Lăutarii de mătase, pe scena Vacanţelor Muzicale de la Curtea Domnească a lui Ştefan

■ programul de astăzi, 5 iulie, începe la ora 18.00, sala Calistrat Hogaş a CJ găzduind recitalul Viola Fantasia ■ de la ora 19.00, la Turn poate fi ascultat un concert de muzică lăutărească ■

În programul manifestărilor din cea de a treia zi a Vacanţelor Muzicale, ediţia 2022, sunt două manifestări. Prima are loc în sala CJ Neamţ, Viola Fantasia fiind un recital pentru publicul larg, în care sonoritatea caldă a violei se va împleti cu robusteţea pianului într-un stil de interpretare unic, plin de emoţie şi virtuozitate, în dorinţa de a crea auditorilor o seară de neuitat. Solişti sînt Lucian Morariu (violă) şi Viniciu Moroianu (pian).

Primul dintre artişti este născut la Galaţi. Începe studiul viorii la vârsta de cinci ani. Urmează apoi cursurile Academiei de Muzică din Bucureşti, sub îndrumarea profesorilor Valeriu Pitulac şi a maestrului Ştefan Gheorghiu (violonistul). După 1990 participă la cursurile de măiestrie, cu specialitatea muzică de camera, la Kerkrade în Olanda, profesor Milan Scampa (membru al cvartetului Smetana) şi la Londra, cu Amadeus Quartett.

A început cariera muzicală ca membru al Orchestrei Filarmonicii George Enescu din Bucureşti, în paralel desfăşurând şi o consistentă activitate solistică, evoluând ca solist sub bagheta unor dirijori de renume, iar în recitaluri, a cântat alături de pianişti celebri. Concertele şi recitalurile solo includ apariţii în ţări precum România, USA, Suedia, Canada, Grecia, Rusia şi Italia. Cântă pe o violă construită de lutierul italian Bruno Tondo.

Este cooptat în diverse proiecte ce aparţin genului cameral cum ar fi: cvartet de coarde, trio de coarde, cvintet de coarde etc. La începutul anului 2005, înfiinţează Traffic Strings – un grup instrumental care abordează un repertoriu variat – muzică preclasică, clasică, romantică, modernă şi contemporană. Din 2002, Lucian Moraru renunţă la cariera de instrumentist de orchestra, alegând să-şi diversifice sfera activităţilor profesionale ca liber profesionist în domeniul industriei musicale.

Viniciu Moroianu, un pianist de top

Viniciu Moroianu s-a născut în Bucureşti, în 1962, într-o familie de muzicieni. A absolvit, în oraşul natal, Liceul de Muzică Dinu Lipatti, la clasa profesoarei Marta Paladi. La Universitatea Naţională de Muzică, Viniciu Moroianu a fost îndrumat de pianistul şi profesorul Gabriel Amiraş, fost elev al marelui profesor rus Heinrich Neuhaus. La Acompaniament a fost discipolul Suzanei Szorenyi. A studiat armonia cu compozitorii Doru Popovici şi Pascal Bentoiu, precum şi dirijatul cu Constantin Bugeanu.

Începând din anul 1973 a fost distins cu Premiul I în competiţii naţionale de pian, fiind totodată laureat al Concursurilor internaţionale de la Paris (1979) şi Bucureşti (1991). A primit Premiul Colegiului Criticilor Muzicali din România (1981) pentru interpretarea Sonatei a treia pentru pian de Enescu şi Premiul Fundaţiei “Dinu Lipatti” din Bucureşti (1992) pentru restituirea şi prezentarea în concert a Fanteziei op. 8 de Lipatti. S-a afirmat în peste o mie de apariţii pe podium.

A participat la festivalurile internaţionale George Enescu (opt ediţii), Dinu Lipatti (trei ediţii), Academia Sighişoara (unsprezece ediţii), precum şi la Besancon, San Jose, Graz, Chişinău şi Bratislava. A cântat pe scene din Grecia, Elveţia, Franţa, Italia, Germania, Spania, Belgia, Danemarca, Luxemburg, Ungaria, Ucraina, Republica Moldova, Bulgaria. În 2005, a obţinut titlul de Doctor în Muzică, cu teza Două secole de gândire componistică reflectate în creaţia pentru pian solo a lui Dinu Lipatti.

Despre Bogdan Simion şi Lăutarii de mătase

Deşi provine dintr-o familie de economişti şi este doctorand la Litere, Bogdan a găsit în muzica tradiţională sensul vieţii sale. A învăţat să cânte la cobză, unul dintre cele mai vechi instrumente de pe teritoriul ţării noastre şi a dat voce proiectului Şamanul Mut. Căuta lăutari vechi în toate colţurile ţării şi îi invita la concerte. Mare le este uimirea unora dintre ei atunci când află intenţiile tânărului.

„Muzica lăutărească e o muzică orăşenească, urbană, ce se prefigurează la Bucureşti în perioada interbelică, pe vremea când Bucureştiul nu era nici rural, dar nu era nici urban. Apare mai decis şi îşi atinge vârful estetic, din punctul meu de vedere, după al Doilea Război Mondial, undeva la jumătatea anilor ’50. şi muzica lăutărească e tot o muzică tradiţională.

E poate ultima muzică de tradiţie orală ce apare în România şi mi s-a părut cu atât mai interesantă, pentru că fiind o muzică foarte nouă, din punctul meu de vedere a fost o muzică ce mereu a fost nedreptăţită. şi de folclorişti şi de etnomuzicologi şi de statul român şi de mediile intelectuale şi de mediile politice şi în general a fost mai greu promovabilă decât celelalte muzici“, spune Bogdan Mihai Simion.

Prea puţini mai ştiu sa mânuiasca instrumentele aşa cum se făcea pe vremuri. Ei sunt lăutarii de mătase ai Bucureştiului: Victor Teioanu, Milan de la Bobeşti, Costel Vasilescu, Nelu Răducanu şi Gigel Mihai. Sunt, poate, ultimii lăutari clasici ai Bucureştiului, care speră încă în resuscitarea muzicii tradiţionale româneşti. Ideea de a-i aduce împreună îi aparţine lui Bogdan Mihai Simion.