Marea Resetare. Tik Tok bate toate partidele

Când spun „toate partidele”, mă refer strict la acele partide cu ideologii tradiţionale din România de astăzi. Ca să nu existe vreun dubiu, precizez că formaţiuni ca USR, AUR, SOS sau UDMR nu pot fi considerate partide, acestea reprezentând doar nişte stări de spirit volatile, precum progresismul neomarxism, suveranismul sau etnicismul.

Prima rundă a alegerilor prezindențiale, din 24 noiembrie 2024, nu a avut darul să ne simplifice opţiunile, ci doar să ni le complice. În urma examenului de preselecţie din Turul I, românii au desemnat ca finalişti un „suveranist” şi o „progresist-neomarxistă”, respectiv pe Călin Georgescu şi pe Elena Lasconi.

Să nu ne mai ascundem după degetul aşa-zisei „corectitudini politice”, care este noua religie marxistă şi să recunoaştem cu luciditate că alături de liberalism şi social-democrație, în lume a apărut un nou curent, „suveranismul”. În Europa, suveranismul nu este o invenţie tipic românească, este o reacţie la politicile iresponsabile ale Bruxelles-ului, reacţie care a pus bazele extremismului în Europa, atât în ce priveşte naţionalismul, cât şi patriotismul.

Nu dau doi bani pe semnalele de alarmă ale unor avertizori bruxelizați, că România s-a descalificat alegând un suveranist. Conform acestei aiureli, rezultă că şi ţări europene precum Austria, Germania, Franţa, Italia, Olanda, Marea Britanie şi altele s-au descalificat alegând suveraniști sau reprezentanţi ai unor curente de extremă dreapta, la conducere.

În ce priveşte „progresismul”, sau mai pe româneşte spus „neomarxismul”, nu mai este un secret că acesta este de sorginte soroșistă, exponentul marcant fiind Elena Lasconi, care ni se relevă deghizată în liberală, cu cruce la gât. Soroșismul este acel curent de stânga neomarxistă, la care aderă de regulă tinerii, care în pragmatismul lor cred că tot ce zboară se mănâncă.

În România, reprezentantul cel mai cunoscut al soroșismului aplicat a fost Guvernul Cioloș (2015-2017), un guvern de tehnocrați, care a rămas în istorie cu eticheta de „Guvernul zero”, ceea ce a compromis experimentul aplicat. Guvernul Cioloș a fost instalat de Klaus Iohannis, după ce acesta a obligat Guvernul Ponta să demisioneze, ca urmare a protestelor cauzate de incendiul de la COLECTIV.

Ulterior, în octombrie 2021, Dacian Cioloș a fost din nou nominalizat de către Klaus Iohannis să formese un nou guvern, dar acel guvern a fost respins de Parlament pe motiv că era aceeași adunătură eterogenă de pseudovalori. Acel al doilea Guvern Cioloș a fost considerat de deputatul Varujan Pambuccian, liderul grupului minorităţilor, ca fiind „un al doilea glonț inutil tras de USR”.

Deputatul Varujan Pambuccian a greşit numărătorea gloanţelor inutile, dacă ne amintim că Guvernul Cîțu, desemnat de Klaus Iohannis, în 2020, rezultat din coaliţia PNL cu USR, aprobat de Parlament în decembrie 2020, a fost dat jos prin moţiune de cenzură în noiembrie 2021. Concluzia primară, care suntem obligaţi s-o tragem acum, după alegerile din Turul I, este că electoratul român s-a săturat de actuala clasă politică, de actualele forţe politice, partide şi formaţiuni.

În această enumerare este inclus în egală măsură şi USR, care vrea să iasă din cadru şi să pozeze singură ca fiind fecioara politicii româneşti, cu pretenţia ca tabloul său înrămat să fie expus la Cotroceni şi în Parlamentul României. Tsunamiul oprobiului public nu poate ocoli USR, care va fi luat la vale, antrenat de bolovanii PSD şi PNL, împreună cu balastul Forţei Dreptei, PACT, REPER şi cu alte reziduri ale politicii româneşti.

Mă uitam la declaraţia „ victorioasei” Elena Lasconi din 25 noiembrie, când aceasta se felicita pentru reușită, de pe podiumul sediului USR, înconjurată fiind de o liotă de figuri penale useriste, precum Clotilde Armand, Dan Barna, Cătălin Drulă şi mulţi alţii. Din peisaj mai lipsea lozinca USR-istă „Fără penali!”.

Rezultatele după Turul I, test pentru un nou început

La nivelul ţării, Marcel Ciolacu a fost candidatul câştigător în 16 judeţe, Călin Georgescu a câştigat în 13 judeţe, Elena Lasconi a câştigat în 5 judeţe, Kelemen Hunor a câştigat în 5 judeţe, iar Nicolae Ciucă a câştigat doar într-un judeţ. În cele 13 judeţe câştigate de Georgescu este inclus şi Neamţul, ca să știm unde stăm.

Pentru alegerile prezidențiale din Turul II, electoratul român este pus în faţa unei dileme. Dilemă mult mai greu de rezolvat decât dilema din Turul II al alegerilor din anul 2000, când a trebuit să alegem între Ion Iliescu, artizanul liniştii noastre şi ultranaţionalistul Corneliu Vadim Tudor, etichetat ca „dictator”. În 2019, Viorica Dăncilă (PSD) intra în Turul II cu Klaus Iohannis, având o zestre de peste două milioane de voturi.

Nu 1,77 milioane de voturi, cât a obţinut acum Marcel Ciolacu. Acum, românii din ţările Europei de Vest i-au acordat cele mai multe voturi lui Călin Georgescu, considerându-l compatibil cu valorile europene cu care aceştia erau familiarizaţi. Câte voturi, tot atâtea certificate de compatibilitate pentru Călin Georgescu.

Majoritatea covârșitoare a voturilor românilor din Federaţia Rusă şi din Republica Moldova au fost acordate Elenei Lasconi, voturi cu care aceasta l-a devansat pe Marcel Ciolacu, trimiţându-l pe locul trei. Din partea românilor din Federaţia Rusă şi Republica Moldova, Călin Georgescu nu a primit voturi, respectiv certificate de compatibilitate cu valorile democratice, cu care aceştia sunt familiarizaţi în Estul extrem al Europei.

Analizând cu atenţie astfel de statistici, nu poţi ocoli o întrebare de căpătâi: dintre Elena Lasconi şi Călin Georgescu, care este mai proeuropean şi mai pro-NATO, după ponderea susținerii românilor din Vest? Conform percepţiei electoratului intern şi extern, contrar declaraţiilor sforăitoare ale candidaţilor şi a sentinţelor unor televiziuni aservite sau a unor analişti rătăciţi, Călin Georgescu, prin votul a peste două milioane de români, este dovedit a fi mult mai proeuropean şi pro-NATO, decât Elena Lasconi.

În aceste circumstanţe, rămâi înmărmurit de obrăznicia acelor televiziuni şi analişti, care îşi permit să se şteargă la fund cu exprimarea voinţei populare, dovedind astfel un profund dispreţ față de această voinţă, ceea ce le descalifică în ochii multor români. Ca şi Donald Trump în SUA, Călin Georgescu nu este un accident, ci un trend.

Prezența Elenei Lasconi în Turul II este un accident, care se datorează celor câteva mii de voturi din Republica Moldova, condusă de soroșista Maia Sandu, precum și a voturilor furate de la Ludovic Orban. Discursul Elenei Lasconi din 25 noiembrie, despre care am pomenit mai sus, ne-a dezvăluit un lucru terifiant, acela că „epoca Iohannis” nu s-a încheiat, doamna fiind decisă să continue războiul româno-român.

Aceasta a declarat ritos că cine nu este cu USR, este împotriva democrației. România rămâne în continuare scindată cum a fost, dacă Lasconi ajunge la Cotroceni. Deja pe fața lui Iohannis s-a aşternut un zâmbet sardonic la gândul că lasă scaunul Cotroceniului pe mâini bune. Tembelismul televiziunilor năimite şi a analiştilor de pripas plătiţi cu ora, nu are decât o singură ţintă, aceea a manipulării grosolane, împotriva evidenţelor.

Efortul lor nu este să combată argumentat ideile din „programul de ţară” al lui Călin Georgescu, ci să ne aiurească că acesta este „omul lui Putin”, că vrea să ne scoată din NATO şi UE, că este legionar, chiar fascist de-a dreptul. Dacă va câştiga Turul II Călin Georgescu, cu un scor astronomic, aceasta se va datora exclusiv tembelismului celor care îl combat cu invective, din lipsă de argumente.

Revoluţia declanşată în Turul I, de contestare a actualei clase politice, ar trebui să se extindă şi asupra „presei mainstream” care ne-a sufocat, încă din 2020, cu fake news-uri, obligându-ne să căutăm adevărul, fie el şi parţial, pe reţelele de socializare, unde românii s-au întâlnit cu Călin Georgescu.

Dacă în România se va limita accesul la reţeaua Tik Tok, atunci „presa mainstream” ar trebui să dispară, în locul acesteia urmând să-şi reintre în drepturi presa onestă, care nu manipulează. În România am ajuns la cheremul lipitorilor de etichete, care au primit ordin pe unitate să asigure promovarea cu audienţă maximă a „adevărului oficial”, a cărui variantă cosmetizată este „fake news-ul”.

„Adevărul oficial” susţine că trebuie să facem orice ca Ucraina să câştige războiul până la urmă, fiind interzis a se discuta despre încheierea unei păci tranzitorii. Se susţine că războiul din Ucraina este opera exclusivă a Rusiei, că China nu are ce căuta în Europa, că democraţia din SUA trebuie să fie model pentru Europa, că UE are toate drepturile asupra noastră şi că noi, românii, trebuie să stăm în poziţie de drepţi când primim ordine.

Iar dacă obosim putem sta şi în genunchi când primim ordinele. Şi mai presus de toate ni se interzice să avem alte păreri. Deși pandemia s-a terminat demult, trebuie să umblăm cu botnița în continuare. Dacă îl înjuri pe Zelenski pentru comportamentul lui faţă de români şi România, eşti considerat „putinist”.

Dacă îl lauzi pe Trump, aşteptându-l ca pe Mesia să vină la Casa Albă, eşti „putinist” pentru că el însuşi este „putinist”. Dacă nu-l înjuri zilnic pe Putin, eşti „putinist”. Dacă ripostezi în cazurile în care NATO, UE sau SUA ne tratează ca pe o colonie lipsită de suveranitate, eşti „putinist”. Ar trebui să purtăm zilnic, la vedere, un ecuson cu o înjurătură la adresa Rusiei sau a lui Putin, pentru a scăpa de supravegherea permanentă instituită pentru combaterea tentativelor de subminare a „Adevărului oficial”.

S-au rostogolit acuze la adresa lui Călin Georgescu menite să ne îngrijoreze, că acesta îl are ca model pe Putin. Am aşteptat să ni se prezinte cel puţin un exemplu concret, care să susţină această aserţiune. În loc să primim informații consistente, ni s-a servit infomația că acesta practică aceleaşi sporturi ca şi Putin: înot, judo, echitaţie şi altele. Nu am văzut scene cu Călin Georgescu jucând hochei. Mai are timp. După mintea acuzatorilor respectivi, ar trebui ca sporturile respective să fie interzise în România, altfel riscăm să devenim o naţiune de „putiniști”.

Văzând aceste „dovezi”, prima mea reacţie a fost să-mi reprim o înjurătură la adresa celor care consideră că românii sunt nişte idioţi care pot fi manipulaţi ca niște copii, când li se arată poze cu înotători sau judocani. Mai sunt câteva zile până la Turul II, interval în care ar putea fi puse la dispoziţia românilor dovezi irefutabile, privind putinismul lui Georgescu, nu bazaconii culese de media mainstream, de pe marginea şanţului.

Călin Georgescu – „efectul Trump” în România?

Presa străină îl compară pe Călin Georgescu cu Putin pe de o parte, iar pe de altă parte BBC îl compară cu Robert F.Kennedy jr., un cunoscut antivaccinist din SUA. Robert F.Kennedy jr. este fiul fostului procuror general al SUA, Robert F.Kennedy, care a fost asasinat în 1968, când candida la preşedinţia SUA.

Robert F.Kennedy jr. a scris o carte cu titlul „Adevăratul Anthony Fauci”, în care îl atacă pe acesta în legătură cu pandemia şi cu vaccinul anticovid. Prefaţa la această carte a fost scrisă de Călin Georgescu. Robert F.Kennedy jr. a candidat la președinția SUA ca independent, dar s-a retras în favoarea lui Trump, care i-a acordat mandatul de ministru al Sănătăţii în viitorul guvern.

A apărut ştirea că Robert F.Kennedy jr. este dispus să vină în România pe 5 decembrie, însoțit de vestitul moderator Tucker Carlson, ca semn că sprijină candidatura lui Călin Georgescu. Într-o astfel de ipoteză, sunt convins că lui Robert F.Kennedy jr. i se pregăteşte plăcuța cu „putinist” de cum coboară de pe scara avionului. În fond, şi Donald Trump a fost etichetat ca „putinist” de către neomarxista Kamala Harris.

De altfel, unii analişti au găsit similitudini între programul electoral al lui Robert F.Kennedy jr. şi cel al lui Călin Georgescu. În ipoteza că Robert F.Kennedy jr. şi-ar exprima public susţinerea candidaturii lui Călin Georgescu, ce ar mai rămâne valabil din toată polologhia propagandei, că acesta este „omul ruşilor”? Nişte aiuriţi acreditează ideea că Georgescu este o apariţie meteorică, care vine de nicăieri.

Dacă faci un mic efort, găseşti pe Internet că între 2012 şi 2020, Călin Georgescu a fost propus de 5 ori ca prim ministru, atât lui Trăian Băsescu, cât şi lui Klaus Iohannis. Restul sunt poveşti de adormit copiii. În una din ultimele postări, Călin Georgescu declara, cu subiect şi predicat că „Rămâneam angajaţi faţă de valorile europene, dar trebuie să fim angajaţi faţă de noi, față de familiile noastre, faţă de copii noştri, față de strămoşii noştri”. Cine nu este de acord cu această variantă românească a trumpismului, în afară de partizanii neomarxismului?

Elena Lasconi, eroina Ioana d`Arc în varianta dâmboviţeană

În mod cert, cei care i-au votat pe Băsescu şi Iohannis, iar astăzi îi înjură, au votat-o şi pe Elena Lasconi pe 24 noiembrie. La Elena Lasconi ignoranţa este compensată de tupeu. Nu am văzut om mai mândru în neştiinţa sa. Am încredere, în inteligenţa românilor care nu doresc ca la Cotroceni să ajungă o persoană care se califică la locul de muncă.

Lasconi consideră că este singura persoană capabilă să oprească scoaterea României de pe traseul ei european şi euroatlantic. Elena Lasconi are doar o singură idee fixă şi cu aceasta ne ocupă tot timpul. Fixa lui Lasconi este că adversarii ei vor să scoată România din UE şi din NATO.

În primul rând, că România nu poate fi scoasă din UE şi NATO decât prin voința românilor, una exprimată prin intermediul parlamentului, nu a președintelui, iar existenţa unei astfel de voinţe nu a fost semnalată încă. Parcursul european şi euroaltantic al României este bătut în cuie. Ion Creangă ne-a povestit odată pilda cu drobul de sare.

Elena Lasconi ne-o povesteşte zilnic, dimineaţa, la prânz şi seara. Este singurul ei proiect de ţară, cu care ne împuie capul. „Politico.Eu” are o revelaţie, şi o numeşte pe Elena Lasconi ca fiind „reformistă liberală”. Am urmărit prestaţia lui Lasconi şi nu am descoperit nimic despre vreo reformă, nici măcar în potopul de sloganuri şi lozinci răsuflate prezentate ca „Proiect de ţară”.

Pe de altă parte parte, tefelismul USR-ului nu are nimic comun cu liberalismul, din contra. Dar dacă „Politico. Eu” vrea să ne convingă că Lasconi este liberală, începem să înţelegem spre ce se îndreaptă PNL, de când Ilie Bolojan a preluat conducerea acestui partid, sub privirile admirative ale soroșistei Maia Sandu, președinta Republicii Moldova.

Până la Bolojan, PNL era considerat breloc la cingătoarea PSD-ului. Acum Ilie Bolojan a mutat brelocul PNL la cingătoarea USR-ului, cu care doreşte să guverneze din nou țara, cu acelaşi succes ca în 2020. Nu mai este mult până când vom asista la fuziunea prin absorbţie a PNL-ului cu USR-ul şi la soroșizarea PNL-ului. În aşteptarea acestui moment, Elena Lasconi a abandonat discursul LGBT-ist şi şi-a atârnat şi o cruce la gât.

Pentru a câştiga alegerile din Turul II, Elenei Lasconi nu-i este suficientă alianţa cu PNL, dar are nevoie şi de sprijinul PSD, pe care deja l-a cerut. Pe de altă parte, Ionuţ Moșteanu, purtătorul de cuvânt al USR, a declarat ritos că „Este exclus ca PSD să fie cooptat la guvernare”. Declaraţie ce se potriveşte ca nuca în perete cu dorinţa lui Lasconi. Inamiciţia dintre PSD şi USR este proverbială şi nu există nicio logică, fie ea şi electorală, a cooperării dintre aceste două partide.

Ar fi mult mai demn pentru PSD, și mai util pentru ţară, ca PSD să rămână în Opoziţie, decât să intre într-un „guvern de uniune naţională” alături de USR. De câte ori s-a constitut un „guvern de uniune naţională”, de tot atâtea ori s-au contabilizat eşecuri în România. USR şi AUR fiind de sorginte comună, pot guverna împreună, cooptând şi PNL-ul la remorcă.

Putem spune că România este „o țară ca afară”

În contextul geopolitic actual nu putem face abstracție de existența unor similitudini dintre situațiile din România și SUA. În SUA, competiția electorală s-a desfășurat între suveranismul Donald Trump și neomarxista șorosistă Kamala Harris. În România, competiția electorală are loc între suveranistul Călin Georgescu și neomarxista soroșistă Elena Lasconi, supranumită și Kamala de Câmpulung.

Kamala Harris l-a combătut pe Trump etichetându-l ca fiind „putinist”, iar Elena Lasconi îl combate pe Georgescu ca fiind tot „putinist”. În SUA au fost declanșate ample mișcări privind blocarea intrării lui Trump la Casa Albă, mergându-se până la soluția glonțului pe țeavă.

În România sunt declanșate ample mișcări de stradă privind blocarea accesului lui Georgescu la Cotroceni, pentru care glonțul de argint va fi tras de către Curtea Constituțională. Pentru ca CCR să nu șovăie prea mult, strada îl etichetează pe Georgescu ca fiind legionar, fascist și dictator, folosind ca recuzită chiar amenințări explicite cu suprimarea fizică, exact ca pe vremea regimului legionar din anii 30-40 ai secolului trecut. Paradoxal, suntem avertizați de pericolul legionarismului folosindu-se mijloace legionare.

Pentru rezolvarea conflictului din Ucraina, Donald Trump propune pacea ca soluție unică. Neinspiratul Georgescu face exact aceeași greșeală, potrivnică intereselor războinice ale UE. În SUA, americanii i-au dat un masiv câștig de cauză lui Donald Trump, trimițand-o pe Kamala Harris să se ocupe cu ce se pricepe ea mai bine. În România… urmează.