Martor la a patra mineriadă (24-28 septembrie 1991). O lovitură de stat uitată (II)

În prima parte, publicată recent în Monitorul, am relatat evenimentele din 24 şi 25 septembrie 1991, aşa cum s-au reflectat, nu cum au fost proiectate sau răstălmăcite. În dimineaţa zilei de 26 septembrie, lucrările Camerei Deputaţilor au început la ora 9:25. Din cei 394 deputaţi lipseau 110, ca şi în ziua anterioară, ca şi în zilele acestea, după 32 de ani. Pe ordinea de zi figura dezbaterea unor proiecte de legi, care nu aveau nicio tangenţă cu evenimentele aflate în derulare.

Sesiunea a continuat până la ora 12:25, când s-a solicitat o pauză. Atmosfera era destul de încinsă şi participam cu toţii la un schimb reciproc de informaţii, în legătură cu evenimentele care se derulau. Am înţeles că la ora 12:00, la TVR, preşedintele Senatului, Alexandru Bârlădeanu, a anunţat că Guvernul Roman a fost demis, ca urmare a depunerii mandatului de către premier. Am aflat ulterior că, după acest anunţ, Miron Cozma le-ar fi cerut minerilor să plece acasă, fiindu-le rezolvată şi ultima cerinţă.

Aici s-a produs o ruptură, relativ de neînţeles, între lideri şi mineri, aceştia din urmă răzgândindu-se şi hotărând să se îndrepte către Camera Deputaţilor, pentru a le cere să-l destituie din funcţie pe preşedintele Ion Iliescu. Hotărârea minerilor a entuziasmat câteva mii de bucureşteni prezenţi, care i-au însoţit, afluind dinspre Piaţa Victoriei, către Dealul Mitropoliei, unde era sediul Camerei Deputaţilor. Masa eterogenă a protestatarilor a mărşăluit pe bulevarde, scandând aceleaşi lozinci antiguvernamentale, antiprezindențiale şi anticomuniste, ca în prima zi a mineriadei.

În perioada pauzei lucrărilor, care a durat până la ora 15:34, am putut constata două lucruri. În primul rând, faptul că un corp masiv de jandarmi, circa două sute, au ocupat întreg holul circular, din interiorul clădirii, care înconjura sala mare de şedinţe, şi din care se putea accede în această sală. Jandarmii erau echipaţi cu căşti, scuturi, bastoane, dispozitive cu gaze lacrimogene şi alte accesorii, menite să le asigure protecţia, în caz de evenimente violente.

Erau sub comanda directă a generalului Ion Nicolae Suceavă, o figură familiară nouă, parlamentarilor, ceea ce ne sugera că ni se va asigura o protecţie eficientă în faţa oricărei agresiuni din exterior. În al doilea rând, ceva mai târziu, am constatat, de la ferestrele exterioare ale clădirii, că tot Dealul Mitropoliei, până în Piaţa Unirii, era ințesat de mineri şi protestatari bucureşteni, care scandau aceleaşi lozinci şi aveau un comportament excesiv de zgomotos şi de ameninţător totodată.

Ascultându-l pe Patriciu…

A fost imaginea care ne-a accentuat îngrijorarea, în pofida prezenţei jandarmilor. De pe hol se auzea vuietul strigătelor de afară, dominate de imperativul minerilor de a fi lăsaţi să intre. Uşile de intrare erau enorme, masive, din stejar, şi toate ferestrele aveau grilaje din fier. După cum am mai precizat, şedinţa a reînceput la 15:34 şi primul lucru discutat a fost constituirea unei delegaţii de dialog cu protestatarii, care să fie compusă din câte doi deputaţi ai fiecărui grup parlamentar.

S-a propus ca mandatul delegaţiei parlamentare să se limiteze doar la a reţine ce mesaje au protestatarii pentru Camera Deputaţilor. S-a declanşat o dezbatere pe tema aceasta, în care au luat cuvântul mai mulţi deputaţi. Parlamentarul Silviu Somâcu (PSM) a precizat că suntem în situaţia în care România nu mai are Guvern, pentru că premierul şi-a depus mandatul. Deputatul Dinu Patriciu (PNL-at) a precizat că Petre Roman nu şi-a dat demisia, şi-a depus doar mandatul la dispozitia preşedintelui.

Acesta a mai adăugat: „Dacă noi, acum, în acest Parlament, vom fi în stare să dăm o lovitură definitivă structurilor comuniste din această ţară şi vom fi capabili să eliminăm pe toţi aceia care se pun împotriva reformei, atunci această înfrângere temporară se va transforma într-o mare victorie. În acest Parlament, noi trebuie să discutăm dacă preşedintele este demn sau nu pentru funcţia lui. Conform Legii electorale, poate fi suspendat din funcţie de acest Parlament, singurul în măsură să apere democraţia”.

Ascultându-l pe Patriciu, m-am întors şi am privit instinctiv în spate, la lojile de la balcon, unde stăteau de obicei senatorii, când aveam şedinţe comune. Sesizasem mai devreme prezența a vreo 7-8 senatori în una din loje. M-am mirat, deoarece ordinea de zi nu prevedea o şedinţă comună, cu Senatul. Suspendarea Preşedintelui, de care vorbea Dinu Patriciu, nu se putea realiza decât într-o şedinţă comună, a Camerei Deputaţilor cu Senatul. I-am împărtăşit nedumerirea mea colegului de bancă, deputatul Florin Oarză (FSN), care s-a declarat şi el uimit de prezenţa unor senatori în sală.

Misterul aveam să-l desluşim peste o săptămână, când am aflat că în ziua de 26 septembrie, după ora 13:00, senatorii au primit consemn să se îmbarce în autobuze, pentru a se deplasa la Camera Deputaţilor. Din cauza mulţimii de protestatari din Piaţa Unirii şi Dealul Mitropoliei, autobuzele s-au întors la Senat. Senatorii prezenţi în loja Camerei au ajuns pe alte căi. Nu s-a aflat niciodată cine a dat ordinul deplasării senatorilor în Dealul Mitropoliei, dar este evident pentru ce s-a dat ordinul. Trebuiau să participe la votul de suspendare a Președintelui.

Mineriada umilirii Parlamentului

În toiul dezbaterilor despre ce vor minerii, deputatul Aristide Dragomir (FSN) intră precipitat în sală, se repede la microfon şi anunţă „În timp ce noi negociem maniera în care să legitimăm această lovitură de stat, jos, în curtea interioară, garda a fost îndepărtată, grupuri de manifestanţi, să nu le spun mineri, fiindcă nu ştiu dacă sunt chiar mineri, au început să spargă ferestrele şi încearcă pătrunderea prin subsol“.

Deputatul Călin Popescu Tăriceanu (PNL-at) a încercat să ne aducă la realitate, întrebând retoric „dacă noi ne-am stabilit nişte reprezentanţi, credeţi că cei de afară şi-au desemnat vreun reprezentant? Vorbim cu nişte oarecare, care nu reprezintă decât aspiraţiile unor derbedei de pe stradă?” Preşedintele Dan Marţian dă citire listei cu cei 21 de deputaţi ce vor forma delegaţia, precizând că discuţia cu minerii se va face la sala 22, aparţinând grupului PNT-cd, sală care risca să joace un rol sumbru în destinul Parlamentului.

S-a discutat ulterior că, în caz de refuz al parlamentarilor de a vota suspendarea Președintelui, aceștia să fie chemați, câte unul, în sala 22, unde votul era înlocuit cu o semnătură pe o listă. Planul a eșuat datorită lipsei senatorilor din sală. Deputatul Cazimir Ionescu a anunţat că „Au numit ei o delegaţie din 21 de oameni care vor veni aici”. Cele două delegaţii au intrat în sala 22 pentru a discuta despre doleanţele protestatarilor.

Discuţia a durat mai bine de o oră. În acest timp, dezbaterile în Cameră au continuat, pentru lămurirea deputaţilor dacă „depunerea mandatului” este sau nu acelaşi lucru cu „demisia”. Deputatul Victor Babiuc (PD) a explicat că „semnificaţia exactă a depunerii mandatului este cea de demisie. Preşedintele primeşte demisia.” Călin Popescu-Tăriceanu a cerut în numele partidului său demisia ministrului de Interne, Doru Viorel Ursu.

Deputatul Vasile Gionea (PNT-cd) a precizat că, „datorită actualului Guvern, în frunte cu Petre Roman, a izbucnit acest conflict social” şi a solicitat ca „Preşedintele Iliescu să dea un mandat unei persoane capabile, care să formeze Guvernul.” Dezbaterile de la sala 22 finalizându-se, cele două delegaţii au intrat în sală stârnind rumoare. Mircea Ionescu-Quintus a precizat că delegaţia minerilor are nişte revendicări pe care ar fi bine să le prezinte direct, chiar Miron Cozma.

A luat cuvântul liderul minerilor, Miron Cozma, care a început cu „Sărut mâinile doamnelor şi domnilor“. De aici, în toată prestaţia sa din Cameră, Miron Cozma a lăsat impresia că nu stăpâneşte deloc situaţia, că i-au scăpat minerii din mână şi riscul se amplifică. A declarat că se consideră exponent al minerilor şi a celor de afară, din stradă. A cerut ca problemele ridicate în dezbaterea celor două delegaţii să fie prezentate plenului de către acei deputaţi din delegaţie.

Și au luat cuvântul deputaţii din delegaţie. Ionel Roman (FSN) a precizat că „marea majoritate a problemelor ridicate sunt de natură socială, iar Guvernul a dat dovadă de tergiversare în rezolvarea lor”. Deputatul Petrişor Morar (PDAR) a aruncat bomba, precizând că „minerii cer două lucruri foarte concrete, demisia Guvernului şi demisia Preşedintelui Iliescu”. Deputatul Cornel Nica (PDAR) a precizat că a răspuns delegaţiei minerilor. Și că prima cerere, cea a demisiei Guvernului este deja rezolvată, dar că Parlamentul nu-l poate demite pe Preşedinte. Deputatul Serghei Mesaros (PSDR) a precizat că minerii au condiţionat rezolvarea cererilor lor, nu mai târziu de ora 17:00, ceea ce sună a ultimatum. Deputatul Tokay Gheorghe (UDMR) s-a adresat liderului Cozma: „După câte am înţeles, dumneavoastră nu mai aveţi siguranţa că puteţi conduce pe acei cu care aţi venit aici şi eu vă cred, dar preşedintele nu poate fi demis”.

Jandarmii au lăsat iar „ordinea de drept” la mâna minerilor

Deputatul Ion Raţiu (PNT-cd), deşi nu fusese nominalizat ca făcând parte din delegaţie, a ţinut să participe la întâlnirea cu delegaţia minerilor. Raţiu a luat cuvântul, precizând că „Guvernul a demisionat, deci lucrul pe care ei (minerii) mai pot să-l facă, şi pe care de fapt îl fac, este să ceară demisia Preşedintelui. Acest lucru se poate face numai prin votul Parlamentului ori prin demisia domniei sale, o altă formă legală nu există.”

Din sală, cineva a strigat că se poate face prin referendum. Ceea ce era corect. Parlamentul îl putea suspenda pe preşedinte, dar nu demite. În final, cu ochii la lojile balconului, arătând cu mâna, Ion Raţiu a spus „Situaţia este clară, noi nu putem să soluționăm problema pe care minerii o ridică în momentul de faţă”. În acel moment el se referea la faptul că senatorii lipseau.

Deputatul Sorin Teodor Botnaru (PNL), după ce a formulat critici cu privire la aşa zisele reforme ale Guvernului Roman, a solicitat suspendarea aplicării „Legii privatizării”, recent intrată în vigoare. Atmosfera devenise încinsă. Se auzeau de afară ecoul unor lovituri sacadate, puternice, care s-au dovedit ulterior că proveneau de la spargerea uşilor de la intrare cu topoarele, de către minerii care nu mai erau dispuşi să aştepte, considerând că delegaţia lor trebuia să fi ieşit mai demult.

Precizez că, în tot acest timp, Miron Cozma a stat tăcut, lângă tribuna Camerei, privind preocupat spre sală. Dan Marţian a intervenit, oprind dezbaterile, anunţându-ne că „afară lucrurile se precipită şi eu cred că Adunarea Deputaţilor ar trebui să-şi precizeze foarte clar poziţia faţă de diferitele revendicări ce pot fi satisfăcute, ce nu pot fi satisfăcute, dacă nu vrem să devenim complici la demolarea a ceea ce am realizat până acum şi să fim unii dintre cei care înmormântează democraţia în această ţară”.

Aplauzele îndelungi care au urmat, au confirmat susţinerea majoră, dacă nu chiar unanimă, a celor spuse. A ţinut să ia cuvântul, neapărat, Alexandru Dinescu, din partea Asociaţiei Răniţilor în Revoluţie. În esenţă, acesta a punctat următoarele: voi existaţi aici datorită sângelui vărsat de cei care au acceptat să stea sub gloanţe, doleanţele minerilor sunt şi ale ţării. Menirea Parlamentului este să controleze activitatea Guvernului şi a Primului Ministru, informarea plenului în legătură cu doleanţele minerilor şi ale noastre, făcută de deputatul Ionel Roman, a fost o bătaie de joc.

Dând curs acestor critici, Dan Marţian a prezentat un proiect de Declaraţie, în trei puncte, privind poziţia Camerei Deputaţilor. Anume că există disponibilitate pentru analizarea şi soluţionarea doleanţelor de ordin economic şi social, că demisia Guvernului a fost deja anunţată întregii ţări de către Preşedinte, iar despre demisia Preşedintelui nu poate fi vorba, legea existentă nu o permite, existând doar suspendarea, în cazul comiterii unor fapte extrem de grave de către acesta.

În încheiere, Dan Marţian a concluzionat că, „Adunarea Deputaţilor se găseşte în faţa unei acţiuni coordonate, prin care se urmăreşte demolarea acelor cărămizi ale statului de drept, care au fost puse până acum în România. S-a cerut demisia Guvernului, s-a obţinut. Acum se cere demisia Preşedintelui şi validarea acesteia de către Parlament. Cu siguranţă că, după aceasta urmează şi cererea de dizolvare a Parlamentului”.

Deputatul Constantin Constantinescu Klaps (PNT-cd) a exprimat consensul său, precizând că „tot ce a vorbit domnul Dan Marţian eu îmi însuşesc. Pot veni minerii în sală, nouă nu ne este frică acum, după cum nu ne-a fost nici în închisoare, unde am văzut moartea”. A urmat un discurs mai lung al lui Petre Băescu, din partea delegaţiei minerilor. Acesta a prezentat un istoric al declanşării conflictului în Valea Jiului încă din data de 23 septembrie, dimineaţa.

Acesta a explicat că la plecarea din Petroşani nu aveau obiectivul demiterii premierului. Acest obiectiv a apărut odată cu venirea bucureştenilor în Piaţa Victoriei şi omorârea unui tânăr de către militari. Atunci minerii nu au mai putut fi stăpâniţi. Am fost informaţi că încă două garnituri de tren cu mineri au plecat din Petroşani către Bucureşti. Aici în Bucureşti am fost tot timpul însoţiţi de bucureşteni, împreună cu ei am început să scandăm „Jos Iliescu”.

Bucureştenii ne-au indicat să venim la Adunarea Deputaţilor, pentru că Parlamentul are dreptul să-l demită pe Preşedintele ţării. Toţi ştim că, ieri, la Petroşani. au ieşit soţiile şi copiii în stradă strigând „Jos Iliescu!”. „O să le spunem la oameni ce aţi hotărât aici şi fiind de nestăpânit, o să intre aici printre dumneavoastră, o să apară conflicte cu militarii şi cine va răspunde pentru sângele vărsat?”. În final, Petre Băescu, ca sindicalist, s-a dezis că ar fi colaborator cu liberalii, ţărăniştii sau cu Alianţa Civică. (Va urma)