Lupte între siiti si suniti în România

Ultimele iesiri la rampã ale domnului Traian Bãsescu, actualmente cu atributiile prezidentiale extirpate, au lãsat sã se vadã focoase, grenade, amenintãri si pericole de rãzboi. Suspendatul presedinte nu s-a sfiit sã-si avertizeze adversarii cã va fi jale. Nu m-am mirat sã aud într-un taxi din Bucuresti, iar taximetristii sînt buni conducãtori de mesaj public, cã sînt posibile lupte de stradã. Sã fim seriosi! Cine sã se batã cu cine? Nu mai sîntem în epoca Pietei Universitãtii, cu “noi de-aicea nu plecãm, nu plecãm acasã/pînã nu vom cîstiga libertatea noastrã”. Ar fi caraghios sã auzi scandãri parafrazate cu Traian Bãsescu pe post de libertate. Taximetristul crede cã da, iar el chiar a auzit astfel de scandãri. Mai mult, omul, comentator politic voluntar, opineazã cã radicalizarea societãtii românesti n-a fost atît de adîncitã nici mãcar la revolutie cînd se omorau putinii sustinãtori din umbrã ai lui Nicolae Ceausescu si restul populatiei. Amenintarea lui Bãsescu, mascatã sub copertina indicilor de stabilitate economicã, fuga investitorilor strãini, e una scrîsnitã. Dacã acel “nu va fi bine” e legat chiar de luptele de stradã dintre cei care-l vor si cei care nu-l vor si spre care discret ne împinge chiar Traian Bãsescu? Dacã, Doamne fereste, ne trezim într-un rãzboi civil în care românii se bat cu românii pentru Traian Bãsescu? Eu, unul, mã îndoiesc de o asemenea perspectivã apocalipticã. România a intrat în Uniunea Europeanã. Are de construit proiecte. Are de absorbit sute de milioane de euro pentru a-si schimba fata si a o asorta cu fetele simandicoase ale clubului european de elitã în care am intrat. Milioane de români lucreazã în Italia, Germania, Franta, Spania, Israel, Marea Britanie. Unii lucreazã peste Ocean. Sunt informaticieni în Canada, iar unii spalã, la etajul o sutã, geamurile zgîrie-norilor din New York, îndeletnicire la care se încumetã putini alti muncitori din lume. Plata este pe mãsura înãltimii. Au timp oamenii ãstia sã facã rãzboi civil pentru cã Traian Bãsescu, terfelind Constitutia si confundînd Palatul Cotroceni cu un birt, a fost suspendat si poate rãmîne suspendat o vesnicie? N-as prea crede. Zilnic, în Irak mor zeci si sute de oameni. Nu mor în conflictul cu inamicul american, ci într-un conflict intern, absurd si sîngeros. Se bat siitii cu sunitii. Si unii si altii sînt musulmani. Si unii si altii cred în Dumnezeul lor care se cheamã Alah. Existã doar niste nuante, înteleg, legate de profetul Mahomed. Acele nuante au iscat patimi inimaginabile, dusmãnii inimaginabile, urã cît cuprinde. Contabilizarea mortilor nu tine de rãzboiul insurgentilor cu “americanul cotropitor”, ci de ura internã. Este absurd sã ne imaginãm cã romînii vor ajunge sã se cotonogeascã pe strãzi si chiar sã se ucidã pentru profetul Traian Bãsescu. Trãim în Europa. Am avut o revolutie însîngeratã. Au murit multi oameni nevinovati. Amenintãrile domnului Bãsescu, precum cã “nu garanteazã” ce se va petrece nu-mi plac însã. Am întîlnit în aceste zile destui “fundamentalisti” pro-Bãsescu si destui “fundamentalisti” anti-Bãsescu. Sã-si fi pierdut întratît busola unii dintre noi încît, la mitingurile care vor urma, sã-si dea cu pancartele în cap pentru o cauzã ridicolã? P.S. Scenariul mitingului din Piata Constitutiei (în fata Parlamentului), mã atentioneazã un coleg jurnalist, cuprindea si rãmînerea acolo a ostilor pro-Bãsescu, blocarea legislativului, dãrîmarea cu tunul popular a inamicului dinlãuntru. N-a iesit povestea, fiindcã numãrul demonstrantilor a fost prea mic si fãrã calitãtile luptãtorilor de stradã. Vi-i puteti imagina pe Elena Udrea, oricît ar suspina dupã suspendatul presedinte, renuntînd la dusul de searã pentru a rãmîne sãptãmîni în sir în cort sau pe tot mai gîrbovitul Stolojan întepenind cu steagul în mînã trei nopti la rînd? Eu nu.