Contactează-ne

Actualitate

Mondialul rusesc, câteva observaţii

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ jurnalistul Matei Udrea a analizat prestaţia principalelor forţe ale fotbalului mondial la competiţia desfăşurată în Rusia

De ce a cîştigat Franţa? Franţa n-a câştigat „pentru că a avut noroc“, „pentru că a naturalizat negri“, „pentru că a furat cu arbitrii“ etc. Franţa a câştigat pentru că munceşte de decenii la succesul asta. Sub picioarele jucătorilor care au ridicat trofeul duminică, la Moscova, este o fabrică subterană întinsă pe zeci de etaje, care munceşte non-stop. Franţa s-a prezentat la Mondiale cu o fuziune între individualităţi de primă clasă, un spirit de echipă desăvârşit şi un staff tehnic inteligent, profesionist, cu personalitate. Deschamps a ştiut să alcătuiască, din piesele de lego puse la dispoziţie de fotbalul francez, cea mai interesantă jucărie. Franţa 2018 nu este, poate, la fel de bună precum Franţa 1998. Dar echipa de acum e mai tânără, iar comparaţia ar trebui s-o facem, de fapt, la următorul Mondial. Germania şi Spania au venit la Mondialul rusesc încremenite în proiect. În ambele cazuri a fost un cumul de factori. Nemţii au venit obosiţi, s-a văzut asta. Sătui de fotbal. În aceeaşi situaţie au fost şi alţii, dar unii au reuşit să depăşească blazarea, iar alţii – nu. În cazul campioanei mondiale din 2014, a mai fost ceva: Joachim Low, selecţionerul ultimilor 12 ani, n-a reuşit să aducă nicio noutate în jocul deja cunoscut al Germaniei. Spaniolii, deşi au izbutit, totuşi, să treacă de grupe, sunt deja desueţi. Se fac 10 ani de când practică acelaşi stil fără nici cea mai mică inovaţie. I-a învăţat toată lumea. Pe măsură ce din echipă au ieşit fotbaliştii excepţionali ai generaţiei 2010, stilul a devenit şi mai ineficient. La aceste probleme a contribuit şi criza internă, cu schimbarea de antrenor chiar în buza Mondialului. Pentru iberici, turneul din Rusia ar trebui să însemne mult-amânata resetare a sistemului. Argentina a venit cu Messi, Brazilia cu Neymar. Niciuna n-a avut antrenor. Sampaoli şi Tite sunt profiluri diferite, dar, în fond, nu au anvergura pentru a fi selecţionerii celor mai puternice şcoli de fotbal din America de Sud. Despre Sampaoli – dat afară duminică de federaţia de la Buenos Aires – s-a spus, în timpul Mondialului, că nici măcar nu făcea el echipa. Iar vedetele lăsate pe bancă, la fel ca şi titularizarea lui Mascherano, erau rodul influenţei lui Messi. Brazilia e clar în declin, nu mai are generaţiile din 1982, 1994 sau 2002, ca să nu mai invoc legendara trupă din anii ’50-’70. Dar, chiar şi aşa, rămâne o naţională foarte puternică, împănată cu fotbalişti buni. Tite are altă personalitate decât Sampaoli, îşi ţine jucătorii în frâu, dar asta nu înseamnă, până la urmă, nimic, dacă nu ştii să şi scoţi ce e mai bun din ei. (articolul complet îl găsiţi pe site- ul www.prosport.ro)

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

Tudorică a plecat şi el să scrie în Ceruri

Știre publicată în urmă cu

în data de

Tudor Ciubotaru, al nostru coleg de la Monitorul, a plecat la ceruri azi, tristă zi de 27 ianuarie 2022, la doar 41 de ani.

Drum lin spre stele frate întru’ ale slovelor. Cuvinte să descrie durerea la această despărţire sunt insuficiente.

Doar atât te rugăm: când ajungi în Ceruri şi te întâlneşti cu Lăcrămioara, cu Tatiana, cu Moşu’, cu Costică, cu Nea Nicu Fotograful să depănaţi amintiri şi despre noi cei rămaşi aici.

Iar noi te vom pune în inimile noastre alături de ceilalţi colegi care s-au grăbit să plece spre stele, icoane, pentru noi, ale unor camarazi cu care am împărţit bune şi rele.

Ne-om şterge apoi lacrimile şi om strânge şi mai tare pixul şi, când vom semna, cât vom mai semna, articole să ştii că semnăturile voastre vor fi mereu alături de ale noastre.

Într-o istorie vremelnică, dar plină de inimă a unui ziar şi a unei echipe în care ne-ai făcut onoarea să ne fii alături.

Drum lin spre stele zic din nou Tudorică, ai luptat până la capăt cu boala nemiloasă şi ai plecat în picioare în ciuda tuturor greutăţilor pe care viaţa ţi le-a scos în faţă. RESPECT şi DUMNEZEU SĂ TE IERTE

Citește știrea

Actualitate

Noi tarife pentru plata parcărilor publice, la Roman

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ începînd de vineri, 21 ianuarie, şoferii care apelează la parcarea maşinii la unul din cele 21 parcomate, achită noile tarife aprobate printr-o hotărîre a CL, de anul trecut ■ noile tarife sînt de 2 lei/oră şi 7,5 lei/zi ■

Romaşcanii sau şoferii din alte localităţi care ocupă un loc de parcare în Roman, începînd de vineri, 21 ianuarie, plătesc noile tarife aprobate printr-o hotărîre de anul trecut a consiliului local, respectiv 2 lei/oră şi 7,5 lei/zi.

Tarifele de parcare pot fi achitate fie la parcometre, fie prin SMS sau aplicaţia TPark, cu un tarif mai mare cu 0,5 lei pentru o oră. La cea mai recentă conferinţă de presă, de la sfîrşitul săptămînii trecute, primarul Leonard Achiriloaei a anunţat faptul că au intervenit majorări de tarife la automatele de plată a parcărilor publice.

“Începînd de astăzi (21 ianuarie 2022 n.r) vom avea funcţionale toate cele 21 de parcometre din municipiul Roman, care gestionează parcările publice. Acestea au fost într-o perioadă de mentenanţă, de actualizare a softului, iar din această zi sînt puse în funcţiune şi vor putea taxa conform noilor tarife, de 2 lei pe oră şi 7,5 lei pe zi, tarif aprobat în CL”, a declarat primarul Leonard Achiriloaei.

Reamintim faptul că parcometrele sînt amplasate în următoarele zone ale municipiului: cel cu nr. 1, 27 – strada Dobrogeanu Gherea; nr. 2, 5, 6, 29 – strada Oituz; nr. 3, 4, 7, 11, 12, 13, 14, 15 – bulevardul Roman Muşat; nr. 8 – Judecătorie; nr. 9, 28 – strada Libertăţii; nr. 10, 30 – strada Sucedava (Piaţă, Tic-Tac); nr. 26 – strada Tineretului (Policlinica); nr. 16 – strada Cuza Vodă (la Romtelecom).

Citește știrea

Actualitate

CRONICA PISĂLOGULUI: Oameni cu greutăţi

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

Constantin Bîrjoveanu( 1934-2000) ), scriitor, pictor, caricaturist, deltaplanist, autor al “Cronicii pisălogului” scria, în urmă cu două decenii şi jumătate, o tabletă umoristică intitulată “Oameni cu greutăţi”. Mai actuală ca oricînd, tableta dă glas frămîntărilor şi preocupărilor autorului de a despica firul în patru, pentru a înţelege fenomenele sociale legate de sărăcirea sistematică a celei mai mari părţi a populaţiei, făcînd, cu ironia fină care-l caracteriza, aluzie la politicile sociale post-decembriste care au  condus, nefiresc, la distrugerea ţării, la divizarea acesteia: în bogaţi şi săraci, în oameni care-şi duc viaţa în huzur şi la polul opus cei care abia supravieţuiesc acestor vremuri cumplite .

În perioada  de tranziţie, ăla, cum se vede în desenul alăturat (caricatură n.r), precum şi în realitatea de fiecare zi, unii oameni au greutăţi, alţii n-au. Unii îşi fac singuri greutăţi, alţii n-au. Zic: unii îşi fac singuri greutăţi, cum sînt cei care-şi bat cuie în călcîie, alţii şi le doresc şi nu întotdeauna le au, ceea ce le aduce o serie de greutăţi (hamali, docheri, manipulanţi…) iar cea mai mare parte  au greutăţi fără să şi le facă şi fără să şi le dorească, generate nu de duşmani, ştiuţi şi neştiuţi, ci de nivelul de trai. Apropo, cică pe la mijlocul deceniului trecut, o delegaţie străină a vrut să vadă cum stau oamenii cu greutăţile şi s-a dus la americani unul din delegaţie să-l întrebe pe un cowboy:

  • De ce eşti supărat, musiu? Sau cum i-o fi zis el.

-D-aia – zice americanul – că am vrut să iau elicopter şi nu-mi ajung banii.

Şi delegaţia s-a deplasat  pe un alt meridian şi şi întreabă pe un neamţ de ce e supărat.

-D-aia – zice neamţul – că nu mai reuşeşte omul să-şi schimbe maşina la fiecare două săptămîni.

Şi vin şi la noi, unde oamenii bucuroşi stăteau la o coadă imensă, şi-l întreabă pe nea Cutare:

  • De ce sînteţi atît de bucuroşi?

-D-aia – zice nea Cutare – că au adus ciolane afumate.

Numai aşa, cu delegaţia asta ne-am putut da seama că în capitalism oamenii au greutăţi pe care noi nu le aveam. Acum am revenit şi noi la capitalism. Nu vrem elicoptere şi nu vrem să ne schimbăm maşina lunar. Greutăţile sînt altele. “Înainte vreme – cum spunea Cilibi Moise – alergau banii după mine şi mă găseau, acum alerg eu după dînşii şi nu-i găsesc”. Dar parcă numai eu? Tot filosoful ovrei a sezizat asta: “Cine îmi va arăta pe un om care n-a avut niciodată în viaţa lui supărare are de la mine 500 de taleri”.

În consecinţă, nici nu ne dorim să avem greutăţi pentru că “cel ce a cunoscut greutăţi moare dintr-o tusă, iar cel ce a cunoscut rezistă şi la o cărămidă căzută în cap”. Şi nu numai asta, dar nici n-am mai munci şi de aici toate inconvenientele legate de sedentarism, şi n-am mai fi umani pentru că, necunoscînd greutăţile, nu l-am putea înţelege pe cel cu greutăţi şi ca urmare nu l-am ajuta. Fiecare le ştie pe ale lui şi noi toţi pe ale noastre, că sînt şi greutăţi personale şi naţionale, etc. Nevasta unui multimilionar, de nu ştiu unde, spunea odată că tare mult ar vrea să aibă şi ea greutăţi măcar o zi.

  • Luaţi-le pe ale noastre, doamnă, şi faceţi-le pierdute!  Avem multe, diverse, şi le dăm cu dragă inimă, că la noi sînt oamenii care ne vor procura altele. Nu ne facem probleme. Luaţi-le!
Citește știrea

Trending