Contactează-ne

Actualitate

Miracolul numit Hârtie

Știre publicată în urmă cu

în data de

De când mă ştiu, citesc texte tipărite pe hârtie: ziare, reviste, dar
mai ales cărţi. Ştiu, acum textele pot fi citite şi pe ecranul
calculatorului, al tabletei sau al telefonului mobil, dar eu procedez
aşa doar dacă nu le găsesc tipărite pe hârtie.

Şi asta pentru că, spre
deosebire de alţii, citesc foarte puţine romane, dar foarte multe cărţi
de eseuri, de filosofie, istoria religiilor, teologie, spiritualitate, istorie.
Şi, cum citesc mai ales cărţi pe care le-am cumpărat, îmi permit să
subliniez anumite pasaje sau chiar să fac mici însemnări. Mai
târziu, când reiau lectura, mă ghidez după acele pasaje subliniate şi
după acele însemnări. Ştiu, şi pe ecran se pot face sublinieri, dar eu
rămân îndrăgostit de cărţi.

Pentru mine, cărţile tipărite pe hârtie fac parte dintr-o mare familie,
din familia culturii, iar vecinătatea lor îmi dă un sentiment de
siguranţă. Filosoful Constantin Noica spunea că, la început, cultura
ne apare sub chipul unui perete imens, plin cu rafturi de bibliotecă,
pe care sunt aşezate mii şi mii de cărţi, ne apare ca un mediu
extern. Ei bine, continua el, acest mediu extern trebuie trecut, prin
lectură, în mediu intern, care începe să ne modeleze fiinţa din
interior. În celebra sa poezie „Testament“, Tudor Arghezi
mărturisea:
„Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte,/ Decât un nume adunat
pe o carte,/ În seara răzvrătită care vine/ De la străbunii mei până la
tine,/
Prin râpi şi gropi adânci/ Suite de bătrânii mei pe brânci/ Şi care,
tânăr, să le urci te-aşteaptă/ Cartea mea-i, fiule, o treaptă.

Aşeaz-o cu credinţă căpătâi./ Ea e hrisovul vostru cel dintâi./ Al
robilor cu saricile, pline/ De osemintele vărsate-n mine.
Întinsă leneşă pe canapea,/
Domniţa suferă în cartea mea./ Slova de foc şi slova faurită/
Împărechiate-n carte se mărită,/ Ca fierul cald îmbrăţişat în cleşte./
Robul a scris-o, Domnul o citeşte,/ Făr-a cunoaşte ca-n adâncul ei/
Zace mania bunilor mei“.

Apoi, îmi place mirosul hârtiei proaspăt ieşită de sub tipar, îmi place
să ating paginile cu vârful degetelor şi să duc o carte nouă la nas,
spre a simţi mirosul hârtiei şi al cernelei. Îmi place să privesc cărţile
aşezate în bibliotecă, pe autori şi culturi, aşa cum ne îndeamnă
George Călinescu să le citim.

Coperta de carton, sau supracoperta
cărţilor îmi dau certitudinea că adevărul dintre paginile cărţilor va fi
bine apărat, păstrat. Îmi place să scriu pe hârtie, cu stiloul, deşi,
recunosc, cele mai multe texte le scriu pe calculator. Am nostalgia
scrisorilor de dragoste, scrise în tinereţe, pe hârtie. Vă închipuiţi ce
pierdere imensă ar fi fost, dacă Eminescu şi Veronica Micle şi-ar fi
scris mesajele pe WathsApp?

Criticul literar Alex Ştefănescu
vorbea într-o seară, pe postul de televiziune Trinitas, despre
avantajul de a şti, de exemplu, cum a evoluat forma poeziilor lui
Eminescu, studiind caietele pe care ni le-a lăsat moştenite. Cum am
fi aflat, dacă pe vremea aceea ar fi existat calculatoare, că până să
ajungă la expresia care astăzi ni se pare singura cu putinţă – o prea
frumoasă fată – a încercat mai multe variante, printre care şi un
bobocel de fată? Da, hârtia este depozitara marilor comori ale
culturii universale, chiar dacă astăzi ele sunt scanate şi puse, în
formă electronică, la dispoziţia tuturor cititorilor.

Dacă n-am fi avut la dispoziţie, sute de ani, minunea numită hârtie,
dacă n-am fi avut la dispoziţie tiparul, aceste comori s-ar fi pierdut
pentru totdeuna. Ştiu, au fost cărţi foarte importante, despre care
am aflat din alte cărţi, care s-au pierdut. Ştiu, în biblioteca
Vaticanului se păstrează cel mai vechi fragment din Sfintele
Evanghelii, care datează abia din secolul al IV-lea, originalele
evangheliilor fiind pierdute, pentru că în primele secole se scria pe
pergament şi nu exista tiparul.

Ştiu, în China hârtia a fost
descoperită în anul 105 după Hristos, dar ea a ajuns în Europa abia
în anul 751, în Cordoba şi Sevilla, iar primele documente de arhivă
scrise pe hârtie le găsim în Franţa abia în secolul al XIII-lea. Tiparul
a apărut la mijlocul sec al XV-lea, şi de atunci lucrurile s-au
schimbat, iar comorile culturale ale omeniri au fost salvate, fiind
tipărite, în mii şi mii de exemplare, pe hârtie.
De aceea spun, tare şi răspicat: Iubesc hârtia!

Dan Dumitru IACOB

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

Zimbrii liberi îşi măresc arealul

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

n eliberarea legendarelor animale în mediul natural a început acum opt ani n de atunci zimbrii şi-au mărit teritoriul la cîteva zeci de mii de hectare n recent, doi masculi au fost observaţi la Bodeşti şi în zona Topoliţa - Boiştea n

Să te întâlneşti cu un zimbru prin păduri era ceva de domeniul
irealului în urmă cu câţiva ani, ei putând fi văzuţi doar la Rezervaţia
„Dragoş Vodă“ de la Parcul Natural Vânători Neamţ, dar acest lucru
a devenit certitudine acum.

Asta graţie unui proiect unic în ţară pus
la cale de administraţia parcului menţionat, o structură a Romsilva,
care viza reintroducerea zimbrului în mediul natural, prima eliberare
în pădurile din Neamţ având loc în anul 2012. De atunci, în fiecare
an au avut loc puneri în libertate succesive, proiectul este o reuşită
de necontestat, exemplarele s-au adaptat veţii în sălbăticie, se
înmulţesc, iar acum „stăpânesc“ un areal de circa 50.000 de
hectare.

Şi după ultimele „întâlniri“ ale omului cu maiestoasele
sălbăticiuni, care au fost imortalizate foto, zona pe unde hălăduie se
măreşte de la an la an, depăşind demult graniţele Parcului Natural
Vânători Neamţ. Şi ce poate fi mai neaşteptat când lângă tine
sesizezi prezenţa legendarului animal de pe stema Moldovei, sau
când îl observi prin grădina unde vreun gospodar şi-a dus vaca la
păscut. Iar două astfel de întâmplări s-au petrecut zilele trecute.

Un
mascul a fost văzut, se pare că pe 21 septembrie, în comuna
Bodeşti, în punctul numit „Capul dealului“, la doar 15 kilometri de
municipiul Piatra Neamţ, cei care l-au fotografiat spunând că este
prima dată când ajunge în zona localităţii. După cum spuneam,
zimbrii, de când a început eliberarea lor, în 2012, şi-au extins
arealul, ajungând şi în alte colţuri ale judeţului Neamţ, până pe la
Hangu, la poalele Ceahlăului, dar niciodată aşa de aproape de o
aglomerare urbană. Iar zilele trecute, tot un mascul a fost „depistat“
într-o zonă dintre satele Topoliţa, comuna Grumăzeşti şi Boiştea,
comuna Petricani, exemplarul fiind fotografiat în grădina unui
sătean, aproape de un lan de porumb, trecând domol pe lângă
bovina pe care omul o scosese la păşunat.

Este foarte posibil ca
zimbrul în cauză să fie unul şi acelaşi cu cel întâlnit la Bodeşti,
deoarece, luând-o peste dealuri, se ajunge în cele două sate
menţionate, Topoliţa şi Boiştea. Astfel de episoade nu sunt o
raritate, anii trecuţi fiind consemnate şi altele, oamenii dând nas în
nas cu exemplare solitare sau turme în diverse localităţi, pe
drumurile forestiere sau chiar pe unele mai circulate, fiind şi unele
incidente.

Zimbru alungat cu jandarmii

„Masculii sunt solitari, în timp ce femelele de zimbru în libertate
trăiesc în turme, alături de pui, până când aceştia ating maturitatea“,
explică Sebastian Cătănoiu, directorul
Parcului Natural Vânători Neamţ, „comportamentul“ masculilor, pe
care-i găseşti unde nu te aştepţi. Acum doi ani, iarna, localnicii din
Văratec, comuna Agapia, au fost vizitaţi de un zimbru, care-şi
făcuseră un obicei în a se înfrupta din căpiţele de fân aflate în
livezile de la marginea pădurii. Deranjaţi, sătenii au sunat la 112 şi
împreună cu jandarmi şi lucrători de la Ocolul Silvic Târgu Neamţ, l-
au alungat făcând gălăgie pe masculul rebel.

„Masculii trăiesc izolaţi
de turmă, e un comportament normal să-şi caute hrană mai ales în
această perioadă de ger. A venit ca la masa pusă, cum se spune şi,
odată ce s-a dedulcit, a tot revenit, putem spune că acum e
recidivist“, afirma inginerul Sebastian Cătănoiu. O întâmplare
similară a avut loc şi la Hangu, comună aflată pe malul lacului de
acumulare de la Bicaz, departe de locul unde zimbrii sunt eliberaţi.
În astfel de situaţii, cei „prejudiciaţi“ sunt despăgubiţi, fiind
constituite comisii care stabilesc cuantumul.

Pentru a preîntâmpina
astfel de incidente, ocoalele silvice pun furaje în păduri, altă soluţie
fiind ademenirea zimbrilor cu fructe şi legume în zone izolate din
pădure, pentru a nu mai pofti la fânul oamenilor. Asta pentru că,
toamna, animalele au nevoie de un supliment nutritiv şi atunci, din
instinct, coboară spre livezi, îndeosebi masculii. „Ocolul Silvic a pus
la dispoziţie destule furaje în pădure, dar probabil că zimbrul are
reflexul că găseşte hrana mai uşor în sat.

E supărător pentru
oameni, nu e deloc confortabil să-l întâlneşti pe uliţă, sau să-ţi intre
prin curţi“, mai comenta pe marginea subiectului directorul
Cătănoiu.

Pe 22 martie 2012, se consemna un eveniment în
premieră pentru România. După ani de muncă, începea cea mai
importantă etapă a proiectului de punere în libertate a zimbrului. La
acea dată, un grup de cinci exemplare, trei masculi şi două femele,
pleca în sălbăticie, dându-i-se drumul în codrii Neamţului. Acum,
turma a ajuns la aproximativ 50 de exemplare.

Citește știrea

Actualitate

Bugetarii, lefuri la vedere

Știre publicată în urmă cu

în data de

n instituţiile cu personal plătit din fonduri publice trebuie să afişeze salariile lucrătorilor n data limită a fost 30 septembrie n nerespectarea atrage amenzi de pînă 10.000 de lei n

Instituţiile publice trebuie să afişese la sediul şi pe pagina de
internet salariile bugetarilor, de două ori pe an, la final de martie şi
la final de septembrie. Inspectoratul Teritorial de Muncă Neamţ
atragea atenţia asupra faptului că nerespectarea acestei obligaţii
poate atrage amenzi de pînă la 10.000 de lei, pentru neasigurarea
transparenţei salariale.

Potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr.
153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice
toate autorităţile şi instituţiile publice vor publica la sediul propriu şi
pe pagina proprie de internet, în datele de 31 martie şi 30
septembrie ale fiecarui an şi vor menţine publicată o lista a tuturor
funcţiilor din autorităţile sau instituţiile publice respective ce intră în
categoria personalului plătit din fonduri publice.

Lista trebuie să
cuprindă următoarele elemente: salariul de bază, solda funcţiei de
bază/salariul funcţiei de bază, indemnizaţia de încadrare sau
indemnizaţia lunară, după caz; tipul, baza de calcul, cota
procentuală, valoarea brută a sporurilor, compensaţiilor,
adaosurilor, primelor şi premiilor eligibile pentru fiecare funcţie,
precum şi baza legală a acordării acestora; valoarea anuală a
voucherelor de vacanţă care urmează să fie acordate pentru o
perioadă lucrată de un an, precum şi baza legală a acordării
acestora; valoarea anuală a indemnizaţiei de hrană care urmează
să fie acordată pentru o perioadă lucrată de un an, precum şi baza
legală a acordării acesteia; orice alte drepturi în bani şi/sau în
natură, dacă este cazul, precum şi baza legală a acordării acestora;
orice informaţii cu privire la posibile limitări ale venitului salarial,
precum şi baza legală a acestora.

„Verificarea respectării acestei
obligaţii intră în competenţa Inspecţiei Muncii. Nerespectarea
prevederilor legale menţionate anterior atrage răspunderea
contravenţională a conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în
cauză şi se sancţionează cu amendă între 5.000 lei şi 10.000 lei“,
conform unui comunicat al Inspectoratului Teritorial de Muncă
Neamţ.

Publicarea veniturilor unor diverşi funcţionari, de rang mai
mare sau mai mic, a fost în anii de după 1990 un subiect care a
suscitat interes pentru publicul larg. Nu acelaşi lucru se poate
spune despre cei vizaţi de normele care-i obligau să-şi facă publică
„agoniseala“, în unele situaţii fiind demarate anchete pentru a stabili
dacă averile erau sau nu ilicite.

Citește știrea

Actualitate

Neamţ: Piaţa muncii, tot anemică

Știre publicată în urmă cu

în data de

n firmele nemţene au anunţat că au disponibile în această săptămînă doar 351 de slujbe

Nimic spectaculos pe pieţa muncii din Neamţ la finalul lunii
septembrie 2020, criza sanitară generată de epidemia de
coronavirus repercutându-se şi în activitatea societăţilor. Aşa se
face că mediul privat din judeţ a anunţat că are disponibile doar 351
de locuri de muncă pentru cei care-s în căutarea unei slujbe sau vor
s-o schimbe pe actuala.

Afaceriştii din Piatra Neamţş şi din
localităţile limitrofe au nevoie de 116 noi salariaţi. Persoanele fără
nici o calificare au la dispoziţie oferte din domeniul silvic, pentru a
presta diverse activităţi. Mai sînt locuri de muncă pentru vînzători,
barmani, asistent medical, şofer, sudor sau tîmplar universal.

În
judeţ, cele mai multe cereri pentru un serviciu sînt în Roam şi
localităţile din apropiere, fiind oferite 150 de locuri, în domenii
diverse. Cea mai generoasă ofertă vine din sectorul industriei
textile, slujbe mai fiind şi în domeniul electric sau comerţ. Pentru
cei care nu au nici o calificare, o firmă care are ca obiect de
activitate producţia de piese din ceramică şi obiecte sanitare din
porţelan angajează 25 de persoane, iar o firmă de construcţii are
nevoie de zece oameni. În zona Tîrgu Neamţ, din cele 85 de joburi,
cele mai multe sunt pentru meseriile de infirmiera, asistent medical,
barman, drujbist, dulgher, frezor şi vulcanizator.

Alte oferte sînt
pentru muncitori constructorii. Mai multe detalii despre angajatori şi
condiţii pot fi aflate de la Agenţia Judeţeană de Ocupare a Forţei de
Muncă Neamţ.

Citește știrea

Trending