Italia, noua casã a muntenilor

• populatia tînãrã din comunele Vãii Bistritei ia calea Occidentului • un exemplu elocvent îl constituie comuna Hangu, un sfert din localnici plecînd în strãinãtate • situatia se repercuteazã negativ asupra învãtãmîntului, polulatia scolarã scãzînd •

Comunele de pe Valea Bistritei si nu numai se confruntã cu un fenomen specific oricãrei societãti aflate în tranzitie, acela al migrãrii populatiei tinere cãtre Europa de Vest în cãutarea unor locuri de muncã bine plãtite. Statistica efectuatã recent la nivelul comunei Hangu înregistreazã, în acest sens, cifre record. Din 4.200 de locuitori, cît numãrã populatia comunei Hangu, peste 1.000 de tineri au luat calea bejeniei în cãutare de locuri de muncã. Dintre acestia 80% se aflã în Italia, restul de 20% aflîndu-se în Spania, Germania, Anglia, Portugalia sau alte state europene. Prin plecarea lor spre Vest, cu tot cu familii, tinerii emigranti au influentat negativ învãtãmîntul din Hangu, scolile comunitãtii, înregistrînd scãderi alarmante a numãrului de elevi si de aici a numãrului de clase si de norme pentru învãtãtorii si profesorii din zonã. „Ne confruntãm cu un fenomen alarmant în ceea ce priveste numãrul elevilor a claselor si normelor cadrelor didactice. Dacã ne referim doar la învãtãmîntul primar, singura scoalã unde mai avem clase de sine stãtãtoare este scoala de centru, în rest peste tot existã clase simultane. Asta nu se întîmpla pînã acum 5-10 ani în urmã. Sigur, fenomenul nu afecteazã doar învãtãmîntul din Hangu, dar este o situatie care trebuie sã dea de gîndit guvernantilor nostri“, a declarat profesorul Ion Manolache, directorul Scolii cu clasele I-VIII Hangu. Din discutiile purtate cu primarul comunei Gavril Lupu am retinut faptul cã situatia este cunoscutã la nivelul comunitãtii, numai cã fenomenul migratiei fortei de muncã tinere nu poate fi stopat de cãtre administratia localã. „Este un drept cîstigat prin Revolutia din ’89 si nu poate fi îngrãdit. Problema care se pune este aceea cã statul nostru trebuie sã-si propunã o strategie prin care, creîndu-se locuri de muncã, sã atragã din nou populatia plecatã peste hotare spre patria mumã. Si totusi, eu cred cã si-n conditiile prezentate, tinerii plecati la muncã participã substantial la dezvoltarea comunitãtii noastre prin investitiile din zonã si banii trimisi acasã, unde-si construiesc case sau îsi deschid mici afaceri. Sigur, dupã mai multi ani de bejenie, impusã de lipsa locurilor de muncã din România, ei se vor întoarce definitiv acasã, iar noi sperãm cã prin intrarea în normalitate va revigora si învãtãmîntul“, a declarat primul Gavril Lupu. Situatia de la Hangu se repetã si în Poiana Teiului, Borca, Farcasa, Grinties, Ceahlãu, Bicaz Chei, Bicazu Ardelean, de unde zeci de mii de persoane au plecat peste hotare. „Stranierii“, dupã cum sînt numiti de cei rãmasi acasã s-au polarizat pe criteriul relatiilor de rudenie sau dupã apartenenta la o comunitate sau alta în anumite centre urbane din Italia. Aici, muntenii de pe Valea Bistritei s-au stabilit la Roma, Alessandria, Padova, Parma, Vicenza, Trevisso, Vallegio, Verona, Vallegio, Mincio provincio di Verona, Maccerata, etc., unde desfãsoarã cele mai diverse activitãti. Un român cîstigã în Italia, între 700 si 1500 euro, în conditii legale sau la negru. Desi majoritatea si-au însusit modul de viatã occidental, multi dintre ei tînjesc dupã spiritul românesc de a aborda viata, mai ales dupã acele caracteristici ce tin de sentimentalismul specific familiei noastre.