Contactează-ne

Actualitate

Maria Loghin – „Un vals… Un balans”. Regal cultural la Casa Hogaș FOTO

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ scriitoarea și-a lansat cea de a patra carte ■ casa în care a murit Calistrat Hogaș a fost gazda a numeroși scriitori, care au reînviat tradiția cenaclurilor literare ■ cei prezenți s-au străduit să „interepreteze” titlul metaforă al cărții „Un vals... Un balans” ■ acesta se vrea o descriere succintă a vieții ce pendulează între îndrăgitul vals și balansul continuu al omului între bine și rău, între „IERI și MÂINE” ■

Unul din cele mai valoroase muzee școlare din România se află în vila în care a murit marele scriitor nemțean Calistrat Hogaș (1847-1917). A fost înființat de profesorul Grigore Nicolae Stețcu (1910-1995), Cetățean de Onoare al municipiului Roman, împătimit cercetător și colecționar de documente literare, cel care la aniversarea a 100 de ani de la înfințarea colegiului cu balzon mușatin, în 1972, avea să deschidă acest muzeu literar.

Și a publicat, alături de prietenul său, ilustrul „Academician” al culturii romașcane, Gheorghe A. M. Ciobanu, lucrarea monografică „Pagini din istorie”. Închis ulterior, din cauza degradării clădirii, acest muzeu avea să fie restaurat prin insistențele actualului custode, Cornelia Jora, la primarul Laurențiu Leoreanu. Și, de atunci, acest muzeu școlar unic a fost reorganizat, în mai multe rânduri și îmbogățit cu alte sute și sute de documente.

Aici, se desfășoară și unele din cele mai importante activități culturale ale urbei mușatine. Sala „Gheorghe Mihalcea – Faraonul” a devenit neîncăpătoare sâmbătă, 26 octombrie 2024, la lansarea volumului „Un vals… Un balans” al scriitoarei Maria Loghin, care se află deja la a patra carte. Un „desant” de scriitori, membri ai Societății Scriitorilor fără Frontiere”, în frunte cu președinta acesteia, scriitoarea, Elena Mândru, au luat cu „asalt”, la modul propriu, acest muzeu.

Și au transformat manifestarea de lansare a cărții Mariei Loghin într-un veritabil cenaclu literar. Activitatea a fost moderată de Elena Mândru, iar prezentarea cărții a fost făcută de valoroasa profesoară de Limba și literatura română, Magdalena-Dinela Anechitei. Fără a intra în prea multe amănunte privind viața scriitoarei, despre care romașcanii știu deja, sau dacă nu o pot face accesând pagina de socializare. Este membră a societății literare amintite, a lucrat la CEK Bank Roman și la Școala Generală din satul natal Hândrești, comuna Oțeleni, precum și la Școala Generală din comuna Ion Creangă.

Prefațatoarea volumului a reușit să realizeze o analiză literară de excepție a cărții „Un vals… Un balans”. Daniela Anechitei menționează faptul că, după cărțile „Maria… între ieri și azi”, „Întoarecerea în vremuri apuse” și „Sunt brad și salcie” vine și propune cititorului cea de a IV-a sa carte, parte dintr-un epos amplu, „o adevărată saga a spațiului geografic Hândrești (sat din comuna Oțeleni) – Roman-Iași, demostrând și în această carte că are harul de povestitor reușind să transmită cititorului emoție artistică.

Profesoara Daniela Anechitei reușește să sublinieze marile valențe ale cărții: „tipologii umane din trecut și prezent, tradiții vii, elogii emoționante, simboluri mitice perene, răzoiul devastator, dar și eroii, comuniunea nezdruncinată cu Divinitatea, respingerea fermă a urâtului, ancorarea în netegătuita speranță”, relevată de conținutul ultimei sale cărți.

Marile teme ale cărții

Războiul, foametea, înstrăinarea, dezamăgirile sentimentale, boala, prizonieratul, moartea, sunt toate punctate cu ochi realist în acest volum și sunt teme importante ale cărții, care dezvăluie în multe din capitolele sale profunzimea gândului, spune Magdalena Anechitei. Prefațatoarea se oprește la unele din acestea, precum capitolul „Veteranul nostru”, care conturează portretul unui veteran.

Vasile a’ lu’ Gheorghe Loghin, din Oțeleni, care a trăi și el destinul a mii și mii de prizonieri de război, deportat fiind în friguroasa și îndepărtata Siberie, călătorind cu marfarul în care se cărau vitele. Daniela Anechitei este impresionată de tragicul situației. „Se visa acasă. Iar acasă era în satul de pe linia frontului… Tânăra lui mamă se stingea încet, făcând toate rânduielile creștinești pentru el, cel pe care-l credea plecat pe lumea cealaltă…

Până la dezgroparea și praznicul de 7 ani. În toate acestea ea punea sufletul, cu foc, chin și nesfârșit dor de întâiul ei născut, Vasile”. O altă întâmplare narată în carte, cu mult har, pe care o remarcă prefațatoarea este legată de moarte unei copile de 15 ani, în timpul unui bombardament, din 1945, scenă de un tragism tulburător.

„Anica, sora decedatei (și mamă a autoarei) pare o ipostază modernă a Antigonei din tragedia lui Sofocle. <<Șchijele au amestecat-o cu sânge, pământ, rufe, leșie. Ce a făcut Anica? A strâns din dinți… a adunat… a spălat… a închis ochii surioarei ei… A împletit cu grijă codițele fetei ca să vadă și îngerii ce mândrețe de fată este între cele patru scânduri”.

Profesora Anechitei surprinde cu mare simț analitic și relația Mariei Loghin cu Divinitatea, într-o secvență și ea memorabilă. „Mai-Marele Lumii” a reușit să o „înzestreze” pe Maria (autoarea), din Hândrești care „primește darul scrisului, luminând mintea și inima cititorului cu splendide pagini despre mărțișor, zâmbet, dor, traistă fermecată, culori și pietre prețioase, monumente și locuri de reținut.

Matca veșniciei, satul, este poematic evocat cu Pârâul Mare, bătrâni înțelepți și hâtri, intelectualii locului (preoți, profesori, primari) și oameni simpli, fără de care nu poate fi concepută viața cu referire la secvența „Hai, cu oile la păscut!”, care se vrea o punere la punct a celor care batjocoresc țăranul. Dintotdeauna ei (țăranii) au fost deștepți chiar dacă li se spune <<talpă >>. Sărumâna, (b)oierule. Fie-ți oile, găinile, purcelul și văcuța lu matale, toate sănătoase!”, subliniază Daniela Anechitei.

Ea constată că naratoarea își declară, cu mândrie, aparteneța la nemul țăranilor „nobili”, citându-l pe nepotul Teodor: „Măi, bunică! Tu să știi că ești doar o țărancă nobilă, iar mama te numește <<regina>> (ca pe străbunica)”. Daniela Anechitei susține, cu argumente solide, că Maria Loghin este o „intelectuală autentică, cu un bagaj cultural redutabil, cunoscând bine opera lui Shakespeare, Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, George Călinescu, Cezar Petrescu, Nechita Stănescu, Anghel Rugină, Honohara.

Sau Schiler, O. Paler, P. Coelho, deschiriind numeroase întâlniri literare și fiind într-o perpetuă călătorie inițiatică. Concluzia manifestării de la Casa Hogaș, care a continuat la un „taifas” culinar la, unul din micuțete restaurante din incinta Casei de Cultură, a fost aceea că toți acești scriitori sunt nu doar talentați, așa cum au dovedit-o în timpul lecturilor, ci și adepți ai convingerii că „limbile” se dezleagă mai bine în fața unui grătar, stropit cu un vin rose și șampanie.

 

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Advertisement








Trending