Contactează-ne

Arhivă 2005-2017

Marsul „Ostii“

Știre publicată în urmă cu

în data de

• la Piatra Neamt, sîmbãtã, a avut loc adunarea de tineret pe tarã a „Oastei Domnului“ • au participat circa 1.500 de tineri din România si Ucraina • marsul pe strãzile municipiului a stîrnit curiozitatea localnicilor • Oastea Domnului a fost înfiintatã în 1923 • în perioada comunismului a fost consideratã „dusman primejdios în calea construirii socialismului si comunismului“ si în 1948 a fost scoasã în afara legii • în 28 septembrie 1990, printr-o hotãrîre a Sfîntului Sinod, a fost recunoscutã ca „un mãdular viu si fidel al Bisericii Ortodoxe“ si i s-a aprobat statutul de functionare •

Sîmbãtã, aproape de prînz, nu putini localnici s-au arãtat mirati de privelistea impresionantã a unei mari procesiuni ce strãbãtea în liniste strãzile orasului. În fruntea celor peste o mie cinci sute de oameni, sub faldurile unor mari prapuri, cînta cîntecele Învierii un numeros sobor de preoti. Politia si jandarmii care, ca de obicei, vegheau la linistea si ordinea publicã, erau întrucîtva de prisos, pentru cã disciplina si ordinea participantilor era exemplarã. Pornitã de la Biserica „Sfîntul Ioan Botezãtorul“, unde a participat la oficierea Sfintei Liturghii, multimea de tineri proaspãt primeniti si tinere cu capetele acoperite de baticuri si nãframe s-a deplasat în coloanã pînã la casa de Culturã a Sindicatelor, nu înainte de a oficia un Te deum la statuia voievodului Stefan cel Mare si Sfînt din centrul urbei. Îsi spun frati si surori si se considerã ostasii Domnului.

Un conclav national Asociatia „Oastea Domnului“, din cadrul Bisericii Ortodoxe Române si Protopopiatul Piatra Neamt, cu binecuvîntarea IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, au organizat, sîmbãtã, 29 aprilie 2006, la Piatra Neamt, cea de a XIV-a editie a Adunãrii de Tineret pe Þarã a Oastei Domnului. La manifestare au participat, alãturi de solii tinerilor ortodocsi din întreaga tarã, reprezentanti ai Institutului Teologic din Sibiu (Pr. prof. Vasile Mihoc), ai Seminarului Teologic Tîrgu Neamt (Pr. prof. Ionel Mihoc), ai Protopopiatului Piatra Neamt, în frunte cu protopopul Dumitru Ailincãi, ai parohiei Bisericii „Sf. Ioan Botezãtorul“ (Pr. prof. Vasile Pãvãleanu), ai mai multor parohii din judet si o delegatie de preoti si de copii ai unui orfelinat din Ucraina, condusã de preotul Mihail Jar. Timp de mai bine de cinci ore, în sala arhiplinã a Casei de Culturã a Sindicatelor, contrapunctatã de cîntece si poezii religioase, sub semnul lui „Hristos a Înviat“, a fost dezbãtutã tematica ce a avut drept generic „Tînãrul pe calea cunoasterii lui Dumnezeu“.

Reticente Miscarea duhovniceascã din cadrul Bisericii Ortodoxe Române, cu statut juridic de asociatie, „Oastea Domnului“ are o imagine controversatã în rîndul opiniei publice. O anume ignorantã si povara unor prejudecãti mostenite de pe vremea comunismului fac ca aceastã formã crestinã sã fie privitã cu reticentã. Ne-am convins de asta încercînd sã aflãm pãrerile unor trecãtori, martori la procesiunea de sîmbãtã: Liliana O., pensionarã: „Cred cã ar trebui sã ne pãstrãm credinta si sã nu mai scornim tot felul de inventii“; Andreea C., elevã de liceu: „Cred cã e o sectã“; Dumitru A., muncitor: „Nu stiu… dar nu e bine. Acum, de Pasti…“; anonim – trecãtor, îndelung privitor: „Vã bateti joc de mine? Nu vedeti? Pocãiti…“; Alex M., elev: „Nu stiu. Am sã-l întreb pe profu’ de religie“; Vasile D., pensionar: „Ãstia sînt adevãratii credinciosi, nu ai nostri (?!) care ies din bisericã si intrã-n crîsmã“.

Fondatorii si ideatica Înfiintatã în 1923, în urma lansãrii chemãrii semnate de pãrintele Iosif Trifa în numãrul 1, pe ianuarie, al foii „Lumina Satelor“, Lucrarea Duhovniceascã a Oastei Domnului a fost binecuvîntatã de Mitropolitul Transilvaniei dr. Nicolae Bãlan, fãrã nici o rezervã: „În fata vremurilor schimbate ne trebuie o preotie mai activã, ne trebuie un curent de regenerare religioasã, sufleteascã“. Mai mult decît o initiativã cultural-religioasã, ea era incipitul unui front mai larg împotriva „pãcatelor de tot felul care bîntuie poporul nostru“. Pãrintele miscãrii, preotul Iosif Trifa, în Motiunea din 12 septembrie 1937, preciza fãrã echivoc rostul clar al acestei lucrãri: „Oastea Domnului este un copil al Bisericii. S-a nãscut si trãieste sub aripa Bisericii. Oastea Domnului nu este altceva mai mult decît Ortodoxia, ci este o familie restrînsã, o comuniune, o frãtietate evanghelicã, cu gîndul precis de a trãi mai intens învãtãturile Bibliei si ale Bisericii. Ne trudim sã iesim doar din comunul vietii, sã crestem în Domnul pentru mîntuirea sufletelor noastre. Oastea Domnului nu are nici o pretentie dogmaticã sau canonicã, nu avem nimic de adãugat canoanelor. Oastea Domnului nici nu a vrut, nici nu vrea sã facã reguli peste sau contra Bisericii. Dar Oastea Domnului vrea sã trãiascã cu toatã fiinta regulile existente ale Bisericii.“ Dupã cum aflãm din istoricul întocmit de Sfatul Frãtesc pe Þarã al Oastei Domnului „într-o primã etapã, scopul imediat al miscãrii era combaterea alcoolismului, tabagismului, sudalmei si a altor abateri de la moralã si de la normele de convietuire crestinã si socialã. Pe termen lung, fãrã sã de piardã din vedere obiectivele initiale, fronturile de luptã s-au lãrgit: redescoperirea, pãstrarea si trãirea activã a credintei noastre ortodoxe si a sfintelor ei traditii mîntuitoare, prin dinamizarea clerului si a tuturor mirenilor, la toate nivelele. În felul acesta se ajunge la redescoperirea conceptului de convertire, de nastere din nou (metanoia) prin Taina Pocãintei, avînd în centru Jertfa lui Iisus cel Rãstignit, adicã pe Iisus Hristos cel Euharistic si pe Iisus Hristos Cuvîntul“.

O istorie controversatã Cum întelegerea acestor concepte era îndoielnicã, au apãrut, evident, contestatarii. Mai mult, ia nastere un ireconciliabil conflict între pãrintele Iosif Trifa si ierarhul sãu, mitropolitul Nicolae Bãlan care în 1935 gãseste de cuviintã sã îl cateriseascã pe acela pe care îl sprijinise cîndva fãrã rezerve. În ciuda pãrerilor celor care credeau cã dupã moartea preotului Iosif Trifa, la 12 februarie 1938, miscarea se va autodizolva, Oastea Domnului a continuat sã supravietuiascã sub mentoratul învãtãtorului Ioan Marini si a poetului Traian Dorz. În anii comunismului Oastea Domnului a fost consideratã drept un „dusman primejdios în calea construirii socialismului si comunismului“ si în 1948 a fost scoasã în afara legilor statului, multi dintre membrii ei murind în închisori si în lagãre de muncã fortatã. Dupã 1989, în urma a patruzeci de ani de ilegalitate, Oastea Domnului s-a bucurat de o serie de acte reparatorii, începînd cu hotãrîrea Sfîntului Sinod din 28 septembrie 1990 prin care a fost recunoscutã ca „un mãdular viu si fidel al Bisericii Ortodoxe“ si i s-a aprobat statutul de functionare. Tot atunci pãrintelui Iosif Trifa i-a fost ridicatã caterisirea, iar prin sentinta civilã a Judecãtoriei Sibiu, Oastea Domnului devine persoanã juridicã cu caracter neguvernamental si non-profit, cu sediul la Sibiu. Finantarea este asiguratã prin donatiile membrilor si simpatizantilor sãi din tarã si din diaspora româneascã. Asociatia are o editurã proprie (omonimã), o publicatie sãptãmînalã („Iisus Biruitorul“) si o revistã pentru tineret („Timotheos“) cu suplimente judetene („Leagãnul tineretii“ în Neamt).

Diavolul si bunul Dumnezeu Întrebat de noi despre raportul dintre Biserica Ortodoxã si Asociatie, preotul Petru Oancea, din parohia Bîrsãnesti din cadrul Episcopiei Romanului, consilier editorial al editurii „Oastea Domnului“, a tinut sã precizeze: „Nu este un raport, pentru cã nu sînt douã entitãti diferite. Oastea Domnului reprezintã o comunitate restrînsã de credinciosi din cadrul Bisericii ortodoxe, care s-au hotãrît de a lupta mai pe fatã, mai deschis, împotriva tuturor pãcatelor. Din 1923, cînd a fost înfiintatã, Oastea Domnului cuprinde aproape toate eparhiile din tarã si de dincolo de granite. Ostasii se adunã dimineata în biserica apartinînd comunitãtii locale, iar dupã amiaza continuã cu programul duhovnicesc, cu cîntãri, rugãciuni, citiri din Sfînta Scripturã, aprofundãri ale cuvîntului Evangheliei din ziua respectivã… Ceea ce conferã o anume particularitate este faptul cã aceastã aprofundare se face în comun si, prin urmare, îi face pe oameni sã se simtã membrii unei comunitãti duhovnicesti, ai unei familii. Întotdeauna în istoria Bisericii au fost reticente fatã de credinciosii care s-au implicat mai activ. Diavolul este primul care luptã împotriva oricãrui crestin ce-si dãruieste viata slujindu-l pe Hristos. În fata acestui pericol trebuia sã existe o comuniune ce se opune pãcatelor“. Chiar dacã sîntem tentati sã o ignorãm sau sã o contestãm, chiar dacã ideatica ei poate naste uneori suspiciuni sau întrebãri, aceastã miscare este o realitate. Dar se cuvine, spunem noi, inspirati de argumentatia istoricului asociatiei, sã ne aducem aminte de cuvintele lui Tertulian din a sa „Apologeticã“: „Adevãrul cere un singur lucru: înainte de a fi osîndit, sã fie cercetat“. Prin urmare, sã cercetãm.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Arhivă 2005-2017

Proces şi la Curte în cazul fraudelor de la postliceală

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ procurorii au atacat sentinţa prin care s-au aplicat pedepse cu suspendare şi achitări ■ 19 din cei 96 de inculpaţi au uzat de calea de atac ■ 26 de lucrări au fost anulate de instanţa de fond ■ unii elevi nici nu treceau pe la şcoală, fiind plecaţi în străinătate ■ erau promovaţi contra unor sume de 1.000 de lei ■ unii profesorii-medici pătaţi completau în locul candidaţilor testele tip grilă ■

Procesul fraudelor de la postliceala sanitară continuă la Curtea de Apel Bacău după ce sentinţa instanţei de fond a fost atacată. Au declarat apel atît procurorii cît şi parte din inculpaţi, 19 din totalul din 96, profesori care şi-au pătat onoarea la corectarea tezelor, dar şi elevi care au cotizat pentru a deveni asistenţi medicali. Reamintim că Tribunalul Neamţ a aplicat pedepse cu suspendare, iar parte dintre cei deferiţi justiţiei au fost exoneraţi de răspundere penală, fiind achitaţi. 26 de lucrări ale elevilor „cotizanţi“ au fost anulate de instanţă, titularii rămînînd fără diploma care le atesta studiile. Acuzele de dare şi luare de mită nu au putut fi dovedite nici din probatoriu, nici din interceptări şi confruntări, astfel încît profesorii şi cei din comisia de examinare au fost inculpaţi numai pentru abuz în serviciu şi fals material în înscrisuri oficiale. În ceea ce priveşte alţi acuzaţi, ei au fost trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunilor de trafic de influenţă, iar cursanţii şcolii postliceale fiind inculpaţi pentru cumpărare de influenţă. Cele două părţi vătămate din dosar, Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ şi Şcoala Posliceală Sanitară Piatra Neamţ, nu s-au constituit părţi civile în procesul penal. Curtea de Apel Bacău va da în cauză o sentinţă definitivă. Conform actelor de urmărire penală, lanţul neregulilor pleca încă de intrarea în şcoală şi se termina la finele studiilor, cu examenul de certificare, unul care era de cele mai multe ori măsluit grosolan. Oamenii legii s-au sesizat despre nereguli în 2013, iar cercetările au durat aproape doi ani. Au ajuns în faţa judecătorilor membrii comisiilor de certificare a studiilor, diriginţii celor trei clase din Piatra Neamţ care au absolvit în 2013, secretarul unei postliceale din Roman, care în anul 2013 a scos ultima promoţie, apoi şi-a închis porţile, precum şi de mulţi din cei care au cumpărat bunăvoinţa profesorilor şi a medicilor şi au cumpărat o diplomă de asistent medical, deşi în unele cazuri chiar cei din comisia de examinare se minunau cît de neinstruiţi erau candidaţii. Acheta a relevat faptul că la postliceala din Roman succesul examenului era asigurat contra sumei de 1.000 de lei de persoană. În mod normal, taxa legal instituită era de 170 de lei, iar diferenţa pînă la 1.000 de lei însemna cumpărarea indulgenţei profesorilor examinatori. De toate demersurile s-a ocupat secretara unităţii, cea care strîngea banii de la cotizanţi, le spunea că această practică este valabilă de ani de zile şi că pentru cei care dau bani, poate rezolva problema examenului la Piatra Neamţ. Tot ea făcea drumurile la „judeţ“, unde era centru de examinare şi rezolva problema. Femeia le-a spus oamenilor legii că această taxă ilegală era de cînd lumea, că iniţial a fost mai modestă, dar că din 2009 rămăsese la pragul de 1.000 de lei. Din cei 34 de elevi înscrişi în promoţia 2010 – 2013, au venit la examenul de certificare numai 24, dar instanţa le-a anulat lucrările. Pentru unii, cursurile din cei trei ani au fost opţionale, nici măcar nu au trecut pe la şcoală fiind plecaţi la muncă în străinătate. Pentru majoritatea candidaţilor secretara le-a făcut rost şi de proiecte pe care le avea de la promoţiile anterioare. La Piatra Neamţ examenul de final costa mai puţin, cam 500 de lei. Ca orice examen şi cel de la postliceala sanitară era monitorizat audio şi video, aşa că anchetatorilor nu le-a trebuit decît niţică răbdare pentru a studia înregistrările. Aşa a ieşit la iveală că acolo unde toată comisia era „cumpărată“, medicii au muncit pe brînci, şi- au scos din poşete mai multe pixuri, au stabilit care este mai aproape de culoarea cu care s-a scris teza şi au trecut la treabă. La testele tip grilă erau întrebări care aveau unul, două sau chiar trei răspunsuri corecte. Corectorii au completat tot ce trebuia pentru note cît mai mari. Totuşi, mediciii care nu s-au lăsat cumpăraţi au rămas uimiţi de neştiinţa candidaţilor, catalogînd promoţia 2013 ca fiind cea mai slabă din istoria şcolii. La examenul din 2013 au fost un număr total de 212 candidaţi care au avut de susţinut proba scrisă şi proiectul. Dacă la cea de-a doua probă toţi au trecut cu brio, la teza scrisă, şapte candidaţi nu au reuşit să obţină minim nota 5. Din cei care au trecut însă, mulţi s-au bucurat de sprijinul comisiei de corectare, în unele cazuri modificările fiind evidente. În aceste condiţii, a fost dispusă o expertiză grafologică în urma căreia a ieşit la iveală că din totalul de 212 de teze, un număr de 113 prezintă modificări ale substanţei cu care s-a scris, dar nu s-a putut stabili dacă au făcut menţiunile pe foaie una, sau două persoane.

Citește știrea

Arhivă 2005-2017

REABILITAREA SI INTEGRAREA TURISTICĂ A MONUMENTULUI ISTORIC: BISERICA SF. GHEORGHE

Știre publicată în urmă cu

în data de

Citește știrea

Arhivă 2005-2017

Releul Pietricica

Știre publicată în urmă cu

în data de

Fluturi, bufnite si nuduri deasupra cartierului Precista

1. Petru Diaconu, un boem total, fãrã mamã, fãrã tatã, nãscut de o mãtusã, rudã de sânge, totusi, cu Henri-Julien-Felix Rousseau (cunoscut ca le Dournier, Vamesul) a dat sfoarã-n Piatra si si-a adunat prietenii la un vernisaj, pe un deal, la Sestri Art Gallery, deasupra cartierului Precista. Acolo, împreunã cu mai tânãrul sãu camarad Bogdan Enache au pus-o de o expozitie de picturã, fiindcã ei asta stiu si asta fac: picteazã. În plus, omul acesta cu ochi limpezi de viezure tânãr, de o generozitate elegantã, cum rar mai întâlnesti în ziua de azi, se dovedeste de o consecventã înspãimântãtoare. El picteazã bufnite, frunze, nuduri, fructe tãiate în douã, ca sã li se vadã semintele, fântâni, puturi de fântânã în care se vede cerul si în care se vãd frunze, nuduri, seminte din fructe tãiate în douã, bufnite, poate si câte o oalã de lut preistoricã, devenind astfel mai împãmântenit decât ne putem imagina noi, care îl vedem doar un pictor recunoscut ca pictor fiindcã asa a vrut el: sã fie pictor. Fiecare lucrare a sa este de o minutiozitate exemplarã. Rousseau Vamesul opunea impresionismului arta naivã, visarea, fantezia, fiind definit drept un pictor neoprimitv genial. La fel e si Petricã Diaconu, un pictor absolut fascinant, de o energie debordantã si cu o fantezie care-l duce în visãrile lui pe pânzã. E unic, fiindcã e prea destept, prea citit ca sã fie pus în categoria pictorilor naivi, motiv pentru care cautã si titluri de expozitii, cautã cuvinte, cautã motive care sã-l desprindã de un fel de etichetã care, habar n-are el, s-a desprins de mult de lucrãrile sale. Si-a intitulat expozitia: Cãlãtorie în imaginar, iar tablourile sale au nume ca niste versuri. Nu le-am vãzut, dar a promis sau chiar a fãcut niste tablouri mari, gen Visul (1910 Museum of Modern Art, New York), Vamesul, o fi în stare. El îmi aduce aminte, mereu, de ce a spus cândva Janis Lyn Joplin: Nu sunt cea mai bunã, dar sunt unicã. 2. Si fiindcã vreau sã mã pãstrez în aceastã rubricã a Monitorului: pot fi invidiat pentru ziua de marti. Din marea cea mare a majoritãtii care si-a petrecut ziua de marti la televizor, privind si ascultând ineptiile zilei, care, desigur, au fost deja uitate, am avut sansa de a merge acolo, unde televizoarele erau oprite si unde oamenii se întâlneau, se salutau, unii se îmbrãtisau si se uitau pe pereti, la tablouri. Am stat la un pahar cu vin, am vorbit, am râs, l-am ascultat pe cel care a fãcut, elegant si scurt, vernisajul, cu multe glume, cu imaginatie, apoi iar am stat la taclale, am mai bãut un pahar cu vin, oameni frumosi, femei si bãrbati de toate vârstele, îmbrãcati îngrijit, civilizati, atenti la cei de lângã ei, distinsi. Pietreni distinsi. Oameni cu grijã de ei si de cei de lângã ei, oameni inteligenti, fãrã ifose, aflati într-un loc unde se simteau bine si, care, din când în când, se uitau si la motivul acelei întâlniri de searã: pe pereti. La tablouri. Un motiv absolut normal. A fost o searã frumoasã, în care nimeni nu a simtit nevoia sã se de-a balenã în apã micã. N-am vãzut politicieni. Singurul ales, Petru, nu mai termina sã se autoironizeze si avea si un fular alb în jurul gâtului. Totul a fost atât de firesc, de normal, cu oameni normali, încât pãrea anormal. Între timp, din balconul locantei, iluminat de Crãciun, începeau sã zboare pe deasupra cartierului Precista fantasmagoriile pictate de Petru Diaconu. Bufnitele si nudurile lui, frunzele si fluturii lui, în culori de normalitate. Un artist, iar acea punere în scenã, acea mise-en-scene, pãrea cã va putea fi reluatã si mâine, si poimâine. M-a cuprins o stare de bine. Coborând scãrile de la stadion, intram într-un oras frumos, iar pe cer… ce sã vã mai spun?! Acasã am gresit si am dat drumul la televizor, la stiri. Se vorbea despre scandalul, despre circul din Parlament. Am închis si am preferat sã scriu aceste gânduri. Ies pe balcon sã mã uit la cer, poate mai vãd ceva urme de culoare.

Citește știrea

Trending