Lorene de Ratuld, recital de exceptie la Piatra Neamt

• concertul pianistei din Franta a inaugurat noua Stagiune muzicalã a Academiei „Gheorghe Dima“ din Cluj si a facultãtii patronate de aceasta la Piatra Neamt

Sala „Theodor Macarie“ a Liceului de Artã „Victor Brauner“ din Piatra Neamt, a gãzduit zilele trecute recitalul pianistic al frantuzoaicei Lorene de Ratuld, eveniment organizat prin bunãvointa Centrului Cultural Francez din Iasi, cu sprijinul Academiei de Muzicã „Gheorghe Dima“ Cluj-Napoca si al Facultãtii de Muzicã Piatra Neamt. Concertul a inaugurat, de altfel, noua Stagiune muzicalã a Academiei de Muzicã clujene si a facultãtii patronate de aceasta la Piatra Neamt. Înainte de Piatra Neamt, recitalul a fost oferit si melomanilor din Onesti, locul unde se desfãsoarã de ani de zile o stagiune paralelã, urmînd ca în perioada urmãtoare sã fie savurat si de publicul din Iasi precum si în cadrul Festivalului „Cluj modern“ de cãtre cel din capitala Transilvaniei. Interesul pentru acest eveniment muzical a fost determinat atît de statura pianisticã a interpretei, cît si de factura ineditã în ultima vreme a repertoriului propus, alcãtuit din lucrãri de Claude Debussy, Maurice Ravel, Nadia Boulanger si Karol Beffa. Recitalul de la Piatra Neamt a fost preludiat de o întîlnire cu presa, la care au participat atît studentii Facultãtii de Muzicã pietrene cît si cîtiva profesori ai Academiei clujene: prof. univ. dr. Grigore Pop, prof. univ. dr. Cristian Misievici si decanul institutiei muzicale de sub Pietricica, conf. univ. dr. Constantin Andrei. În cadrul întîlnirii, cordiale si extrem de degajate, s-au pus în discutie cîteva probleme legate de natura stilisticã a impresionismului, a rãdãcinilor regãsite în creatia muzicalã europeanã anterioarã, dar si de evolutia fenomenului muzical contemporan. Foarte volubilã, îndatoritoare si locvace, Lorene de Ratuld a tinut sã sublinieze de la bun început cã are o legãturã directã si afectivã cu fenomenul impresionist, cu atît mai mult cu cît examenul de absolvire a Conservatorului a fost bazat pe creatiile lui Debussy si Ravel, ale cãror opere le considerã a fi, cum de altfel îndeobste se stie, foarte dificile. Un capitol interesant a fost deschis de cãtre compozitorul Cristian Misievici care considerã fenomenul impresionist ca fiind un melanj de stiluri, procedee, tehnici si caracteristici diverse, eclectice, combinate într-o unitate expresivã de transpunere care, tocmai din aceastã pricinã alcãtuieste, uneori „en detail“, o sintezã universalã.

Un eveniment care merita mai multã atentie

Sintezã, de altfel, ilustratã ad-hoc de pianista francezã în fata claviaturii. Cum discutia ameninta sã devinã specioasã si cum în discutie a fost adus, inevitabil, si fenomenul enescian, profesorul Grigore Pop a tinut sã precizeze cã valoarea scolii românesti contemporane de compozitie este una de cel mai înalt nivel, perpetuînd astfel integrarea în universalitate începutã de marele maestru. În concluzie, cei prezenti în sala „Celibidache“ a Facultãtii de Muzicã din Piatra Neamt au avut plãcerea de a sustine un mic colocviu pe cît de interesant si instructiv pe atît de substantial, în compania unei pianiste de valoare. Lucru dovedit, de altfel, în cadrul concertului. În fata unui public avizat, dar din pãcate nu într-atît de numeros pe cît s-ar fi cuvenit, Lorene de Ratuld a oferit o mostrã perfect valabilã de perceptie a fenomenului muzical impresionist, prin lucrãri de referintã ale muzicii franceze. Reputatul critic Emil Vuillermoz spunea: „ce minunatã plãmadã s-ar putea obtine din inteligenta si ratiunea lui Ravel, combinate cu afectivitatea si sensibilitatea lui Debussy!“. Ei bine, aceastã plãmadã a fost sugeratã chiar de programul oferit cu gratie, inteligentã si sensibilitate de pianista francezã. Dovedind un simt organic al sugeratei expresii impresioniste si, în acelasi timp, multã afinitate cu fenomenul ce a marcat intersectia secolelor XIX si XX, Lorene de Ratuld a propus o interpretare pe cît de exactã pe atît de personalã a cîtorva capodopere ale muzicii franceze pentru pian. Tuseul elastic si viguros în acelasi timp, simtul frazãrii, coerenta expunerii ideilor, dinamica expresivã si perfect adaptatã caracterului, folosirea precisã a pedalei si, nu în ultimul rînd, intensitatea trãirii interpretãrii – fãrã a face din acest lucru un spectacol vizual gratuit si cabotin, cum se mai întîmplã – au putut fi remarcate si gustate de-a lungul unor partituri pe cît de pretentioase pe atît de persuasive: „Pour le piano“ si „Suite bergamasque“ ale lui Debussy si „Pavane pour une infante defunte“ sau celebrul triptic „Gaspard de la nuit“ de Ravel. Si pentru cã am amintit de aceasta din urmã, celebrul „Scarbo“ s-a bucurat de o abordare pe cît de spectaculoasã pe atît de pertinentã. Programul a fost completat cu lucrarea Nadiei Boulanger „Vers la vie nouvelle“ si cu o piesã dedicatã pianistei de cãtre Karol Beffa, „Latina“, un exercitiu superb de configuratie ritmicã bazat pe teme sud americane. Un eveniment muzical de exceptie care, din pãcate, nu s-a bucurat de atentia pe care o merita. Cu prisosintã.