JA(LE)quite pe Ghencea. Steaua-Ceahlăul: 3-1

Singurul lucru pozitiv care poate fi spus despre înfrângerea suferită de Ceahlăul pe Ghencea în faţa Stelei este că un jucător ca Joao Jaquite, apărut de nicăieri din Portugalia la Ceahlăul, a avut ocazia să joace pe gazonul unuia dintre „templele fotbalului românesc”.

Pentru el, dacă interesează pe oricine altcineva, decât pe el, aşadar o mare reuşită, pentru Ceahlăul a fost partea din titlu cu… jale. Din nou şi din păcate.

Scorul final a fost 3-1 pentru stelişti, dar mai dureros pentru suporterii pietreni poate fi faptul că echipa a jucat mult mai slab decât în alte partide, fie ele terminate cu înfrângeri sau egaluri în care au pierdut două puncte. E drept, au fost şi patru absenţe, din cauza unor accidentări, ale unor jucători extrem de importanţi.

Însă absenţa lui Lullaku, Petre, Krell şi Morar parcă nu scuză că Jaquite a evoluat (din nou?!) foarte slab, pe partea lui Oltean a fost bulevard în apărare – Chipirliu şi Maftei pe acolo au făcut ce au vrut şi au înscris două goluri –,Cortelezzi a fost… inexistent în cea mai mare parte a partidei, iar Savu s-a „auto încoronat rege al ratărilor”, nereuşind să marcheze oricâte ocazii clare de gol a avut.

Cât îl priveşte pe Jaquite, acesta a avut, pe lângă sau peste evoluţia slabă, şi momente de cascadorii râsului, ca atunci când a plecat în dribling spre… propria jumătate de teren, fiind oricum deposedat pe parcurs, sau când a reuşit, fără a fi atacat de vreun adversar, să facă, în propriul teren, o preluare direct… în out.

Cât priveşte absenţele din lotul Ceahlăului, cei de la Steaua ar putea să îi facă o cinste arbitrului central din partida precedentă a nemţenilor, cu Şelimbăr, când jucătorii acestei formaţii i-au trimis la Urgenţe, în doar câteva minute, pe doi jucători ai galben-negrilor fără ca „fluieraşul” de la centru să acorde măcar un galben. Însă asta e deja istorie.

Evident, pentru cei mai critici, eşecul de pe Ghencea poate fi un motiv foarte bun să spună că echipa nu are valoare de play-off, abia am promovat şi… atât putem.

Nu că nu ar avea motive, dar evoluţiile Ceahlăului, e drept nu cea din Ghencea, dau totuşi motive de speranţă. Însă, la fel de drept, oricât de suporter eşti – adică alături de echipă mai ales după rezultate mai puţin sau deloc bune – nu poţi să nu constaţi cât de greu atârnă, mai ales în clasament, jocurile în care nu ai câştigat trei puncte sau uneori niciunul, deşi ai avut partida în mână şi ai dominat 70-80 de minute, însă te-ai înecat la mal. Sau mai corect spus pe final.

Şi cât de mult costă improvizaţiile ce au adus în teren sau la club jucători fără valoare – unii au plecat, alţii încă nu – nici nu are rost să îi nominalizăm pentru că îi ştie toată tribuna. Ori interesele, probabil, care au trimis ca împrumut la alte cluburi jucători iubiţţi de suporteri – cum ar fi Robert Ciobanu – ori ţin pe margine jucători precum Bacalu, buni însă de convocat la naţională. Fie ea, naţionala, de juniori.

Pentru cei pasionaţi de „caseta tehnică, în înfrângerea suferită de Ceahlăul în faţa Stelei, marcatori au fost Bogdan Chipirliu – min. 12, David Maftei, min 45+2 şi 59, pentru stelişti, respectiv Mihai Neicuţescu – min. 46, pentru pietreni.

Pentru suporteri… „Hai Ceahlăul” şi să sperăm că vor veni şi rezultatele şi punctele în clasament pe măsura jocului bun prestat în majoritatea partidelor.

FOTO: GELU CRACANĂ