Mii de pelerini sunt așteptați la o seculară mănăstire din munții Stânișoarei. Zile de hram la Văratec

■ va fi celebrată sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului ■ pomenit va fi Sfântul Iosif, fondatorul lăcaşului de cult şi Sfântul Gheorghe Pelerinul ■

La aşezământul de cult de la poalele munţilor Stânişoarei se fac ultimele pregătiri cu prilejul celor trei zile de hram. Biserica principală a mănăstirii este închinată sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, care-i trecută în calendar şi pe 15 august. Aici se află moaştele Sfântului Iosif, fondatorul lăcaşului şi ale Sfântului Gheorghe Pelerinul.

Slujbele au început încă din seara zilei de 14 august, fiind oficiate Vecernia, Utrenia şi Prohodul Maicii Domnului. La Văratec (foto – Doxologia – Oana Nechifor) este aşteptat IPS Teofan, mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, la aceste ritualuri participând zeci de preoţi, diaconi şi stareţi ai altor mănăstiri din zona Neamţului, plus mulţime de credincioşi.

Slujbele continuă zilele viitoare cu Sfânta Liturghie, pe 16 august fiind Acatistul Sfântului Iosif, iar a doua zi, comunitatea monahală îl cinsteşte pe Sfântului Gheorghe Pelerinul. Acesta, în anul 1883, a luat hotărârea să meargă la Ierusalim, ca pelerin, rămânând aici câţiva ani. Apoi, în 1895, s-a retras la Piatra Neamţ, locuind în Turmul lui Ştefan cel Mare peste 20 de ani.

Lăcaşul de cult din Munţii Stânişoarei este, în prezent, cea mai mare comunitate de maici din ţară, aproximativ 400. Atestarea documentară arată că a fost fondat în 1785, de către maica Olimpiada, împreună cu duhovnicul Iosif, la îndemnul lui Paisie Velicicovschi, stareţul Mănăstirii Neamţ, cei din urmă fiind declaţi sfinţi pentru activitatea în slujba ortodoxiei româneşti.

La vremurile de început ale vieţii monahale de la Văratec, locul era o poiană la poalele muntelui, de-a lungul timpului având şi perioade nefaste. În timpul Revoluţiei de la 1821, schitul a fost asediat şi prădat de trupele otomane, odoarele au fost furate, iar călugăriţele izgonite sau ucise. În ani, a fost afectat de câteva mari incendii, dar de fiecare dată a fost reconstruit.

Ajungând la cunoscuta mănăstire moldavă, odată trecut pe sub poartă, pasul turistului sau pelerinului este purtat pe aleile frumos pavate cu piatră spre muzeu sau intrarea în biserică. Iar privirea n-are cum să nu fie atrasă de îngeraşul alb ce domină fântâna arteziană, dar mai ales de o statuie impozantă, la baza căreia stă scris „Domniţa Safta Brâncoveanu“.

Este o prinţesă din familia Balş, iar prin căsătorie din neamul Brâncovenilor. De cei doi soți se leagă mari acţiuni filantropice în vremurile în care a trăit. Monumentul din bronz, aflat în apropiere de absida răsăriteană a Bisericii Adormirea Maicii Domnului, a fost amplasat în anul 1935, la aniversarea unui secol de la ridicarea Aşezămintelor Brâncoveneşti, fiind realizat de sculptorul Ion Jalea.

„Domniţa Safta Brâncoveanu se numără printre cei mai importanţi donatori ai Mănăstirii Văratec. A fost căsătorită cu Grigore Brâncoveanu, mare demnitar al Ţării Româneşti. (…) În 1935, sculptorul Ion Jalea, membru al Academiei Române, termina o lucrare impresionantă, care o reprezenta pedomniţă în toată maiestatea sa, şezând pe un tron flancat de lei încastraţi la baza jilţului princiar“  

Aşa este prezentată sculptura pe  site-ul monumenteneamt.ro. Safta s-a născut în 1776, împreună cu soţul remarcându-se prin acte filantropice de anvergură, ctitorind Spitalul Brâncovenesc din Bucureşti. Acţiunile caritabile aveau să se îndrepte şi spre Transilvania, spijinind Biserica Sfânta Treime din Braşov, dar şi alte aşazăminte din ţară. S-au implicat financiar pentru reconstrucţia Bisericii Domniţa Bălaşa.

În aprilie 1832, banul Grigore a trecut la cele veşnice, iar soţia s-a retras, în 1840, la Văratec, donând lăcaşului două mari moşii, veşminte preoţeşti, acoperăminte cu fir de aur, cărţi de cult, etc. Şi-a topit toate bijuteriile de aur şi argint, metalul fiind folosit la ferecături de Evanghelii, îmbrăcăminţi la icoane, candele, vase şi postamente de cruci. A decedat pe 8 august 1857, fiind înmormântată la Văratec.