Moşii de iarnă, zi de milostenie

■ sărbătoarea este numită astfel deoarece sînt pomeniţi părinţii, moşii şi strămoşii cei din veac adormiţi ■ tot sîmbătă, 10 februarie, este pomenit Sfîntul Haralambie ■

Biserica Ortodoxă Română pomeneşte, pe 10 februarie, pe cei adormiţi întru Domnul, ca în fiecare an, în sîmbăta dinainte de Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi, iar credincioşii fac milostenie pentru sufletele înaintaşilor. Ziua mai este cunoscută şi sub denumirea populară de „Moşii de iarnă“ şi este sîmbăta de dinaintea „Duminicii lăsatului sec de carne“. „Numim sărbătoarea aşa, pentru că în slujbe facem pomenire despre părinţii, moşii şi strămoşii noştri cei din veac adormiţi. Biserica a hotărît ca, în această zi, să facă pomenire şi pentru toţi cei care nu au avut parte de slujbele cele rînduite din pricina unei întîmplări oarecare, încît să fie cuprinşi în pomenirea de acum“, a spus preotul paroh Ştefan Matei, de la Bucium. Părintele a menţionat şi rugăciunile care se vor face în această zi de pomenire a celor adormiţi. „Slujba de pomenire începe cu Vecernia de vineri, apoi sîmbătă la Utrenie, în loc de «Dumnezeu este Domnul» se cîntă «Aliluia», apoi troparul consacrat. La Liturghie, «Fericirile, Apostolul şi Evanghelia» sînt consacrate celor adormiţi, iar «Chinonicul» este caracteristic“. Pomenirea morţilor se face şi în sîmbăta dinainte de Rusalii, cînd sînt Moşii de vară. Grija pentru cei plecaţi se găseşte la toate popoarele, orice civilizaţie din trecutul omenirii, nu numai cele in spaţiul creştin, i-a pomenit pe cei trecuţi dincolo. Un mare vindecător de boli, Sfîntul Haralambie este pomenit sîmbătă, 10 februarie, în bisericile ortodoxe, cînd se ţin şi Moşii de iarnă. Sfîntul a fost episcop în Cetatea Magneziei, din Asia Mică, Turcia de astăzi, în vremea împăratului Septimius Sever (193-211). Cînd Haralambie a împlinit vîrsta de 113 ani a fost supus la diverse chinuri pentru că nu s-a lepădat de credinţa în Hristos. El s-a vindecat după orice tortură în chip miraculos, prin darul lui Dumnezeu. La cererea împăratului Sever, a făcut multe minuni cu harul lui Dumnezeu – a vindecat un om posedat de un duh rău vreme de 35 de ani şi a înviat un tînăr. Sfîntul Haralambie a fost condamnat la tăierea capului cu sabia. În timpul rugăciunii dinainte de moarte, cerurile s-au deschis şi sfîntul a văzut pe Hristos şi pe îngerii săi. Sfîntul Haralambie i-a cerut lui Dumnezeu să aibă grijă de locul unde vor rămîne moaştele sale, ca în acel loc să nu se sufere niciodată de foame şi de boli. Domnul i-a promis că o să-i îndeplinească dorinţele şi S-a ridicat la cer împreună cu sufletul martirului Haralambie. A murit înainte de a fi executat. Capul Sfîntului Haralambie se păstrează la Mănăstirea Sfîntul Ştefan din Meteora.