Legenda Radu Lefter: „Ceahlăul merită să trăiască. Suporterii merită! Orașul merită!”

Legendarul portar al Ceahlăului, Radu Lefter, a transmis recent un mesaj pentru pagina de Facebook Suporteri Ceahlăul.

“ Pentru mine, Ceahlăul Piatra Neamț nu este doar o echipă de fotbal. Este o parte din identitatea acestui oraș ș,i într-un fel, din istoria fotbalului românesc. Pe acest stadion au jucat echipe mari ale fotbalului mondial – Juventus Torino, Mallorca,și altele – iar prin Ceahlăul, numele orasului Piatra Neamț a ajuns cunoscut dincolo de granițele țării.

„Trăim un moment greu, dureros pentru toți cei care au iubit și iubesc acest club”

Astăzi trăim un moment greu, dureros pentru toți cei care au iubit și iubesc acest club. Am purtat cu mândrie ani de zile tricoul acestei echipe având parte de momente de neuitat. Suporterii au fost mereu acolo – la bucurie și la suferință – iar istoria de peste o sută de ani a Ceahlăului obligă la continuitate. Ar fi de neiertat ca tot ce s-a construit cu muncă, pasiune și sacrificiu să se piardă.

„Sunt convins că, prin dialog și bună-credință, pot fi găsite soluții legale”

Cred că cei care au puterea de a ajuta au și o responsabilitate față de acest simbol al orașului. Au trăit și ei momente de mândrie alături de Ceahlăul, s-au bucurat și au suferit ca toți ceilalți. Sunt convins că, prin dialog și bună-credință, pot fi găsite soluții legale, așa cum se înâmplă și în alte locuri, pentru ca acest club să treacă peste momentul critic de acum.

Ce ar spune cei care au pus bazele acestui club acum peste o sută de ani dacă l-am lăsa să dispară? Ceahlăul merită să trăiască. Suporterii merită! Orașul merită! HAI CEAHLAUL. Alături de voi, MEREU”, este mesajul lui Radu Lefter pe care cei de la Suporteri Ceahlăul îl prefaţează astfel:

“Romano, grande portiere, Lefter “

„În 1999, în turul al treilea al Cupei Uefa Intertoto, Ceahlăul înfrunta marele Juventus Torino, formația ce a jucat la Piatra Neamț având în componență 9 jucători ce au fost prezenți la Campionatul Mondial din vara anului 2000.

La Piatra Neamț a fost un stadion arhiplin și Ceahlăul avea să deschidă scorul în prima repriză, prin Scânteie , care a marcat cu capul în poarta unuia dintre cei mai mari portari din lume la momentul respectiv, olandezul Edwin van der Saar.

Italienii aveau să egaleze în minutul 58 prin Alessio Tacchinardi.

În retur, la Cesena, italienii au dominat, dar nu au reușit să înscrie.

A doua zi, marile ziare de sport din Italia aveau să îl noteze pe goalkeeperul nostru, Radu Lefter, cu nota 8, în urma unei evoluții de excepție.

În doi ani consecutivi, Ceahlăul a fost singura echipă din România ce a ținut capul de afiș al știrilor din sport, în dauna echipelor Steaua, Dinamo sau Rapid, care nu au reușit în acei ani nici măcar trecerea tururilor preliminarii pentru accederea în cupele europene.

Astăzi,la aproape 27 de ani de la partida în urma căreia marele Carlo Ancelotti exclama “Romano, grande portiere, Lefter “, eroul de la Cesena ne-a transmis un mesaj”.

Două amintiri

Relativ recent, după un meci pierdut acasă în compania celor de la Bacău, l-am revăzut pe Radu Lefter în zona vestiarelor. Îi încuraja şi le strângea mâna alor noştri. „Capul sus, o înfrângere e o înfrângere, dar nu e capăt de ţară”, le spunea.

Am mers şi eu să îl salut şi am schimbat câteva vorbe. Am aflat că de la aeroport – venise din ţara în care îşi desfăşoară acum activitatea sportivă, de antrenor – se oprise mai întâi pe la stadion, să prindă a doua repriză a meciului. „E greu, mai ales că între noi şi cei de la Bacău a fost dintotdeauna o rivalitate. Şi pe vremuri nu prea se puteau ei lăuda că ne învingeau – cu trimitere la perioada în care Ceahlăul şi FC Bacău evoluau în prima ligă n.r. – dar asta e. Băieţii trebuie să treacă peste şi nimic nu e pierdut. Dar e greu când nu e stabilitate financiară, dacă nu sunt bani”, a comentat el necăjit dar totuşi optimist că lucrurile se vor îmbunătăţi.

Instantaneu mi-a revenit o amintire. Cu mai mulţi ani în urmă, Radu Lefter în tribună – nu mai ţin minte de ce nu a fost titular – rămas minute în şir cu capul în mâini şi lacrimi în ochi după ce Ceahlăul nu reuşea să învingă pe teren propriu pe Dinamo şi retrogradarea galben-negrilor era pecetluită.

Astfel de amintiri ar trebui să le poată pune orice suporter în vitrina propriului „muzeu”. Dacă echipa se va desfiinţa însă, nimeni nu va mai avea niciun muzeu.

Iar lacrimile sportivilor – fie de bucurie, fie de tristeţe – vor fi fost nu doar în zadar, ci şi pierdute pentru totdeauna.

FOTO: Suporteri Ceahlăul