Lecția de istorie. Rebeliunea legionară din ianuarie 1941

■ incidentele armate aveau ca scop preluarea puterii de stat de către organizația lui Horia Sima ■ au fost comise jafuri, distrugeri și masacre sângeroase, îndreptate în special asupra populației evreiești din București ■

Istoricul militar Sorin Grumuș, recent pensionat, susține pe pagina de socializare o… „lecție de istorie”, în care își propune să „vorbească“ despre importante evenimente istorice la care participă sau pe care le studiază. Duminică, 21 ianuarie, acesta preia o asemenea „lecție” de la profesorul Viorel Guțu, de istorie de la Hunedoara, membru al asociațiilor „Lecția de Istorie” și al „Pro Educație Istorie și Cultură Corvinias. Materialul în discuție aduce o serie de date interesante, despre Mișcarea Legionară din România, unele mai puțin cunoscute.

„La data de 21 ianuarie 1941, Mișcarea Legionară, organizează o rebeliune armată cu scopul preluării puterii în stat, iar cu această ocazie organizația condusă de Horia Sima va comite numeroase jafuri, distrugeri și masacre sângeroase îndreptate în special asupra populației evreiești din București. Izbucnirea rebeliunii a fost posibilă ca urmare a tensiunilor uriașe la care se ajunsese între cele două forțe conducătoare ale României, pe de o parte Mișcarea Legionară condusă de Horia Sima, de cealaltă parte , conducătorul statului, generalul Ion Antonescu.

De la începutul coabitării lor în septembrie 1940, existaseră întotdeauna divergențe, dar conflictul dintre cei doi s-a acutizat și mai mult după seria de asasinate înfăptuite de legionari la sfârșitul anului 1940, când i-au căzut victime o serie de personalități politice românești, printre care Virgil Madgearu (1887-1940 – economist,sociolog, politician de stânga, membru proeminent al Partidului Țărănesc – n.r) şi Nicolae Iorga (871-1941, istoric,critic literar, documentarist, dramaturg, poet,enciclopedist,memorialist, parlamentar, al 34-lea premier al României, profesor univrsitar, academician – n.r).

Astfel, la începutul anului 1941 Ion Antonescu îşi exprima, în ședința Consiliului de Miniștri, îngrijorarea şi dezaprobarea față de acțiunile unilaterale ale legionarilor cu care era asociat la guvernare, însă ruptura dintre general şi Mișcarea Legionară avea să se producă în urma unor violente confruntări armate desfășurate pe străzile Bucureștiului între 21 şi 23 ianuarie 1941.

Pretextul rebeliunii legionare l-a constituit demiterea de către Ion Antonescu a ministrului de interne, generalul Petrovicescu, cunoscut simpatizant legionar, ca urmare a lipsei de vigilență în prevenirea asasinării, pe 19 ianuarie, în centrul capitalei, a unui maior german, de către un cetățean grec, dovedit ulterior a fi agent britanic. Ca urmare a acestei demiteri legionarii iau decizia de a prelua cu forța puterea și își cheamă simpatizanții sub arme, unele dintre acestea fiind sustrase chiar din arsenalul Ministerului de Interne.

Apoi ocupă clădirile Poștei, Telefoanelor şi ale Radiodifuziunii, emițând comunicate prin care anunțau ruptura de Ion Antonescu şi sfârșitul dictaturii militare. Observând lipsa de reacție a Poliției şi Jandarmeriei, legionarii au trecut la acțiuni de terorizare a populației prin legitimarea de persoane, incendierea și distrugerea a mai multe magazine, constituirea de filtre rutiere, arestări abuzive şi chiar împușcarea unor oameni nevinovați”, se spune în documentul preluat de Sorin Grumuș, în care se mai arată că zonele locuite de evrei au fost împânzite de sute de legionari, care intrau în case şi arestau capii familiilor pe care îi băteau cu sălbăticie.

Au fost incendiate şi profanate numeroase temple evreiești precum Templul Cahal și Templul Coral din București, fiind distruse  magazine, case sau proprietăți ce aparțineau cetățenilor evrei din capitală. „În acele zile bucureștenii au fost îngroziți de nebunia distrugerilor înfăptuite de legionari, de asasinatele de pe străzi, din locuințe sau din pădurile din jurul capitalei, în urma cărora și-au pierdut viața peste 370 de persoane.

Pe 22 ianuarie, liderii legionari au emis un ultimatum generalului Antonescu, prin care era somat să accepte un guvern compus exclusiv din legionari şi condus de Horia Sima. Numai că Antonescu proclamă starea excepțională şi ordonă armatei arestarea tuturor legionarilor participanți la rebeliune. În dimineața zilei de 23 ianuarie, Armata condusă de generalul Antonescu trece la acțiune şi începe atacul asupra instituțiilor ocupate de rebelii legionari.

În numai câteva ore, toate centrele de rezistență vor fi ocupate, mulți dintre legionari fiind arestați sau împușcați. Pe 24 ianuarie, după ce realizează că nu mai are nici o șansă, Horia Sima ordonă încetarea rezistenței şi retragerea din țară, el însuși reușind să fugă, fiind ajutat de către serviciul de informații al Wehrmacht-ului să părăsească țara”, se mai spune în documentul citat.