl avem „perfect” doar în mintea noastră pentru că un rezultat nelivrat nu există, este egal cu zero.

Învățăm că dacă nu avem chef să facem un lucru, alegerile noastre în această privință produc consecințe. Noi decidem, prin acțiunile noastre, dacă acumulăm efecte pozitive sau negative. Vorbind de dezvoltarea rezistenței la nedreptate, uneori o decizie bună poate avea efecte neplăcute pe moment. Spre exemplu, am dat tot ce-am putut, toată energia și imaginația noastră în rezolvarea unei teme sau în realizarea unui proiect iar cadrul didactic a fost indiferent sau nemulțumit. Se mai întâmplă! Să nu ne lăsăm descurajați. Perseverând în direcția corectă, efectele pozitive vor fi din ce în ce mai vizibile cu timpul. Ca elev, prins zi de zi în rutina școlară, poate fi dificil uneori să vezi direcția în care te îndrepți și beneficiile ei dar investind în educație, cu timpul efectele pozitive vor fi evidente, iar viața din ce în ce mai frumoasă, mai sigură și mai interesantă!