Contactează-ne

Actualitate

Muzee şi biblioteci şcolare din Piatra-Neamţ în anii interbelicihg

Știre publicată în urmă cu

în data de

Într-un articol pertinent publicat de profesorul Ion Tăzlăunanu de la prestigioasa şcoală moldavă, Liceul Naţional Iaşi, în „Preocupări Didactice“ – Anul IV, No.1-2, Volum comemorativ, Institutul de Arte Grafice Gh.Asachi, societatea cooperativă – Piatra Neamţ – 1939, a Şcolii Normale de băieţi Gh.Asachi Piatra Neamţ, se referea la muzeele şcolare cunoscute în urbea noastră pe care mi-a fost dat să văd în câmpul meu de activitate ca profesor la Şcoala Normală de băieţi din Piatra Neamţ, fiind considerate de acesta ca „muncă şi realizări admirabile în domeniul unuia din cei mai de seamă factori de cultură: muzeul“. Şi, continua eruditul profesor de Ştiinţe Naturale la „normalişti“ şi la Rareş, din Piatra, între anii 1932-1936: „Muzeul reprezintă pentru regiune un puternic factor educativ, un minunat mijloc de popularizare a ştiinţei, mai cu seamă la noi unde numărul celor neştiutori de carte este încă mare“. Pledoaria pentru asemenea „vestigii ale trecutului“ este binevenită pentru că „strângerea de obiecte pentru cel pasionat de astfel de muncă îi oferă pe lângă o nespusă plăcere putinţa dezvoltării spiritului de cercetare, de observaţie şi pătrundere a adevărului“. În drumurile făcute prin judeţ, am întâlnit astfel de muncă la învăţători, preoţi, profesori. Nicăieri n-am constatat semne de oboseală sau plângeri asupra greutăţilor materiale, ci toţi mi-au mărturisit satisfacţia ce o au, de pe urma acestui fel de muncă extraşcolară. Trecând la periplul său în acest domeniu de educaţie şcolară, „transferatul“ de la Liceul de băieţi din Năsăud, face o remarcă interesantă de preţuire a învăţământului nemţean, că „înainte de a face cunoscute câteva muzee şcolare ori începuturi din oraşul Piatra Neamţ şi din judeţ, trebuie să amintesc că în majoritate ele sunt regionale si că s- au născut în bună parte în urma exemplului dat de un mare dascăl pe care l-a avut şcoala pietreană: M. Stamatin şi că: unii colecţionari învăţători au fost şcolari ai regretatului profesor pietrean“. Iată în cele ce urmează muzeele care au deservit în perioada în discuţie nu numai şcoala ci şi neamul: 1. Muzeul Stamatin „care până acum câţiva ani a purtat numele de Muzeul Cozla“ fiind întemeiat în 1919, de profesorul de ştiinţe naturale de la liceul din Piatra Neamţ (Rareş). El s-a născut cum însuşi întemeietorul spune într-un apel lansat pentru colecţionare de material: „în vederea propăşirii culturale a oraşului şi judeţului, în scopul păstrării de material, care ar servi în viitor la caracterizarea în viitor a vieţii actuale“. În colecţionarea de material a fost ajutat şi de profesorul Ion Filip. Se pare că acest muzeu a fost conceput după tipul acelor „HEIMATHMUSEEN“ din Germania, întrucât în „gândul întemeietorului“ aşa cum reiese din apel era acela de a strânge de preferinţă obiecte regioanle din orice domeniu de activitate din judeţul Neamţ… dar si materialele străine de localitate, care ar interesa prin valoarea lor artistică, ştiinţifică ori istorică, vor fi tot aşa de bine venite“ (ca cele germane amintite). Este de remarcat că dascălul rareşan „a ştiut să intereseze la colecţionare pe elevi- ca niciodată până atunci- pe învăţători, profesori, medici, oameni de toate clasele sociale şi numai într-un an, Muzeul Cozla, prezenta donaţiuni din partea a 2015 persoane din care jumătate erau elevi“. Materialul colectionat era format din: tablouri, picturi, costume şi cusături vechi, obiecte vechi, monede, medalii, arme, cărţi şi alte scrieri vechi, colecţiuni de materiale, diverse obiecte în legătură cu războiul (primul război mondial). De activitatea acestuia s-au ocupat, pe rând, profesorul Stamatin si soţia acestuia, după care, la înfiinţarea de custode al muzeului, sunt amintiţi: „C. Teofănescu, maestrul de lucru manual de la Şcoala Normală, apoi prof.Grigorovici de la 1932-1937“, cu menţiunea că „meritul acestor doi custozi, este doar că sub ei s-au păstrat ordinea şi că materialul adunat cu atâta trudă de întemeietor, a fost în siguranţă“. Nimic mai bun de atât pentru un muzeu! Demn de amintit este şi organizarea muzeului de la Rareş. Astfel, „materialul muzeistic“ a fost depus în două săli a liceului, împărţit în două secţii: ştiinţifică şi alta istoric- etnografică (materialele expuse, după criteriile de mai sus au fost descrise în rândurile anterioare). Oricum, concluzia profesorului Tăzlăvanu era aceea că „puteam să socotim deci Muzeul M.Stamatin ca cel mai bogat din judeţul Neamţ. După ce prezintă şi date interesante despre Muzeul „Casele Naţionale“, organizat şi condus de preotul Constantin Matasă (a făcut obiectul unei descrieri în anii trecuţi), care „nu este un muzeu şcolar“ şi a altor muzee care fac obiectul dizertaţiei noastre ca muzeele şcolare de la Şcoala primară din Săvineşti (înfiinţat în 1933), cea din Dreptu, Muzeul din Humuleşti şi Muzeul din Broşteni la Piatra Neamţ sunt relevate, după cum urmează, după cel înfiinţat de Stamatin. 2. Muzeul de la Şcoala Normală de băieţi, împărţit în două secţii principale, etnografie-istoric şi de ştiinţe naturale, cu numeroase şi interesante piese aşezate în şase dulapuri mari, a răsărit din iniţiativa profesorului Victor Andrei şi a autorului acestor rânduri, cu concursul maestrului de lucru manual, C. Teofănescu şi al elevilor şcolii. 3. Muzeul de la Şcoala Nr.3 de băieţi, cu destul de variat material strâns în două dulapuri mari, este rodul muncii elevilor şi institutorilor şcolii, în frunte cu harnicul director E. Mitru. Nu putem trece cu vederea remarca laudativă faţă de muzeele răsărite pe lângă şcolile de sat. Existenţa lor mărturiseşte strădania unor dascăli spre luminarea trecutului românesc ca şi al frumuseţilor naturale ale ţării noastre şi în continuare, conchide că „spre acestea trebue să ne îndreptăm luarea aminte, ca unele ce sunt, pe nedrept , mai cunoscute“. Afirmaţii, spunem noi, valabile în parte şi în zilele noastre, iar pe meleagurile pline de istorie şi legende a ţinutului de la poalele Olimpului românilor, Ceahlăul, slujitorii învăţământului şi-au adus pe deplin contribuţia în acest domeniu. Stau mărturie bogatele informaţii din arhivă, presa şi memorialistica vremii. Aşadar, să ne bucurăm de astfel de începuturi, ne mai aminteşte dascălul de la Iaşi, „căci cum spune Gr. Antipa în lucrarea sa Reorganisation des Musées d’histoire naturelle (Reorganizarea Muzeelor de istorie naturală) publicată în memoriile secţiunii ştiinţifice seria III, tom IX, din 1934: „Situaţia muzeelor unei ţări dă măsura culturii atinsă de poporul său“. Noi subscriem! şi îndemnul către cei care muncesc pe un astfel de teren să progrese în această îndeletnicire.

Bibliotecile şcolilor primare din urbea Piatra-Neamţ

Profesorul titular definitiv la catedra I-a de limba română, Victor N. Ţăranu, fost director în anul 1938, la şcoala normală de băieţi din Piatra Neamţ, conducătorul revistei Apostolul, al Cercului Didactic din localitate, inserează cu titlul „Biblioteci săteşti şi biblioteci şcolare“, câteva din bibliotecile şcolilor din aşezarea aflată în „triunghiul“ munţilor Pietricica, Bahrin şi Cozla, în revista „Preocupări Didactice- Anul IV.NO.1-2“ din anul 1939. Încă de la început se precizează „organizarea unei biblioteci şcolare cât şi punerea în circulaţie a cărţilor pentru publicul cititor, constituie una din cele mai grele şi meticuloase îndeletniciri (el însuşi bibliotecar la şcoala în discuţie)“. Totodată, trebuie să se ţină seama de gusturile variate ale cititorilor, în vederea contribuţiei la formarea caracterelor prin discernământul cel mai riguros al lecturilor. O bibliotecă trebue, deci, să conţină şi ea cărţi variate, căci altfel nu poate decât să stea totdeauna închisă, ori să fie cercetată rar de vreun specialist. Şi, interesant ar fi ca „o carte de interes general trebue să fie înmânată mai solemn: şcolarilor, la sfârşitul orei de curs; sătenilor, la biserică în sat (şi la oraş), la o consfătuire, specialiştilor , în mod trainic“. Apoi, cititorii „cei mai fervent să fie răsplătiţi prin laude, ori altfel de recompense: o diplomă, de exemplu, dacă cele citite au avut mai ales şi rezultate bune practice. Numai astfel cartea poate constitui pentru om o adevărată hrană sufletească şi un mijloc mai sigur de orientare în viaţă; iar pentru societate ar fi un câştig, căci s-ar lepăda credinţele deşarte, ideile false şi pornirile rele“. Are dreptate profesorul nostru! Face şi o trecere în revistă şi a bibliotecilor mari din ţară: Academia Română cu aproape 400.000 de volume, Biblioteca Universităţii din Cluj cu aproape 500.000 de volume, biblioteci la Tg.Mureş, Alba Iulia, Sibiu, Iaşi, Cernăuţi etc. Toate acestea servesc aristocraţiei culturale, acelui cerc prea restrâns de cărturari care, cu toată marea lor valoare ştiinţifică – nu au pornit încă la popularizarea cărţii. Pentru susţinerea celor afirmate argumentează prin aceea că „înscrierile izolate de până acum, în această direcţie, s-au irosit repede“. Totuşi, remarca că pentru „preoţi şi învăţători era atât de preţioasă revista Albina, Duminica Poporului a profesorului Mehedinţi, apoi conferinţele de la cercurile culturale strânse de Coşbuc, revista Ramura, darurile de la Casa Şcoalelor şi câteva foi judeţene…“. Şi încă ceva: „iniţiativa lui Haret, care a întocmit şi un regulament pentru bibliotecile populare, nu s-a continuat. Acţiunea domnului profesor I. Simionescu pentru popularizarea ştiinţei, prin biblioteca „Cunoştinţi folositoare“, nu au dus la rezultate scontate. A trebuit să vină tot iniţiativa regală cu Fundaţiile regale; revista Albina, precum şi cercurile culturale de la sate şi oraşe, prin tipărirea unor cărţi mai ieftine“. Revenind la situaţia bibliotecilor urbane, în cazul nostru, Piatra – Neamţ, dă ca exemplu „organizarea pe criterii noi, ştiinţifice, catalogarea bibliografică, fişiere cu sertare, după sistemul zecimal al Academiei Române, dar folosindu-se numai literele în loc de cifre la Şcoala Normală de băieţi Piatra Neamţ şi biblioteca liceului Petru Rareş ce are un catalog pe fişe alfabetice, după sistemul obişnuit al bibliotecilor mari, cu precizarea că un rol în modernizarea amintită, cu trimitere la Rareş l-a avut şi istoricul bibliotecii liceului Petru Rareş din Piatra Neamţ, întocmit de domnul C.Turcu, secretarul liceului. Bibliotecile şcolare din Neamţ, atât urbane cât şi rurale „au fost înzestrate la începutul lor de Casa Şcoalelor, apoi de Casa Regală- acelea de pe domeniile Coroanei Bicaz-Cârnu sau de pe vechea moşie regală Broşteni etc“. Dar tot învăţătorii „au fost aceia care s- au gândit la organizarea mai sistematică a bibliotecilor şi au făcut uneori propuneri concrete dându-se exemple printre altele Şcoala Nr.4 fete din Piatra Neamţ cu bibilioteci pe clase; la Şcoala Nr.1 din Piatra Neamţ se află o sală proprie pentru bibliotecă“. În privinţa bibliotecilor din şcolile primare tot învăţătorii, în mare parte şi-au spus cuvântul. „Biblioteca ar trebui să fie, după biserică şi şcoală, a treia instituţie în stat“, cum remarca un slujitor de şcoală. „Cărţile trebuie să împartă lumina, să întreţină obiceiurile, graiul şi credinţa… cărţi de basme şi literare, şi de povestiri istorice din trecutul neamului nostru“. Remarcă, totodată, profesorul Ţăranu, „vechimea unor bibilioteci şcolare din judeţ, ca acelea de la şcoala primară nr.1 de băieţi din Piatra Neamţ-din 1846-; şcoala primară de băieţi Nr.1 din Tg.Neamţ din 1870; din Nemţişor 1884 etc“. Dar iată un tablou de bibliotecile şcolilor primare din Piatra anului 1935, aşa cum reiese din articolul amintit, cuprinzând numele şcolii, anul înfiinţării, numărul volumelor: romane, traduceri, străine, total şi natura cărţilor: literare, ştiinţifice, reviste, total, după cum urmează: 1. Şcoala de băieţi No.1, 1846, 342, 74, 12, 428; 295, 78, 55, 428. 2. Şcoala de băieţi No.3, 1879, 529,57-, 586; 259, 82, 245, 586. 3. Şcoala de băieţi No.4, 1925, 594, 126, -, 720; 522, 198,-, 720. 4. Şcoala de băieţi No.5, 1926, -, -, -, 300; 217, 83, -, 300. 5. Şcoala de băieţi No.6, 1922, 290, 10, -, 300; 266, 34, -, 300. 6. Şcoala de fete No.2, 1931, 115, 10, -, 125; 103, 22, 1, 126. 7. Şcoala de fete No.4, -, 559, 60, 7, 626; 507, 119, 62, 688. 8. Şcoala de fete No. 5, 1929, 170, 10, -, 180; 160, 20,-, 180. 9. Şcoala de fete No.6, 1925, 200, -, -, 200; 200, -, 100, 300. 10. Şcoala mixtă Doamna, 1936, 43, 17, -, 60; 60, -, 30, 90. Aşadar, un număr de biblioteci remarcabile pentru acea vreme, 10, având în total 3718 volume.

Actualitate

Din ce în ce mai puţini şi… bătrîni

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ 2020 a fost cel de al 31-lea an de declin demografic în România ■ în perioada 2012 - 2019, în Neamţ populaţia a scăzut cu 26.773 de persoane ■ la 1 ianuarie 2019, populaţia rezidentă a Neamţului era de 441.656 locuitori ■ cotingentul populaţiei feminine fertile (15 - 49 de ani) era de 90.387 persoane ■ pînă în 2060, populaţia judeţului va scădea cu circa 138.000 de persoane ■

Potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică, populaţia României, după domiciliu, la începutul lunii ianuarie 2021 era de 22.089.000 persoane, mai puţin cu 0,5% faţă de ianuarie a anului precedent, procesul de îmbătrînire demografică accentuîndu-se şi remarcîndu- se o uşoară scădere a ponderii persoanelor tinere, dar mai ales o creştere a celor vîrstnice.

Anul 2020 a fost al 31-lea al declinului demografic, în care numărul morţilor a fost mai mare ca al noilor născuţi. În 2020 s-au născut cu 40.000 de copiii mai puţini decît în 2019, scăderea care nu are legătură cu pandemia de coronavirus. În decembrie 2020 au început să se nască primii copii cocepuţi în lockdowm, cu 400 mai mulţi decît în aceeaşi lună a anului precedent.

Tot anul trecut au murit cu 25.000 de oameni mai mulţi faţă de 2019, din care, peste 15.000 au fost contaminaţi cu virusul SARS Cov 2. Cauzele scăderii dramatice a populaţiei în România au legătură, în primul rînd cu lipsa unor politici demografice ale statului în ultimii 31 de ani, cu migraţia celor peste 2 milioane de oameni spre ţări din întreaga lume.

La acestea se adaugă absenţa creşelor, grădiniţelor publice, permanentele crize economice, care-i determină pe români să renunţe la a mai concepe urmaşi. Pentru a afla evoluţia demografică din judeţul Neamţ am solicitat un punct de vedere al Direcţiei Judeţene de Statistică(DJS) Neamţ.

„Indicele de îmbătrînire al populaţiei reprezintă numărul de persoane vîrstnice de 65 de ani şi peste, care revine la 100 de persoane tinere, sub 15 ani. În ultimii 7 ani şi procesul de îmbătrînire din mediul urban a crescut, decalajele dintre oraş şi sat devenind mici. La 1 ianuarie 2019, populaţia rezidentă a judeţului Neamţ era de 441.656 de locuitori, 49,23 % fiind bărbaţi şi 50,77% femei. Valorile negative ale sporului natural conjugate cu cele ale soldului migraţiei (interne şi externe) au făcut ca populaţia judeţului Neamţ să se diminueze, în perioada 2012-2019, cu 26.773 de persoane. Evoluţia oscilantă a natalităţii, comparativ cu nivelul mortalităţii a determinat o scădere pronunţată a sporului natural de la minus 1.757 persoane în 2011 la minus 2.856 persoane în 2018“ , a declarat pentru cotidianul Monitorul Claudiu Harabagiu, directorul Direcţiei judeţene de Statistică Neamţ.

„Piramida vîrstelor“ rezidente în Neamţ la 1 ianuarie 2019 arăta o reducere a numărului persoanelor tinere între 0-14 ani de la 17,09%, la 16,39%, în timp ce creşterea populaţiei vîrstnice de la 65 de ani în sus merge de la 18,74% la 21, 06%, populaţia adultă (15 – 64 de ani), reprezentînd 62,54% din populaţia totală. La începutul anului 2019 persoanele longevive (peste 80 de ani) deţineau o pondere de 5,7% din totalul populaţiei. Tot în 2019 „contingentul“ populaţiei feminine fertile, cea cuprinsă între 15 şi 49 de ani, era în judeţul Neamţ de 90.387 persoane, acestea reprezentînd 40,3% din totalul populaţiei, procent şi el în scădere.

Scenarii demografice sumbre

A fost realizată de către aceeaşi instituţie, Direcţia Judeţeană de Statistică, şi o prognoză a fenomenului pînă în anul 2060, la nivelul judeţului Neamţ fiind creionate mai multe scenarii. În varianta optimistă, populaţia judeţului Neamţ se va reduce pînă în 2060 cu aproximativ 83.000 de persoane, iar în varianta constantă cu minus 237.000 de persoane.

„Pînă în 2060 populaţia rezidentă a judeţului Neamţ va scădea cu 30,3% (minus 138.880 de persoane), judeţul înregistrînd cea de a doua mare scădere a populaţiei după judeţul Botoşani. Populaţia tînără, cu vîrsta cuprinsă între 0 şi 14 ani, se va reduce cu 22,3 mii de persoane. Scăderea populaţiei cu vîrstă de peste 65 de ani va fi de 16,6% ( cu 15 mii persoane“, a mai adăugat directorul Claudiu Harabagiu.

Direcţia de Statistică a făcut şi o clasificare a localităţilor din judeţ „mai tinere“, cu o pondere a populaţiei de 0-14 ani de peste 10% şi cu indice de îmbătrînire demografică mai mic ( sub 100), în care sînt înscrise comunele: Oniceni, Tămăşeni, Săbăoani şi Valea Ursului. La polul opus se situează localităţile Ruginoasa, Ghindăoani, Ştefan cel Mare, unde ponderea populaţiei vîrstnice de peste 20% şi indicele de îmbătrînire demografică este foarte mare, de peste 300 de persoane vîrstnice la 100 persoane tinere. Populaţia între 15 şi 64 de ani avut o pondere de peste 77% în localităţile Tămăşeni, Săbăoani, municipiul Roman şi Doljeşti şi sub 75% în Ghindăoani şi Văleni.

„Numărul persoanelor născute la Roman în 2020 a fost de 1.778, iar în primele patru luni ale anului 2021 de 489, în timp ce al persoanelor decedate a fost în 2020 de 1.432 şi de 618 în 2021. De menţionat că aceste cifre fac referire nu doar la persoane cu domiciliul în Roman, ci şi în alte localităţi ale judeţului“, a precizat Dragoş Toma, purtătorul de cuvînt al Primăriei Roman. Contribuţia pandemiei de Coronavirus la majorarea numărului persoanelor decedate în Neamţ, din martie 2020 şi pînă luna trecută a fost de 363 de decese.

Citește știrea

Actualitate

Inundaţiile şi Apocalipsa, în viziunea unui medic

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ dr. Filip Panait face o analiză a fenomenelor extreme care au lovit România în această vară ■ medicul caută vinovaţii pentru starea jalnică în care a fost adusă ţara ■ lucrurile sînt văzute din perspectiva Apocalipsei ■

Membru activ al Centrului de Studii Apocaliptice, dr. Filip Panait, medic de familie la Bîra, face a analiză laborioasă, din această perspectivă, a ceea ce s-a întîmplat în această vară în România, corelat cu ceea ce s-a întîmplat în Europa şi la nivel planetar. Preocupat încă din anul 2005, de descifrarea parabolelor biblice, Filip Panait, doctor în medicină, publica prima sa carte pe această temă, intitulată „Decodarea Apocalipsei”, ca rezultat al propriilor studii despre efectele umane nocive asupra mediului înconjurător.

Pasionat de studiul Istoriei universale, de studierea Bibliei, de mecanică şi inventică, laureat al mai multor saloane de inventică, medicul de la Bîra a intrat în urmă cu ceva ani în contradicţie cu Biserica adventistă, din care a fost şi exclus tocmai pentru afirmaţiile sale îndrăzneţe.

„Este cineva care nu a auzit că România este grădina Maicii Domnului?

„De la papa Ioan Paul al II-ea, pînă la sfinţii mănăstirilor, toţi au declarat pămîntul românesc un tărîm sfînt, cu un viitor măreţ şi cu o puternică ocrotire, din partea Maicii Domnului. Ei nu ştiau că vor năvăli peste noi nişte hoarde de nelegiuiţi, români de ai noştri, şcoliţi prin Occident, în şcoli unde se învaţă cîtă libertate era în Sodoma şi ce fericiţi erau locuitorii săi, care vor acapara puterea, pentru a strica şi ce mai era de stricat în ţară.

Toate ticăloşiile aduse de ei au găsit în România un teren gata pregătit, de secole, chiar de către elita politică, culturală şi religioasă a ţării. Românii erau deja experţi în minciună, hoţie şi idolatrie. Nu a fost nevoie de prea multă muncă de convingere, pentru ca românii noştri, neşcoliţi, pe nicăieri, să pună în fruntea ţării, pe unii mai răi ca ei, ca să poată trăi, cu toţii, mulţi ani, în nelegiuire. Nu ştiu cum văd alţii lucrurile, dar parcă prea a înnebunit lupul în ţara noastră! De la referendumul pentru familie, s-a văzut că România este pierdută, că Sodoma este modelul său de viaţă, şi că vor veni nenorociri de neimaginat peste noi.

Dacă ne uităm în istorie, putem observa, un astfel de comportament arogant, la poporul ales, care se dedase la idolatrie şi fărădelege, dar avea convingerea fermă că nu li se va întîmpla nicio nenorocire, cîtă vreme Templul şi chivotul era în mijlocul lor. Ei considerau că şi Dumnezeu era în mijlocul lor, din moment ce aveau cele mai sfinte lucruri din lume, în ţară. Dar realitatea a fost alta, Dumnezeu a părăsit ţara , Templul a fost dărîmat, chivotul a fost luat din mijlocul lor, iar ei au fost duşi în robie”, notează în ultima sa analiză, pe pagina de socializare, dr.Filip Panait.

Românii, experţi în minciună, hoţie şi idolatrie

Exemplificînd-şi analiza cu fragmente din Biblie, medicul romaşcan încearcă să caute explicaţii pentru tot ceea ce se întîmplă în această ţărişoară, din vina oamenilor ei şi a unei clase politice incompetente şi corupte.

Din punct de vedere al perspectivei biblice, medicul Filip Panait explică calamităţile naturale revărsare asupra Planetei, din vina exlusivă o omului, făcând apel la versetele Bibliei. „Iată, mînia şi urgia Mea se vor vărsa peste locul acesta, peste oameni şi dobitoace, peste copacii de pe cîmp şi peste roadele pămîntului, şi va arde, şi nu se va stinge. Ce catedrală a mîntuirii neamului, ce sfinte odoare, ce sfinţi părinţi, ce sfinte mănăstiri? Acolo era Templul prea sfînt, locul unde a venit Slava lui Dumnezeu şi a umplut locul cu măreţia Sa. Cu toate acestea Templul a fost dat prădat flăcărilor, poporul a fost dus în robie, în timp ce preoţii şi conducătorii au fost omorîţi în mare număr”, citează din Cartea Sfîntă medicul care-şi susţine dizertaţia pe tema Apocalipsei (specie a literaturii religioase creştine, care cuprinde revelaţii despre sfîrşitul lumii şi judecata de apoi, în limbajul profetico-vizionar specific n.r).

Dr. Filip Panait îşi continuă argumentaţia întrebîndu-se retoric: „Nu vi se pare cunoscut acest scenariu? Ţara ne este prăpădită, străinii ne mănâncă ogoarele, iar copiii noştri sînt duşi robi în toată Europa. Fiarele sălbatice au invadat ţara, sfîşie tot ce prind în cale, dărîmă, mormăie şi ameninţă locuitorii, ca dovadă că nelegiuirea acestui popor este peste măsură de mare”.

Medicul nu ezită să facă referire la pandemia care a decimat populaţia Globului pămîntesc de mai bine de un an: „dacă aş trimite ciuma în ţara aceasta, dacă Mi-aş vărsa urgia împotriva ei prin molimă, ca să-i nimicesc cu desăvîrşire oamenii şi vitele…. şi ar fi în mijlocul ei Noe, Daniel şi Iov, pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu…. că n-ar scăpa nici fii, nici fiice, ci numai ei şi-ar mîntui sufletul prin neprihănirea lor…Vrea cineva să mijlocească pentru această ţară, pentru acest popor?”, încheie medicul Filip Panait.

Citește știrea

Actualitate

Prognoze politice dominate de incertitudini

Știre publicată în urmă cu

în data de

În România nu se mai discută de multă vreme despre redresare şi rezilienţă, pentru că partidele coaliţiei sunt implicate, până peste cap, în alegeri interne. De parcă agenda românilor nu ar fi suficient de încărcată cu problemele privind pandemia, starea economiei, veniturile salariale, pensiile, sănătatea, învăţământul, locurile de muncă şi multe altele.

În alegerile actuale de partid, în PNL s-a ajuns cu implicarea până la nivelul structurilor guvernului, realitate ignorată grosolan de Cîţu, dar criticată copios de Orban. Scena politică românească este dominată de războiul celor două roze din PNL, a caselor Orban şi Cîţu, arbitrat de pe margine de casa Iohannis. Sau de casele lui Iohannis, dacă ţinem cont de ponderea mai mare a influenţei acestuia în războiul rozelor.

Organizaţiile liberale din teritoriu sunt implicate cu tot harnaşamentul în războiul celor două roze. În cavalcada alegerilor locale de partid, soarta războiului liberal este departe de a ajunge la un deznodământ. Împărţirea pe judeţe a steagurilor cu chipul lui Orban sau al lui Cîţu, se realizează sub atenta supraveghere a jandarmilor sau a firmelor de bodyguarzi, spre deliciul armatelor de gură-cască. O supraveghere cu bodyguarzi, a alegerilor de partid, nu am mai văzut decât la alegerile de la PSD Neamţ în 2009, când ,,noul suflu” a considerat că e momentul propice să se înscăuneze.

Scandalul din PNL s-a extins în toată coaliţia, depăşind cu mult faza penibilului pesedist din perioada Dragnea. Doar aşa se justifică ce a vrut să zică Klaus Iohannis, când a decretat că în ,,România normală” trebuie făcută o altfel de politică, decât cea făcută de PeSeDe.Trebuie să constatăm cu amărăciune că, de unde nu e, nici românii nu pot cere.

Politicienii, indiferent că sunt liberali, social- democraţi sau liber-schimbişti, nu se pot desprinde de natura de a fi o apă şi un pământ, în plină tradiţie mioritică. Scandaluri penibile au fost şi în timpul guvernărilor pesediste, numai că în guvernarea de acum, a acestei coaliţii, s-a trecut la next level, care ne readuce în perioada anilor 1996-2000, când guverna Convenţia Democrată. Se vede de la o poştă că Klaus Iohannis are complexul lui Emil Constantinescu, care la finalul mandatului a fost obligat să se declare învins.

Traversăm sentimentul de deja-vu, când vedem că ce vrea PNL nu se potriveşte cu ce vrea USR PLUS, iar UDMR nu se simte nici el prea bine. Noua formaţiune USR PLUS, al cărei sex ideologic este încă incert, se pregăteşte să depăşească epoca de piatră a lui Fred şi Barney pentru a intra în epoca trăsnită a lui Cioloş şi Barna.

Florin Cîţu, coautor la proiectul ,,România educată”

Pentru a-i acorda un spijin substanţial lui Cîţu, în bătălia sa electorală cu Orban, preşedintele Iohannis i-a oferit lui Cîţu dreptul de coautor asupra proiectului prezidenţial, născut mort, intitulat ,,România educată”. A fost proiectul, dorit a fi de success, cu care Klaus Iohannis şi-a asigurat victoria în campania electorală din 2014, obţinând astfel funcţia de preşedinte al României.

Din acel an, 2014, şi până acum, proiectul de suflet al fostului profesor de fizică şi primar de Sibiu, a stat la naftalină timp de şapte ani. Primind proiectul în franciză, Cîţu a declarat că se simte mândru să fie trecut în cartea de istorie, alături de preşedintele Iohannis, pentru faptul că, datorită lor, România a avut în sfârşit acces la educaţie. Altfel, riscam să murim proşti grămadă. Ca să pară echidistant, Klaus Iohannis i-a promis lui Orban că îi va lăsa moştenire şepcuţa, pe care a primit-o cadou de la Donald Trump,în schimbul unor contracte substanţiale.

Convertirea nemţeană a primarilor lui Orban în primari ai lui Cîţu, cu mită de la Guvern

Gheorghe Lazăr, prefect al judeţului şi preşedinte al PNL Neamţ, împreună cu 33 de primari şi trei viceprimari, strânşi pe bază de carnet de partid, s-au întâlnit zilele trecute cu premierul Cîţu, undeva în triunghiul dintre Cozla, Pietricica şi Cernegura. După cum ar fi fost firesc, puteam presupune că la întâlnirea aceasta de gradul zero au fost puse în dezbatere doar problemele Partidului Liberal.

În realitate, au fost puse în dezbatere proiectele de investiţii ale comunităţilor păstorite doar de primarii liberali, pentru a fi recepţionate de staful guvernului, responsabil cu investiţiile, deplasat la Neamţ odată cu premierul, pe banii românilor. Odată dezvăluit scopul real al întâlnirii, înţelegem şi graba cu care primarii PNL s-au bulucit la şedinţa restrânsă de Guvern să-l vadă pe Cîţu, care venise să le promită bani de la Bugetul României, în sistem barter.

Adică bani în schimbul sprijinirii lui Cîţu în bătălia sa cu Orban pentru şefia partidului. Ce este drept, şi PSD practica procedeul mitei electorale la întâlnirile cu primarii săi, dar numai cu prilejul alegerilor parlamentare sau locale. De data aceasta, în spiritul promisiunii Preşedintelui Iohannis, de a face altfel de politici, PNL a dezvoltat procedeul, coborând mita electorală până la nivelul alegerilor interne de partid. Mită defalcată din Bugetul României.

Având în vedere că judeţul Neamţ are 78 de primari, este firesc să-l întrebăm pe premier, când are de gând să stea de vorbă şi cu ceilalţi 45 de primari, pe teme de investiţii ale comunităţilor conduse de ei. Că judeţul nostru nu se limitează, nici pe departe, la cele 33 de comunităţi conduse de primari liberali, iar Guvernul nu este nici ,,Guvernul Meu”, nici ,,Guvernul PNL” , ci Guvernul României.

Primăria Piatra-Neamţ să subvenţioneze Piaţa Centrală, ca şi Telegondola

Urban SA a încercat pentru a treia oară, în ultimele patru luni, să închirieze tonetele şi spaţiile comerciale din Piaţa Centrală şi Bazar. Operaţia a fost sortită eşecului pentru a treia oară, datorită preţurilor mult prea mari de pornire a licitaţiilor de închiriere. Consecinţa eşecului este că, atât PiaţaCentrală, cât şi Bazarul suferă de o lipsă acută a prezenţei producătorilor şi comercianţilor de mărfuri specifice, aşa cum era în alte vremuri. A ajuns să bată vântul prin pieţele din Dărmăneşti, Bistriţa, Mărăţei sau Bazar, şi nici PiaţaCentrală nu face diferenţa. Prin politicile dominate de mercantilism ale Administraţiei locale, nu s-a reuşit decât să fie afectate drastic, atât spiritual concurenţial, cât şi prezenţa micilor producători, realizându-se doar escaladarea preţurilor la mărfurile vandabile. A ajuns ca un kilogram de păstârnac românesc să coste 20 de lei.

Efectele directe ale acestor politici păguboase se resimt în portofelele cumpărătorilor nemţeni, îndeosebi ale celor cu statut de pensionari sau defavorizaţi, pe care liberalii i-au stigmatizat, numindu-i asistaţi social. O politică responsabilă din partea Administraţiei locale, ar trebui să asigure, atât stimularea producătorilor, îndeosebi cei mici, de a-şi expune la vânzare surplusul de prin gospodării, dar şi a cumpărătorilor de a frecventa mai des această piaţă decât supermarketurile.

Interesul producătorilor nemţeni ar putea fi stimulat direct, asigurîndu-li-se accesul gratuit la tonetele Pieţei Centrale, unde să-şi desfacă produsele cu cheltuieli minime. Primăria Municipiului Piatra-Neamţ să înţeleagă că trebuie să subvenţioneze costul închirierii tonetelor pentru micii producători, aşa cum subvenţionează, mult mai consistent, menţinerea în funcţiune a Telegondolei.

Citește știrea

Trending