Contactează-ne

Ministrul Energiei consideră ridicol faptul că Ministerul Finanțelor nu știe cum să impoziteze persoanele fizice care vor să producă energie

Știre publicată în urmă cu

în data de

Persoanele fizice nu pot energie electrică, deoarece Ministerul Finanţelor nu ştie cum să impoziteze această activitate, a declarat miercuri ministrul Energiei, Anton Anton, citat de Agerpres. În opinia sa, “situaţia este efectiv ridicolă”, în cadrul unei conferințe pe tema contorizării inteligente a electricităţii. [ Citește știrea ]

Actualitate

A plecat la Ceruri un alt jurnalist de la Monitorul

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ a trecut în nefiinţă, răpusă de o boală incurabilă, psihologul Lăcrămioara Buga ■ fost jurnalist la cotidianul Monitorul, aceasta a pierdut lupta cu viaţa la doar 50 de ani ■

E parcă un blestem. Veşti negre, despre oameni apropiaţi, de care ne leagă amintiri, vin din ce în ce mai des.

Nu a trecut o lună de cînd, pe 23 septembrie, aveam să aflăm că a murit Ioan Creţu, jurnalistul talentat, dar care nu mai profesa de ceva ani. Şi în noaptea zilei de 20 spre 21 octombrie, aveam să primesc un telefon de la Xenia Dumitriu, şefa redacţiei de la Roman, care printre lacrimi mă anunţa că Lăcrămioara Buga, una din colegele noastre din „vechea gardă“ a plecat la cele veşnice, fiind şi ea răpusă de aceeaşi boală necruţătoare.

Lăcrămioara, născută la 27 mai 1971, a murit la 50 de ani. Imposibil de înţeles o asemenea tragedie. Şi amintirile mă năpădesc. Am lucrat împreună cu echipa Constantin Călimac, Mitruţ Iuştiuc, Lăcrămioara Buga, Tudor Ciubotaru, Vasile Danci, Lia Popa. Lăcrămioara avea în responsabilitate ştirile din Sănătate. Era întotdeauna foarte  informată. Ştia tot ce mişcă în „sector“.

Venea de pe teren, se aşeza la calculator şi redacta ştirile, uneori ne mai contram, eu în calitate de redactor şef, ea în calitate de jurnalist pe domeniu, care-şi apăra ideile. La un moment dat a decis să urmeze o altă carieră. A studiat Facultatea de Psihologie şi atunci cînd a terminat-o a decis să plece în sistemul de asistenţă socială. Aşa a ajuns să se ocupe de bătrînii de la Casa Bunicilor şi aşa a ajuns să aibă în grijă copii de la Centrul Social al Primăriei, acolo unde sînt şcolarizaţi cei provenind din medii defavozatate.

A lucrat şi la Casa Fluturaşilor o vreme. De mai bine de un an însă, de cînd a aflat că e bolnavă, a intrat în concediu medical. A fost operată la Cluj, unde a revenit de cîteva ori, boala recidivînd. Săptămîna trecută a fost adusă acasă şi a rămas cîteva zile în îngrijirea mamei sale, asistentă medicală.

Lăcrămioara era căsătorită cu Radu Buga, angajat la ISU, la Detaşamentul de la Roman, din păcate şi el cu destule probleme de sănătate. Cei doi au împreună un băiat, care anul acesta a terminat facultatea, fiind repartizat în Forţele Aeriene ale României. Din păcate, Lăcrămioara nu a mai avut timp să se bucure de  realizările profesionale ale lui Rareş, care era mîndria ei.

Şi amintirile despre colegii mei, jurnalişti mă năpădesc. Îmi vine în minte episodul din  2018, cînd doar într-o săptămînă avea să se stingă, pe un pat de spital, colegul nostru, Constantin Călimac. Şi acum îi dau dreptate lui Cezar Filip, administratorul Monitorul,  care la aflarea veştii morţii „Moşului“, colegul nostru, Ioan Creţu, nota pe pagina de Facebook amintiri despre cei care am lucrat împreună.

Ziarele trăiesc mai mult decît oamenii. Cu o conditie: să fie scrise de oameni cu inimă mare, cu dragoste pentru condei şi mai ales pentru cititori“. Si Lăcrămioara a făcut parte dintre jurnaliştii aceia care au lucrat cu dăruire pentru meserie. Înmormîntarea va avea loc sîmbătă, în comuna natală a mamei sale, Stăniţa, în satul Ghidion. Dumnezeu să te aibă în pază, Lăcrămioara!

Citește știrea

Actualitate

Detalii din ancheta tatălui care şi-a ucis fiica în vârstă de 5 ani

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ cadavrul victimei minore era îngropat la numai jumătate de metru adîncime ■ se pare că totul a ieşit la iveală în urma unei sesizări ■ anchetatorii caută şi cadavrul mamei ■ presupusul autor a fost arestat după 15 ani ■

Antonio Ilie Arhip, de 51 de ani, din Tîrgu Neamţ, care-i acuzat că şi-a ucis atît fosta nevastă, cît şi fiica de 5 ani în urmă cu 15 ani, a fost arestat preventiv de magistraţii din cadrul Tribunalului Neamţ.

„În temeiul art. 226 Cod procedură penală, raportat la art. 203 alin. 3 Cod procedură penală, art. 202 Cod procedură penală şi art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, admite propunerea formulată de Parchetul de pe lîngă Tribunalul Neamţ, avînd ca obiect luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul A. A.- I.

Dispune arestarea preventivă pentru o perioadă de 30 zile, începînd cu data de 20.10.2021 pînă la data de 18.11.2021 inclusiv, a inculpatului A. A. -I., cercetat în dosarul penal nr. 32/P/2021 al Parchetului de pe lîngă Tribunalul Neamţ pentru săvîrşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art.188 Cod penal- art. 189 alin. 1 lit.f Cod penal, cu referire la art.199 alin.1 Cod penal“, conform instanţei.

Decizia nu este definitivă, la pronunţare inculpatul nu a contestat-o, dar mai are timp. Totul a ieşit la iveală la un deceniu şi jumătate de la dispariţia fostei neveste a lui Arhip, Magdalena Ursu, de 26 de ani, din Buhuşi şi a fiicei celor doi, Andreea, atunci de 5 ani.

Pe 19 octombrie 2021, în urma unei sesizări, anchetatorii au descins în curtea inculpatului, ulterior descoperind cadavrul copilei. Era îngropat la o adîncime de numai jumătate de metru. Anchetatorii au găsit osemintele unei persoane minore, cu o înălţime de circa un metru. Oamenii legii presupun că individul ar fi ucis-o şi pe fosta soţie, cel mai probabil cadavrul fiind îngropat tot prin preajma casei, în curte sau în grădină.

Cel mai probabil este o chestiune de timp pînă cînd va fi descoperit. Dacă toate acestea se adeveresc, iar inculpatul va fi găsit vinovat de dublu omor şi-ar putea petrece toată viaţa în închisoare. Conform normelor în vigoare acesta poate fi condamnat la maximul prevăzut de Codul penal, 25 de ani de închisoare sau detenţie pe viaţă.

Probabil ideea crimei a încolţit încă de pe 7 decembrie 2006, cînd Magdalena Ursu, divorţată fiind de fostul soţ şi locuind deja la casa părintească, la Buhuşi, cu tatăl ei, s-a prezentat la uşa lui Arhip cu un executor judecătoresc pentru a-şi lua fiica pe care instanţa i-o încredinţase. Au plecat împreună la Buhuşi, la bunicul matern. A doua zi, pe 8 decembrie 2006, Arhip a venit la Magdalena Ursu şi nu se ştie cum a convins-o să mergă împreună cu fetiţa în oraş pentru a-i cumpăra hăinuţe. Nu s-au mai întors niciodată acasă.

Ancheta a fost îngreunată de faptul că bunicul matern a anunţat dispariţia la celor două la aproape un an şi jumătate, în martie 2007. Ani de zile au fost căutate fără folos, de neînţeles fiind cum de nu s-a săpat şi în curtea inculpatului, deşi acesta era primul suspect, fiind ultimul care le văzuse. Au existat zvonuri că mama şi fiica ar fi plecat în Germania, dar corespondenţa oficială cu statul străin nu a confirmat acest lucru.

Acum este cautat cadavrul mamei, posibil să fie făcute teste ADN şi să se stabilească exact modul în care victima minoră şi-a pierdut viaţa dar şi mobilul crimei, deşi acesta pare evident, răzbunare sau gelozie. Pînă acum inculpatul nu a mai avut contact cu legea penală.

Citește știrea

Cultural

Cinstire maestrului

Știre publicată în urmă cu

în data de

Dacă la împlinirea a şase decenii de la trecerea în nefiinţă, nu exagerăm cu nimic dacă spunem că Sadoveanu a fost un uriaş al culturii şi al condeiului, ctitor nedezminţit al romanului istoric românesc, cu nimic mai prejos de marile literaturi ale lumii, cultivând o veche şi strălucită tradiţie, nu enunţăm un neadevăr.

Scrierile sale îşi vor afla întotdeauna locul pe poliţele strângătorilor de cuvinte şi nu mai puţin pe rafturile de mare cinstire ale bibliotecilor noastre sau de pe alte coordonate geografice deoarece, asemeni lui Eminescu şi a numeroşi mânuitori de cuvinte şi condei, Sadoveanu a pătruns, a explorat şi a descris specificul românesc.

Cel numit cândva de critici „Ceahlăul prozei româneşti“ a început timid, cu Floare ofilită, impresionat de Mormântul unui copil, pe când asculta Amintirile căprarului Gheorghiţă, din Vremuri de bejenie, de La noi în Viişoara, apropiind Esopia de Însemnările lui Neculai Manea, care aminteau de Oameni şi locuri, ori ne spunea O istorie de demult şi despre Duduia Margareta, fără să uite Istoria marelui împărat Alexandru Macedon, în vremea când era emirul lumii, mai lăcrimând în Povestiri de seară, alături de Genoveva de Brabant, dar grijuliu să ne ajute şi să ne sfătuiască Cum putem scăpa de nevoi şi cum putem dobândi pământ.

Legănat de Cântecul amintirii şi de gândul ce ne poartă spre Apa morţilor şi sporovăind în atâtea Dureri înăbuşite, ca şi în fermecătoare Povestiri de petrecere şi folos, ba amintind de Neamul Bordeenilor, de urâţenia omenească din Un instigator, fără să lipsească de frumuseţe cele câteva Privelişti dobrogene, ca să poposească în vatra strămoşească, oglindită în Şoimii şi în Neamul Şoimăreştilor, privită cu ochi şi minte larg deschise şi nu Printre gene, cu melancolia Foilor de toamnă, după ce petrecuse 44 de zile în Bulgaria, suferind alături de Umiliţii mei prieteni, unii deveniţi Umbre, vibrând În amintirea lui Creangă, din timpul unor Priveghiuri şi spunându-ne Povestiri pentru moldoveni ori stăruind cu farmecul amintirilor de pe Strada Lăpuşneanu, din Neagra Şarului, pe când ne aducea, nu în zadar, aproape de Pildele lui cuconu Vichentie şi de Lacrimile ieromonahului Veniamin.

Nu uita nici de Cocostârcul albastru, nici de Oameni din lună, stârnindu-ne întoarcerile în urmă cu Ţi-aduci aminte, cu Războiul balcanic sau cu întâmplările româneşti de când Venea o moară pe Siret, astfel că Sadoveanu se impune ca prozator şi devine un nume respectat în literatura interbelică.

„Marele moldovean“, cum l-au botezat contemporanii, a pătruns cu adâncă pioşenie în Ţara de dincolo de negură, la fel cum a ştiut să dureze atâta frumuseţe, gingăşie şi seninătate în Dumbrava minunată, în Povestiri pentru copii sau în Dimineţi de iulie când, mânat de Demonul tinereţii, asculta cântând Stigletele.

Cu idilism jovial, marele prozator a deschis porţile farmecului şi a reînviat miticul ritual al închinării de vin vechi în ulcică nouă la Hanu-Ancuţei, prin Împărăţia apelor şi prin Valea Frumoasei, dezvăluindu-ne O întâmplare ciudată, după ce a dat o fugă şi prin Olanda şi nu fără să-şi amintească de Zodia Cancerului sau de Vremea Ducăi-Vodă, bucurându-se pentru dreptate, dar suferind alături de Victoria Lipan şi de Baltagul ei, privind în Depărtări, către Măria Sa, puiul pădurii ori ca oaspete de seamă la Nunta domniţei Ruxandra.

Maestrul ne-a povestit despre Uvar, dar ne-a uluit, nu fără dreptate, de pe Creanga de aur, în altfel decât relatându-ne despre Locul unde nu s-a întâmplat nimic, privitor la Soarele în baltă sau istorisindu-ne Aventurile şahului, de Nopţile de Sânziene ori făcându-ne să vibrăm şi să ne închinăm faţă de minunată Viaţa lui Ştefan cel Mare, prin care Sadoveanu şi-a încântat cititorii şi i-a făcut să pătrundă odată cu autorul în miezul şi farmecul naraţiunii.

Autorul ne-a purtat în Trenul fantomă, trezindu-ne cu Cele mai vechi amintiri din Cuibul invaziilor, depănându-ne cu farmec şi cu talentul său de povestitor de taină, Povestiri alese ori cum se petrec Paştile blajinilor după Inima noastră.

Ne-a înseninat cu minunatele sale Povestiri pentru copii ori încercând să afle adevărul în Cazul Eugeniţei Costea, vorbindu-ne despre Ion Creangă şi Ion Neculce, poftindu-ne să ascultăm minunate Istorisiri de vânătoare şi păţanii cu Ochi de urs, de pe Valea Frumoasei, de unde ne amintea că există şi o Ţară a cangurului.

Maestrul s-a închinat adesea la umilele Morminte, frunzărind şi Însemnările lui Neculai Manea, mai înainte de a ne bucura mintea şi sufletul cu Fraţii Jderi, cartea cea mai de căpătâi a copilăriei noastre, cu ramurile şi răspântiile sale, înflorite ca un triptic de rugăciune: Ucenicia lui Ionuţ, Izvorul Alb şi Oamenii Măriei Sale.

La vremea cuvenită, ne-a îmboldit să nu cumva să nu ne aducem aminte şi să ne închinăm la cei Cincizeci de ani de la moartea lui Creangă, a cântat frumuseţea aspră a naturii în Ostrovul lupilor, ne-a depănat Povestirile de la Bradu-Strâmb, evocând Anii de ucenicie, mai înainte de a se lăsa (poate prea lesne, dar cu iertare) ademenit de fantasme şi crezând că Lumina vine de la Răsărit, cu toate că totul nu însemna decât Fantazii răsăritene, amestecate într-un Caleidoscop întunecat ori risipindu-se fără vlaga şi rostuirile dintotdeauna în Păuna mică sau în personaje artificiale (poate la comandă, cine ştie?!), fără valoare literară deosebită, pe nume Mitrea Cocor sau altfel.

Parcă necăjit pe el însuşi şi potopit pe slăbiciunile lui, de care nu s-a putut desprinde – om şi el – Sadoveanu s-a refugiat nu o dată în decorul sublim din Nada Florilor, ne-a încântat cu Amintirile unui pescar cu undiţa, ne-a făcut părtaşi la ale sale Aventuri în Lunca Dunării şi ni l-a dat spre dreaptă judecată pe Nicoară Potcoavă.

A schiţat ceva Însemnări pe marginea Articolului 80, din care nu s-a ales nimic, a conturat mai multe Evocări, ne-a uimit cu Poezia populară din celebrul său Discurs de recepţie în Academie şi, înainte de a se muta cu totul şi pentru totdeauna pe steaua sau cometa nemuritorilor, şi-a încheiat viaţa închinată condeiului său măiestru şi cuvântului, cu Mărturisiri.

Ce călătorie fantastică! Cum putem să iniţiem minunate călătorii, în orice moment şi fără vreo pierdere, rătăcire sau sminteală, prin imensul şi uluitorul univers făurit de Mihail Sadoveanu, în cele mai bine de o sută de opere închegate, una mai potrivită ori mai frumoasă decât suratele ei, fără a mai trece pe răboj, atâtea şi atâtea discursuri, articole, comentarii ori simple lecturi, precum plină de melancolie Sara pe deal şi câte altele, ceea ce adevereşte spusele lui Ionuţ din Fraţii Jderi: „Noi, răzeşii, suntem bărbaţi care nu ne spăriem unii de alţii“.

Citește știrea

Trending