Jurnal FM, într-adevăr o familie

Întîlnire de suflet a membrilor familiei Jurnal FM. Miercuri şi joi, 18 şi 19 decembrie 2019, la Piatra Neamţ. “Mascată” sub titulatura oficială de workshop cu tema “Provocări în era informaţiei, lumea virtuală ca spaţiu complementar al comunicării”.

Evident că, în continuare, voi fi extrem de subiectiv în ceea ce voi scrie despre cele întîmplate. Nu e un articol de ziar, deci simt că am libertatea de data aceasta să las frîu liber subiectivismului. Personal a fost o primă şansă de a-mi cunoaşte, pe viu, colegii din familia Jurnal FM. Lucru care mă umplea de bucurie. Partea, “oficioasă”, a unor dizertaţii pe diverse teme pe care urma să le susţinem fiecare dintre cei prezenţi, iniţial am considerat-o ca pe o… obligaţie. Trebuia făcută, credeam, ca să dăm o justificare, repet, oficioasă, întîlnirii.

Nu mică mi-a fost surpriza să constat că nu a fost deloc aşa. Colega noastră, Cristina Rădulescu, a dat tonul a ceea ce urma să se dovedească a fi o discuţie sinceră între jurnalişti îndrăgostiţi iremediabil de meseria lor. Cu o nonşalanţă şi o sinceritate ce nu pot lipsi unui jurnalist veritabil, Cristina a cerut să fie un dialog, nu o suită de monologuri ce aveau toate şansele să plictisească în final. Şi dialog a fost. Viu. Sincer. Uman.

Ca într-o familie. Dialog despre presă, despre ascultătorii noştri, fără de care nu am fi jurnalişti. Dialog în care ne-am mărturisit şi limitele, şi greşelile şi am căutat împreună soluţii pentru a răspunde cît mai bine la provocarea pe care toţi ne-am asumat-o ca ziarişti: să fim în slujba ascultătorilor, a cetăţenilor. În anul de graţie 2019, în peisajul unei prese în care mulţi nu fac altceva decît să stea drepţi în faţa comenzilor politice, o mînă de jurnalişti au discutat, printre altele, despre cum poţi să-ţi păstrezi coloana vertebrală, în ciuda lipsurilor financiare, astfel încît să nu-ţi trădezi publicul pentru “arginţii” politicienilor.

Iar aici, îmi cer scuze de la colegi că nu voi nominaliza decît pe unul, doi dintre ei – ca de obicei “spaţiul editorial” este unul limitat -, îmi scot pălăria în faţa colegului Iulian Melinte. Care ne-a făcut o mărturisire: cea mai dragă lui realizare ca jurnalist a fost aceea cînd a refuzat să primească bani pentru a nu mai fi atît de critic la adresa unor reprezentanţi ai administraţiei. S-a felicitat, şi îl felicităm şi noi, că a rezistat tentaţiei. Şi a rămas jurnalist.

Aşa cum sînt convins că vor rămîne, pentru toată viaţa, colegii din marea familie a Jurnal FM. Subiective, lipsite de modestie, toate cele spuse, recunosc, pot fi caracterizate astfel. N-am găsit însă altă cale de a le spune sincer. Şi insist pe sinceritate pentru că asta am simţit eu în mijlocul colegilor. Că avem resurse de sinceritate şi că sîntem dispuşi să folosim aceste resurse în activitatea noastră zilnică de jurnalişti. Ceea ce ne legitimează să venim în faţa ascultătorilor noştri cu capul sus şi cu inima curată. Poate nu e suficient, dar e un început.

Şi cum putea o familie să se bucure în continuare împreună decît ascultînd un frumos colind adus de pe meleagurile bucovinene de acelaşi Iulian Melinte. În prag de Crăciun, o parte dintre membrii marii familii Jurnal FM s-au întîlnit la Piatra Neamţ. Rămîn mărturie fotografiile, însă, mai important cred eu, în inimile fiecăruia va rămîne amintirea frumoasă a acestei întîlniri. Pe care eu unul am ţinut să o împărtăşesc şi cu acei membrii care nu au fost, fizic, alături de noi, însă în slujba cărora sîntem mereu: ascultătorii Jurnal FM.