Marea năpârlire a partidelor sancţionate; PSD, PNL şi USR au devenit peste noapte „partide pro-europene”

La alegerile parlamentare din 1 decembrie, partidele PSD, PNL şi USR au primit un vot  de blam din partea electoratului român,  din ţară şi din dispoară. Această reacție populară a fost atât de evidentă, că nu poate fi ignorată pe motiv că a fost un simplu accident, în care a fost implicată doar „pleava” societății .

Aflate de mai multă vreme în cădere liberă, după cum prevesteau sondajele de opinie, fiecare dintre aceste partide s-au reînmatriculat, schimbând plăcuța „pro-România”, cu plăcuța „pro-Europa”.

În noiembrie 2021, la intervenția Occidentului, Klaus Iohannis şi-a lansat noul proiect „România stabilă”, punând bazele „Coaliţiei Naţionale pentru România” (CNR), o construcţie forţată din două partide antagonice, PSD şi PNL, la care a fost anexată UDMR-ul ca moderator.

Prinse în CNR, supranumită şi „Coaliţia stabilităţii”, PSD, PNL şi UDMR s-au simţit datoare să se înmatriculeze ca partide „pro-stabilitate”, după care în 12 iunie 2023, la Rotativă, UDMR s-a radiat, fiind scos din Coaliţie de către Marcel Ciolacu.

Rotativa lui Nicu cu Marcel s-a produs în acel 12 iunie 2023, asigurând astfel prelungirea concediului lui Iohannis la Cotroceni şi instalarea unor noi baze militare în România, ca reacţie a  Occidentului la invadarea Ucrainei. Invazia a fost  declarată de marele globalist  Soroș, ca fiind „războiul  ideologiilor”, la care acesta îşi revendică public partea de contribuţie începând din 2014.

Reînmatricularea recentă a partidelor, după cum bate vântul dinspre  Bruxelles, nu reprezintă decât o mare năpârlire, în care acestea îşi schimbă  ambalajul, nu şi conţinutul, conform zicalei româneşti „lupul păru-şi schimbă, dar năravul ba!”.

Asistăm astăzi  doar la o banală năpârlire, în urma căreia învelişul autohton „pro-românesc” este înlocuit cu staniolul lucios „pro-european”.

PSD, PNL şi USR, declară cu emfază că au înţeles lecţia usturătoare primită  de 1 decembrie  – „Ziua  Unităţii Naţionale”.  Odată cu marea năpârlire, aceste partide  au ţinut să ne aducă şi vestea minunată, că au devenit partide „pro-NATO” şi „pro-europene”.

La o aşa veste nu ne rămâne decât să ne întrebăm ca proştii în ce ţară am trăit  din 2004 până în prezent. Parcă în 2004 deveniserăm  membri cu drepturi depline în NATO şi din 2007 membri cu drepturi depline în UE? Iar de abia acum ne trezim că suntem „pro-occidentali”. Până acum în ce ţară au activat partidele acestea? Într-o ţară „pro-orientală”, fiind obligate de votul popular să năpârlească pentru a deveni „pro-occidentale?”

Guvernul Ciolacu, lansat de „Coaliţia  stabilităţii”, stă cu valizele făcute la uşă pentru a fi înlocuit cu un guvern lansat de „Coaliţia pro-europeană”, aliniată la principiile globalismului occidental.

Românii sunt obligaţi să înţeleagă că înlocuirea ecusonului „pro-România” cu ecusonul „pro-Occident” este singurul răspuns la mesajul lor lansat în alegerile parlamentare din 1 decembrie. Asta au vrut?

„Stabilitatea” avea mai mult tangență cu suveranismul, pe când  „europenismul” este expresia globalismului, dovedindu-se astfel că şi după încheierea acestor alegeri, partidele respective defilează cu pasul după altă tobă decât toba după care defilează majoritatea românilor.

Pentru aceste partide „pro europenismul” este funciar şi cine nu se aliniază  în spatele lor sunt „anti”, fiind declaraţi adversari. Dacă nu există adversari, aceştia trebuie inventaţi. Este o minune să poţi inventa „anti-europenismul” într-o ţară  europeană. Doar  englezii au reuşit  cu „Brexitul” lor.

Deşi în imensa lor majoritate românii sunt  membri asumaţi ai UE şi NATO, vin acum nişte partide autointitulate ca „pro-europene” şi „pro-NATO”, cu scopul de a sparge România în „pro” şi „anti”, pentru a se aşeza astfel în fruntea bucatelor, autoproclamându-se unificatoare. O concluzie ar rezulta de la sine şi anume, că în UE există două Europe, una „pro” şi una „anti” şi că România îşi caută disperată  locul în una din ele, ceea ce este  un  nonsens.

 

TikTok, cel mai mediatizat adversar al democraţiei

 

Miercuri 18 decembrie, aflat la Bruxelles pentru a participa  la un summit, Klaus  Iohannis a ţinut într-o pauză o conferinţă de presă cu ziariştii acreditaţi la Cotroceni, care  şi-au  putut  face astfel shoppingul de Crăciun. Preşedintele Iohannis ne-a luminat cu  informaţia că în alegerile prezidenţiale din România, statul străin care a influenţat  aceste alegeri a fost Rusia.

Întrebat de un ziarist cum poate explica concret existența acestei influenţe, Klaus Iohannis a dat un răspuns  descumpănitor, că toată influenţa Rusiei a fost atât de  „subtilă şi complexă”, încât nu s-a conturat până acum „nicio dovadă indubitabilă”. Din această cauză nu l-a convocat la Cotroceni pe ambasadorul Rusiei  la Bucureşti, pentru că nu avea nici măcar un subiect şi un predicat pentru a însăila o acuză la adresa Federaţiei Ruse.

Klaus Ionahhnis ne-a transmis, prin intermediul conferinţei de presă, că a venit la summitul de la Bruxelles pentru a informa comunitatea europeană, cu lux de amănunte, despre ingerințele Rusiei în alegerile din România. Nu se ştie dacă Klaus Iohannis a informat în cadrul summitului despre „subtilitatea complexă” şi lipsa „dovezilor indubitabile”, în legătură cu ingerința Rusiei, informațiile fiind rezervate doar nouă, românilor.

Ceea ce se ştie sigur este faptul că  Klaus Iohannis a fost  felicitat de globaliştii europeni şi americani, pentru că a descoperit ceea ce nimeni nu vede, dar vede el.

Din ce a spus  Klaus Iohannis în fața ziariştilor, şi implicit ne-a transmis şi nouă, rezultă că vor trece ani buni până când vom afla oarece adevăr despre posibila implicare a ruşilor în campania noastră electorală prezidenţială. Pentru că în alegerile parlamentare sigur ruşii nu s-au implicat, deoarece la cea mai simplă bănuială, CCR ar fi anulat şi aceste alegeri.

Klaus Iohannis a mai fost felicitat de către partenerii noştri europeni şi americani, pentru că România a acţionat preventiv, desfăşurând un amplu proces  de investigaţii asupra utilizatorilor reţelei TikTok, de încătuşări televizate ca pe vremea lui Coldea şi Kovesi, de citări la sediile unor procurori, pentru urmărirea posibililor sau probabililor legionari, instigatori sau atentatori la  ordinea de drept, şi nu în ultimul rând, de urmărire a votanţilor lui Călin Georgescu.

Prezent la summitul de la Bruxelles, Klaus Iohannis ne-a precizat că a informat auditoriul globalist despre convingerile sale personale privind implicarea  Rusiei, deşi a subliniat suficient de apăsat că „în cyberspace, dovezile sunt greu de obţinut”, în legătură cu această implicare.

Cu toate acestea, ni se spune că România a fost  felicitată, pentru  că  CCR a anulat alegerile, ca măsură preventivă.

În motivarea acestei decizii, CCR a dovedit că l-a citit pe Ion Creangă, care ne-a lăsat povestea cu drobul de sare.

În aşteptarea confirmării bănuielilor sale, Klaus Iohannis a hotărât prin  antepronuntare că nu pleacă  de la Cotroceni, ceea ce CCR a confirmat a doua zi.

Din lipsă de dovezi „indubitabile” privind implicarea Rusiei în alegerile noastre, Klaus Iohannis ne-a transmis că nu a găsit motive de a căuta vinovaţi în rândul serviciilor secrete româneşti, declarând public că „Nu fac pe nimeni responsabil”. Vinovat este doar Putin.

Întrebat care este  acuzaţia care i se aduce lui Călin Georgescu, Klaus Iohannis ne-a impresionat cu logica sa săsească, că acest candidat a fost singurul care şi-a continuat campania electorală şi în zilele dedicate votului. Pentru Klaus Iohannis nu are nici o  relevanță că o astfel de încălcare ar fi fost considerată contravenţie dacă ar fi existat.

Televiziunile şi presa, care dovedesc ceva mai mult bun simţ faţă de români, ne-au arătat imediat că în ziua de 16 noiembrie 2014, zi de vot în care candida Klaus Iohannis, acesta şi-a continuat campania electorală pe Facebook, cu ajutorul căruia a şi câştigat atunci alegerile prezidenţiale şi nu l-a hăituit nimeni.

În ziua alegerilor recente, din 24 noiembrie, ne-au fost prezentate cazurile de continuare a campaniei electorale de către Elena Lasconi, Cătălin Drulă şi Ludovic Orban.

Dar aceste încălcări  nu au fost obiect de interes pentru autorităţile în drept, pentru că aceşti politicieni nu fuseseră încă declaraţi ca „omul ruşilor”, precum Călin Georgescu.

După decizia CCR din 6 decembrie, de anulare  a alegerilor, a devenit clar, ca lumina zilei, că Bruxelles-ul nu are nevoie ca preşedintele României să fie un Călin Georgescu sau o Elena Lasconi.

Din ce se vântură în prezent, ca alternativă, soluţia ar fi un Nicușor Dan, de a cărui anvergură Sistemul de la Bruxelles nu ar trebui să se împiedice. Nicușor Dan este sau a fost un bun matematician şi atât. Ca edil al Capitalei timp de patru ani, acesta s-a dovedit a fi un zero barat, calificativ cu care vrea să fie un demn continuator al lui Klaus Iohannis, la Cotroceni.

 

TikTok nu este numai chinezesc, este şi american

 

Despre platforma TikTok ni se tot spune doar că reprezintă o ameninţare  la adresa democraţiei occidentale, ameninţare de factură chino-rusă.

De pe Wikipedia aflăm, fără effort, că această platformă are 1,5 miliarde de utilizatori, dintre care 170 milioane doar în SUA.

TikTok a fost lansat pe piaţă în 2017 de către compania privată ByteDance  din Beijing (China). În prezent fondatorii ByteDance deţin doar 20% din acţiunile TikTok, 60% fiind deţinute de către investitori globali, printre care şi din SUA, iar 20% de către angajaţii companiei, aflaţi prin toată lumea.

Aflăm că TikTok nu este deţinut sau controlat de vreun guvern sau vreo entitate  controlată de stat.

Consiliul de administraţie al companiei ByteDance este compus din cinci persoane, dintre care trei sunt americani.

În legătură cu acţionariatul TikTok, în SUA dăinuie o  ceață totală, iar la noi Klaus Iohannis, care nu reuşeşte decât să orbecăie prin ceață, o ţine langa că vede până departe, în Rusia.

Administraţia  Biden a promulgat o lege în data de 23 aprilie, prin care obligă compania ByteDance să-şi vândă acţiunile deţinute până la data de 19 ianuarie 2025, cu două zile înainte de instalarea lui Donald Trump la Casa Albă. În caz contrar, TikTok va fi interzis în SUA.

Trebuie subliniat faptul că Donald Trump a lăudat public TikTok-ul, apreciind  ajutorul primit de la această platformă în câştigarea preşedinţiei SUA.

Putem bănui ce va face administraţia Trump în legătură cu TikTok, începând cu a doua zi de la instalare.

Este de neînţeles faptul că înţelepciunea Curţii Constituţionale din România nu este  împărtăşită şi de încă actuala administraţie Biden.

 

 

Am fost premiaţi cu  Spaţiul Schengen

 

Fiecare naţiune primeşte ce merită la un moment dat. România, deşi îndeplinea de mulţi ani condiţiile pentru a intra în Spaţiul Schengen, a stat  până acum cu nasul proptit în uşă, nefiind lăsată să apese pe clanţă.

România nu merită, spuneau austriecii şi olandezii, cutiile de rezonanţă ale  Bruxelles-ului şi Berlinului.

În sfârşit, acum merităm, imediat după ce CCR a uimit o lume întreagă cu decizia nătângă de a anula 9,25 milioane de voturi introduse direct în urnele de vot.

Deşi îndeplineam până acum toate condiţiile, ne tot întrebam, ce condiţii mai trebuie să îndeplinim?

Răspunsul a venit imediat de la Viena, via Bruxelles. Schengenul este premiul pentru ultimul test de umilinţă suportat de români, Decizia CCR din 6 decembrie, care a transformat România într-un butoi de pulbere cu fitilul scurt.

Bruxelles-ul este condus de Ursula von der Leyen, care şi-a asumat rolul  iresponsabil  al pompierului de serviciu, care a crezut că poate stinge focul cu furtunul de la pompa de benzină.

Această doamnă Ursula a crezut că românii, la aflarea veştii că se vor deschide porţile  Europei, entuziasmul lor va topi furia că li s-au anulat voturile, cum se topeşte spuma din halba de bere servită la oktoberfest.

Trocul este străveziu, un premiu european pentru o decizie antidemocratică. Dreptul la vot  este universal, pe când dreptul de a te  deplasa prin Spaţiul Schengen, este doar un drept  european, rezultând că am primit prea puţin pentru ce ni s-a luat.

Premiul primit acum, după ce am fost umiliţi de CCR în aplauzele soroșistilor de la Bruxelles şi ale valeţilor lor din România, are darul să sporească nivelul de  iritare existent.

Deşi românii sunt iritaţi la culme, ni se tot repetă obsesiv să stăm cuminţi şi să nu ieşim în stradă, exact ca în scenariul pandemiei.

Pentru mulţi români a existat un  orizont de aşteptare, ziua de 21 ianuarie 2025, când  Donald Trump îşi va lua mandatul de Preşedinte al SUA în primire.

Românii au exerciţiul orizonturilor de aşteptare, ratate încă din 1945, de când îi tot aşteptau pe americani, dar aceștia i-au delegat pe ruşi să-i reprezinte.

La aflarea rezultatelor alegerilor prezidenţiale din turul I din România, Bruxelles-ul a avut o reacţie de noaptea minţii. Doamna Ursula şi-a desconspirat public deşteptăciunea, declarând că este inadmisibil ca undeva prin UE cineva să câştige alegerile online. Madam, în februarie 2025 în Germania  vor  avea loc alegeri şi vom vedea atunci cum staţi acasă cu online-ul.