Contactează-ne

Actualitate

Mantaua lui Bulai

Știre publicată în urmă cu

în data de

          Mare-i grădina lui Dumnezeu!

          Ultima oară când am auzit expresia asta, eram în gara din Piatra, proaspăt renovată. O bunicuţă, cu nepoţelul de mână, întreba la ghișeu, ce să facă ea cu cele şase cupoane CFR primite, dacă nu prea mai trec trenuri.

Este adevărat că multe alte exemple ne demonstrează că viaţa bate filmul.

Prin Edenul nostru mioritic rătăcesc de ceva vreme nişte ciudaţi, de ajungi să te întrebi, pe unde ar fi sărit gardul şi cu aprobarea cui?

Unul dintre aceşti rătăcitori, un deputat USR, pe numele său Iulian Bulai, căruia nu eu i-am pus eticheta, a ajuns să bântuie pe holurile Parlamentului, făcându-şi  de treabă în chip de preşedinte al Comisiei pentru Cultură a Camerei Deputaţilor.

Nu mă deranjează că este nemţean de prinTămășeni, ci că mă face să mă simt jenat să recunosc că sunt şi eu din Neamţ, când vine vorba despre el. Când este vorba de Bulai, a ajuns Neamțul un fel de  Caracal.

Deputatul face parte din categoria parlamentarilor pentru care se potriveşte manuşă aforismul „Când un saltimbanc se mută într-un palat, el nu devine rege, palatul devine un circ.”

Domnul Iulian Bulai face parte din numeroşii imberbi ai USR, a căror arsenal de luptă politică este recuperat din relicvele unei epoci, pe care o credeam apusă. Mă adresez acum acestuia cu apelativul de „domn”, din respect pentru calitatea de „deputat” oferită de alegători acestuia.

Campion naţional la gafe, multe dintre acestea postate pe Facebook, pentru a-şi etala spiritul, ciudatul deputat nu a ratat nici o ocazie de a se expune atenţiei publice, aşa cum o făcea prin pieţele din Oslo, în zorii tinereţii sale.

La Oslo, capitala Norvegiei, acesta a practicat ceva vreme o formă cultă de cerşetorie. Nu o spun cu reproş, nu a dat nimănui în cap, dar activitatea aceasta, culturală, nu este cuprinsă în CV-ul care i-a asigurat ascensiunea ulterioară ca șef la Cultură.

La Oslo s-a perfecţionat în a-şi asigura veniturile din bănuţii aruncaţi de trecători într-o găletuşă, pusă lângă piedestalul pe care era cocoţat în chip de statuie vie, dar mută.

Venit în ţară, şi-a găsit partidul salvator, care l-a propulsat în Parlament în postura de statuie vorbitoare, căutând astfel să compenseze lunga perioadă de muţenie din Oslo. Acesta a fost saltul de la venitul obţinut din  căldăruşă, la venitul obţinut din funcţia publică  de demnitar al statului.

Pus de USR în funcţia de preşedinte al Comisiei de Cultură, deputatul şi-a transferat prerogativa pe persoană fizică, pretinzând ca opiniile sale trăsnite să fie asimilate ca judecăţi de valoare, sub acoperământul funcţiei.

Democraţia slugarnică şi călcatul în străchini

          Reîntors acasă din Oslo, Iulian Bulai a convins USR-ul că a adus în  raniță mostre din democraţia norvegiană, pe care, dacă le va altoi pe democraţia noastră originală, se va obţine o democraţie autentică, nu una slugarnică, cum a ieșit.

Într-un recent clasament mondial al statelor, privind respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, din 167 de state, România a fost plasată pe locul 63, ceea ce defineşte că are „o democraţie defectuoasă”.

În clasamentul respectiv, Norvegia s-a plasat pe locul întâi, fiind definită astfel „o democraţie deplină”.

Ajuns în Parlamentul României, Bulai nu prea a dovedit că a trăit prin Norvegia.

Nu că nu ar fi un om cu şcoală, dar vorba bătrânilor noştri, cu ce folos?

Acesta practică un model hibrid de democraţie, care are un pronunţat iz de slugărnicie în faţa unor principii străine românilor.

Opiniile sale, realizate sub acoperământul funcţiei, nu au fost însoţite şi de dovada că acestea au girul Comisiei pe care o  păstoreşte. Nici membrii Comisiei nu s-au dovedit mai breji, lăsându-și şeful să zburde cu zăbala liberă.

Atât de liberă i s-a lăsat zăbala, încât s-a instalat în postura de „supraveghetor naţional” asupra a tot ce i se pare că ar putea avea tangenţe cu cultura.

Şi-a fixat în colimator tot ce se scrie, se joacă, se gândeşte sau se difuzează în România şi se bagă să-şi dea cu părerea, chiar când nu este întrebat.

Gafele, ca temelie a personalităţii

          Gafele sale  monumentale au făcut deliciul unora, dar impertinența lor au şocat  pe mult mai mulţi.

Una din gafele sale, care nu l-au șocat pe Andrei  Caramitru, a fost aceea când a făcut publică interpretarea sa impardonabilă a Sfintei Evanghelii, când o definea pe Fecioara Maria, ca pe o simplă mamă surogat.

Gândind că sexul este un act de cultură, s-a lansat să critice Sfântul Sinod, pentru că Biserica Ortodoxă Română şi-a permis să-şi exprime public dezacordul cu privire la introducerea în şcoli a educaţiei sexuale a minorilor. Cu ideea aceasta, Bulai venise din Norvegia, unde minorii le explică părinţilor cum se procedează în chestie.

Statutul televiziunii şi radioului din România (TVR şi SRR) stabileşte că aceste instituţii sunt servicii publice de informare, nu de  propagandă. Bulai, în calitate de preşedinte le-a imputat că nu  execută anchete pe teme dictate de el, dar nici nu participă la concertul de ode închinate Preşedintelui Iohannis. În plus, a criticat programul de revelion din 2021 al TVR, că a promovat bășcălia gen „Vacanța Mare”.

De Ziua Culturii Naţionale, a gafat din nou, urând „La mulţi ani!”, poetului naţional Mihai Eminescu. Ba mai mult, l-a  înscris pe Eminescu în USR, motivâand că acesta ar susţine programul partidului. Recent, la Antena 3, actorul Florin Zamfirescu l-a tăvălit prin zeflemea pe neoprogresistul Bulai, întrebându-l de ce preferă apelativul „părintedoi” în loc de „tată”.

Toţi cei care nu sunt de acord cu opiniile lui Iulian Bulai, şi slavă domnului sunt destui, primesc de la acesta eticheta de „conspiraţionişti”, „naţionalişti”, „rusofili”, „putiniști” sau similare, după cum calcă pe bec fiecare.

Dacă ne place ucraineanul Nikolai Gogol, e cool?

          Personal, apreciez scriitorii ucrainieni Gogol şi Șevcenko, dar deopotrivă şi pe ruşii Tolstoi şi Dostoievski.

Declar că nu agreez damful brânzei de putină, deci nu sunt „putinist”, dar îl prefer pe Nikolai Gogol, chiar dacă a scris numai în limba rusă.

M-au impresionat operele sale „Revizorul” şi „Mantaua” care m-au inspirat când am scris acest articol.

La Teatrul de Comedie din Bucureşti (TCB) s-a jucat recent „Revizorul”, în care Mihai Bendeac a făcut senzaţie. A zugrăvit un personaj care îmi amintea de un ilustru membru al Comisiei de Cultură din Camera Deputaţilor.

Personajul principal, jucat de Bendeac, un anume Hlestakov, era un funcţionar mărunt, care se credea providenţial, dar care nu era în realitate decât un filfizon cu o imaginaţie bogată. Când nu stârnea compătimire, stârnea tot râsul, pentru care Bendeac are cota lui de merit.

În „Mantaua” este vorba tot despre un funcţionar mărunt, Akaki Akakievici, nebăgat în seamă din cauza mantalei sale jerpelite, dar şi din cauza excesului de „corectitudine” manifestat, cu care îşi compensa complexele.

Preocuparea sa dominantă era să-şi procure o manta nouă, pentru a creşte în ochii semenilor, ceea ce reuşeşte pentru moment.

Îmbătându-se la cheful de inaugurare a noii mantale, în drumul său de noapte spre casă, este jefuit de către hoţi, care îl lasă fără manta.

Fără manta, Akaki redevine un nimeni, reintră în anonimat, sfârşind în acelaşi registru.

Mi-am închipuit, fără a fi „conspiraţionist”, că se merită făcută o paralelă între mantaua nouă şi funcţia de preşedinte a unei Comisii parlamentare. Restul este deductibil şi „clar ca vaca”, vorba unui răposat parlamentar.

„Lanţul slăbiciunilor”, lansat la Teatrul Naţional de deputatul  Bulai

          Ultima bomboană de pe coliva gafelor lui Bulai o reprezintă  „moţiunea simplă” iniţiată de acesta în Camera Deputaţilor, împotriva Ministrului Culturii, Lucian Romașcanu. Acesta din urmă se face vinovat că nu a bătut scurt din pinteni, la comanda expresă a lui Bulai, ca directorul Teatrului Naţional din Bucureşti (TNB), actorul Mircea Rusu, să fie destituit din funcţia interimară.

Mircea Rusu se face vinovat că, de Ziua Mondială a Teatrului, a permis actorului Dan Puric să susţină un spectacol cultural gen show, pe scena teatrului bucureștean.

În plus, Mircea Rusu este acuzat de nişte actori militanţi, că nu a fost de acord să implice TNB în acţiuni Pro Ucraina, motivând că această instituţie de cultură „trebuie ţinută în afara conflictelor cu atingeri politice”.

La rândul său, Dan Puric se face vinovat, fiind acuzat de „naţionalism”, „prorusism” şi „putinism”, şi că „se află pe partea greşită a scenei”.

Totodată, Dan Puric se face vinovat că a oferit spectatorilor câte un exemplar din publicaţia „Certitudinea”, odată cu un volum scris de el.

Publicaţia „Certitudinea” este acuzată de Iulian Bulai ca fiind „naţionalistă, extremistă, antieuropeană, revanșardă şi rasistă”, bașca că „promovează în clar mesaje pro-Putin”.

Este bine de ştiut că în Colegiul de Redacţie a publicaţiei „Certitudinea” sunt incluse nume de referință ale culturii româneşti, atât din trecut, cât şi din prezent, în frunte cu Mihai Eminescu, ale căror opinii rezistă la cenzura meccarthistă a deputatului Bulai.

Publicaţia prezintă şi o listă lungă a colaboratorilor, în frunte cu Dan Puric, printre care şi un nemţean, profesorul  Sergiu Găbureac.

Mă deconspir a doua oară, mărturisind şi că sunt un cititor fervent al publicaţiei „Certitudinea”. După criteriile mele, publicaţia prezintă articole cu care sunt de acord, şi articole cu care nu sunt de acord, ca şi în majoritatea publicaţiilor agreate de deputatul Bulai.

Dacă în legătură cu „Certitudinea”, Iulian Bulai ar avea dreptate, acesta ar trebui să-şi consume energia în direcţia interzicerii legale a acestei publicaţii.

Dar publicaţia este legală, libertatea presei şi libertatea opiniei sunt în vigoare şi măîntreb cu ce drept oficializează parlamentarul culturii acest atac concertat?

Răspunsul, care se impune, ar fi că în numele unei democraţii slugarnice.

În final, începem să ne luminăm în ce priveşte intriga operei  „Lanţul slăbiciunilor” pusă în scenă de deputatul Bulai. Din „lanţul vinovăţiilor” se vede că principala za este actorul Dan Puric. La spectacolul  căruia, nimeni nu l-a fluierat, iar cei 500 de spectatori l-au aplaudat în picioare „minute în şir”, după ceasul de la Antena 3, care a cronometrat şi alte prestaţii.

Deci, deputatul Bulai a iniţiat o moţiune simplă la adresa lui Lucian Romașcanu, pentru că nu l-a ras din funcţie pe Mircea Rusu, care nu l-a trimis la plimbare pe Dan Puric, care nu s-a şters la fund cu „Certitudinea” şi nu s-a oferit singur  pentru un autodafe.

Moţiunea nu a fost admisă la dezbatere pentru că, din exces de adrenalină antirusă, un deputat USR a semnat-o de două ori.

Ministrul Culturii, Romașcanu, după primul puseu de băşcălie la adresa moţiunii, a dat-o pe după cireş, dispunând o anchetă la TNB şi făcând o declaraţie publică sibilică, din care merită să cităm:

„Nu putem tolera ca o instituție, simbol de cultură în România, să devină spaţiul de propagare a unor materiale private … cu atât mai mult,  a unor materiale care ar putea face propagandă unor interese străine României”.

Trebuie să-l felicităm pe domnul Bulai, moţiunea a trecut.

Domnul ministru l-a lăsat pe el să-şidea cu presupusul în ce priveşte când o publicaţie „ar putea face propagandă unor interese străine României”, dar şi în ce priveşte, care sunt acele „interese străine României”, că sunt multe, destul de împrăştiate ca sursă şi mai ales, deloc unidirecţionate. Iar are de treabă domnul deputat Bulai.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Actualitate

Podul de la Luţca, revoltă îndreptățită

Știre publicată în urmă cu

în data de

Autor

■ doctorul Filip Panait face un rechizitoriu clasei politice actuale ■ el cere imperios construirea unui pod provizoriu din tuburi mari de beton ■ medicul crede că se impune și detașarea în zonă a unui detașament ISU și a unei stații de ambulanță ■

Inerția autorităților locale și centrale, după prăbușirea podului de la Luțca, în 9 iunie,  în a face ceva pentru fluidizarea traficului de la Gîdinți a determinat o mobilizare pe paginile de socializare în organizarea unui protest în fața primăriei Sagna, sîmbătă, 13 august. Acesta nu a adunat însă decît vreo 15 persoane și toate din comunele învecinate.

În acest timp, unul dintre cei mai vocali solicitanți ai construirii podului de pontoane, dr.Filip Panait, de la Bîra, încearcă și el, fără reușită,  să determine pe cei responsabili să acționeze. Medicul vine cu o soluție proprie, ușor de realizat în opinia sa, în condițiile în care la Roman Holtcim are una din cele mai mari unități de prefabricate. Săptămîna trecută dr.Filip Panait a contactat telefonic pe prefectul Adrian Niță, care însă nu a catadicsit, spune medicul, să se țină de cuvînt și să-l caute. Revoltat de atitudinea celor responsabili, dr.Filip Panait face un rechizitoriu întregii clase politice.

”Acum o săptămînă am sunat pe prefectul județului Neamț, numit Adrian Niță, pentru a protesta în legătură cu neimplicarea autorităților în problema podului de la Luțca. I-am cerut să pună niște tuburi mari de beton în albia rîului, pentru a face un pod provizoriu, cum se face la orice lucrare serioasă de pe drumurile naționale, fără a mai apela la armată, care este scumpă, la propriu și la figurat.Prefectul a promis că va cauta o soluție și apoi mă va contacta. Cum nu m-ați contactat voi, așa nu a mai sunat prefectul înapoi. Mai mult, am revenit peste cîteva zile, dar nu a mai răspuns la telefon. I-am transmis și un sms, că poate a uitat, dar… nimic! Nimic este în capul prefectului, după cum nimic este în capul lui Arsene distrugătorul, și nimic în capul prim- ministrului Ciuca bătăii. Le-am transmis domnilor de la PSD și domnilor de la liberali că dincoace de pod va fi o revoluție tăcută în următorii doi ani, timp în care vom face ca niciun vot să nu mai fie dat celor vinovați de nenorocirea noastră economică din următorii 20 de ani”, a scris pe pagina de Facebook dr.Filip Panait. Nici politicienii liberali nu scapă de furia medicului, ce continuă să creadă că stă în puterea electoratului să sancționeze indolența clasei politice.

”Am văzut că domnul Leoreanu, liberalul care este vinovat de dezastrul de pe drumul ocolitor al Romanului (degradarea Ocolitoarei Est. nr.), se agită și declară că vrea jos PSD, ca să intre el să facă un pod nou, cam la fel ca drumul groparilor, lăsat moștenire după ce a plecat spre capitală, ca vrednic apărător al romașcanilor.

Da, ați înțeles bine, următorii 20 de ani se vor învinovăți unii pe alții….

Abandonarea podului de la Luțca de către prefect, și de către guvern, nu poate duce decît la concluzia că ăștia ne abandonează cu tot cu pod.

Am atras atenția, încă de la dărîmarea podului, că drumul ocolitor, prin Gîdinți, este un drum al morții. Iată că accidentul de duminică a făcut ca preotul Antim (preotul de la Mănăstirea Bistrița n.r), considerat un sfînt de către comunitatea ortodoxă, să-și piardă viața în mod tragic și nemeritat. Îmi imaginez ce rugăciuni vor face toți credincioșii care îl iubeau pe părintele Antim. Moartea preotului este doar începutul, pentru că urmează un șir neîntrerupt de morți, cauzate de urgențe medicale și de incendii, la care ambulanța și pompierii nu vor ajunge la timp, din cauza drumului morții ”, mai spune dr.Filip Panait. Acesta crede că în perioada imediat următoare autoritățile locale trebuie să treacă la luarea unor măsuri urgente de rezolvare a unor probleme în cele cinci comune izolate: Bîra, Boghicea, Stănița, Sagna, Doljești. O primă măsură prioritară este în opinia dr.Filip Panait detașarea în zonă a unui detașament de pompieri și a unei stații de ambulanță, în condițiile în care construirea unui nou pod în zonă poate dura și 20 de ani.

 

Citește știrea

Actualitate

Umbra lui Henry Kissinger la Davos

Știre publicată în urmă cu

în data de

Forumul Economic Mondial, denumit şi „Forumul bogaţilor”, este o organizaţie non profit din Elveţia, înfiinţată în 1971, cu sediul la Geneva, care îşi ţine tradiţional întâlnirile anuale la Davos.

După doi ani de pauză pandemică, anul acesta, între 22-26 mai, Forumul s-a reunit la Davos, în prezenţa a cca 2500 de invitaţi, printre care cunoscuţi lideri şi oameni de afaceri. Pe lista invitaţilor nu au figurat de data aceasta oficiali, companii sau oameni de afaceri ruşi.

Cum era de aşteptat, alături de subiecte, precum schimbările climatice, prețurile la energie şi iminenta criză alimentară globală, pe ordinea de zi a figurat războiul din Ucraina.

Preşedintele Ucrainei nu a lipsit de pe ecran cu discursul său standard, online.

Cuvântul de ordine al întâlniri de la Davos „Gata cu vorbele, să trecem la fapte” a fost pe placul bătăiosului Zelenski.

În schimb, nu a fost deloc pe placul lui Zelenski cuvântarea lui Henry Kissinger, fostul secretar de Stat al SUA.

Vorbind la Davos, prin intermediul unui link video, nonagenarul   Henry Kissinger i-a sugerat lui Zelenski că Ucraina trebuie să ajungă în maxim trei luni, la un acord de pace cu Rusia, deoarece continuarea antagonizării Rusiei ar putea avea consecinţe dezastruoase pentrustabilitatea Europei pe termen lung.

A Europei, în care Ucraina tinde să acceadă, şi pe care trebuie s-o găsească în deplinătatea puterii,în acel moment.

De-a lungul ultimelor luni am tot aflat ce doreşte Zelenski de la Europa, dar nu am aflat dacă Zelenski este preocupat de soarta ei, dacă vrea s-o găsească teafără.

Un acord de pace, sugerează Kissinger, chiar dacă Ucraina ar trebui să renunţe la o parte din teritoriul său, cu trimitere la acea parte primită din partea Uniunii Sovietice, cu ocazia destrămării URSS.

La 98 de ani Kissinger nu şi-a pierdut luciditatea pe care o avea în 1973, când a primit Premiul Nobel pentru efortul lui depus în încheierea războiului din Vietnam. În treacăt fie spus, atunci, doi premiaţi cu Nobel au refuzat demonstrativ premiul, pentru că SUA  bombardau în draci Cambodgia.

Recent, Kissinger a prevestit că „Epidemia de coronavirus modifică pentru totdeauna ordinea mondială.” Noua ordine mondială, pe care unele ţări, precum China şi Rusia o aşteaptă, dar de care SUA nici nu vrea să audă.

Henry Kissinger a condus politica externă a SUA în perioadele extrem de fierbinţi ale războaielor cu Coreea de Nord şi cu Vietnamul.

Atunci şi-a consolidat acesta reputaţia de om pragmatic în găsirea soluţiilorprin care să se detensioneze relaţiile încordate ale SUA, cu URSS şi China.

Încă de la Forumul  Economic Mondial din  1980, Kissinger avertiza că „ omenirea se află într-o epocă a  interdependenței globale”.

Astăzi, Kissinger ne-a avertizat că războiul Rusiei cu Ucraina va remodela lumea existentă.

Este un lucru ştiut că Ucraina ar fi putut reprezenta puntea Rusiei către Europa. Dar n-a fost să fie şansa unei Europe extrem de  puternice, care să facă față concurenţei SUA.

Conflictul avansat de Putin în Ucraina nu a făcut decât să arunce în aer această punte. Rusia a fost complet izolată faţă de Vest, dar este greu de crezut că această izolare se poate extinde şi în Est, deşi SUA o doreşte.

Nu se vede niciun semn că Zelenski este conştient că are o contribuţie majoră în întărirea Asiei în detrimentul Uniunii Europene spre care se îndreaptă.

De abia s-a încheiat discursul lui Kissinger la Davos, că Dumnezeule, ce a fost la gura lui Zelenski. Nici pe Putin nu l-a  bălăcărit atât de rău, cum i-a  făcut-o bătrânului Henry, la cei 98 de ani ai lui.

Pe Zelenski nu-l interesează pacea, el cere arme, arme şi iar arme, mai să crezi că este dealerul vreunui cartel al producătorilor americani de arme. Să nu audă despre vreun model de Acord de pace. Dacă ar fi după el, ar trebui ştearsă din dicţionarul diplomatic orice sintagmă „acord de pace”.

Deşi printre invitaţii de la Davos nu a existat nici măcar adierea vreunui curent pro-Putin, nimeni nu a considerat că Henry Kissinger bate câmpii. Printre invitaţi nu exista vreun fitecine.

În schimb, Zelenski a ieşit imediat la rampă, unde şi-a încropit un monolog despre „câmpii lui Kissinger” şi despre faptul că acesta se ghida după Constituția din 1938 (?)

Dacă nu urmăreşti atent evoluţia lui Kissinger în cariera sa remarcabilă de cel puţin  50 de ani, rişti să judeci ca orice taliban, că musai bătrânul este şi putinist.

Totuşi sugestiile lui Kissinger au stârnit şi valuri de reacţii negative pe reţelele de socializare.

Deşi i se recunoste meritul de a fi practicat realismul, de-a lungul întregii sale cariere, sugestia sa făcută lui Zelenski a fost taxată ca nerealistă.

Un înalt oficial a scris pe o reţea că sugestia lui Kissinger va fi sigur respinsă, atât de către Putin, cât şi de Zelenski.

De Putin, pentru că va primi prea puţin, şi de Zelenski, pentru că i se cere să renunţe la preamult.

Până s-or pune de acord, Europa nu are decât să mai aştepte. Armata-i lungă.

Desigur că şi unele reacţii sunt nerealiste.

Există cel puţin două curente după care Rusia poate fi învinsă. Protagoniştii celor două curente dovedesc că nu cunosc istoria şi nu-i cunosc nici pe ruşi.

Conform primului curent, Rusia va fi învinsă direct de către o coaliţie internaţională, ca în cazul Germaniei din cel de al Doilea Război Mondial.

Nerealismul constă în faptul că acum există bomba nucleară, după care orice drum este un drum final.

Al doilea curent mizează pe faptul că Rusia se va învinge singură, din interior. Această soluție are echivalent în cedarea Crimeii de bunăvoie. Dovedeşte din plin necunoasterea ruşilor, pe care îi judecăm după noi.

Singura soluţie este ca la mariajul Ucrainei cu UE, să le fie naș Hanry Kissinger.

Citește știrea

Actualitate

PNL Neamț:Vinovat moral de accidentul de la Gâdinți, prefectul Adrian Niță trebuie demis urgent

Știre publicată în urmă cu

în data de

Un om a plătit cu viața, iar alți trei sunt răniți într-un cumplit accident rutier petrecut în județul Neamț.

Nu a fost vorba de întâmplare, de soartă sau de ghinion. Tragedia este o altă consecință a dezastrului de la Luțca, unde s-a prăbușit podul proaspăt inaugurat de Ionel Arsene. Din această cauză, traficul rutier, aflat la cote maxime în luna august, este deviat cale de câțiva kilometri, pe niște drumuri proiectate doar pentru câteva mașini.

Accidentul s-a produs, pe 14 august, la Gădinți, un punct al traseului ocolitor, la intersecția dintre DJ 207D și DN 15D. Acolo unde, exact cu două luni în urmă, prefectul județului Neamț, Adrian Niță (PSD), în calitate de șef al Comitetului Județean pentru Situații de Urgență, anunța că va instala semafoare în 14 zile lucrătoare, conștient – se pare – de pericolul reprezentat de lipsa vizibilității în acea intersecție. Dar, în loc de semafoare, prefectul a postat trei rânduri pe Facebook, din care reieșea clar că nu se va ține de cuvânt.

De altfel, nepăsarea față de problemele reale ale județului caracterizează întregul său mandat. Preocupat mai degrabă de festivaluri și chermeze publice, și tragedia de la Gâdinți l-a prins tot la un festival, de această data în Piatra Neamț. În timp ce se lăuda cu 42 de fotografii pe Facebook, un om murea.

Dacă nu ar fi asistat pasiv la pericolele din respective intersecție, prefectul Adrian Niță ar fi putut face toate demersurile pentru ca, mai ales în orele cu trafic intens, în respectiva intersecție să fie prezent un polițist care să dirijeze circulația. Nici această simplă acțiune nu a întreprins-o, iar un om a plătit cu viața.

Un lucru este clar: Adrian Niță nu are ce căuta în scaunul de prefect, o demnitate publică ce presupune responsabilitate deplină. Funcția de prefect nu este una decorativă, așa cum, din nefericire, consideră Adrian Niță și șefii săi din PSD Neamț.

Pentru a evita producerea unor alte tragedii, cauzate de incompetență și rea-voință, PNL Neamț îi solicită demisia, de urgență, prefectului județului Neamț, Adrian Niță.

 

George Lazăr, președinte PNL Neamț

Laurențiu Leoreanu, deputat PNL Neamț

Eugen Țapu-Nazare, senator PNL Neamț

Citește știrea
Advertisement







Trending