Istorii din viaţa unui mare duhovnic, părintele Cleopa. Luptele cu bandiţii dezertori şi prigoana Securităţii

■ părintele Ilie Cleopa, duhovnic şi stareţ al Mănăstirii Sihăstria, a avut parte de grele experienţe în viaţă ■ a avut de-a face cu lotrii din codri, iar în perioada comunistă a fost urmărit de Securitate ■

De la naşterea unui mare duhovnic al ţării, stareţul Ilie Cleopa de la Mănăstirea Sihăstria, s-au împlinit, pe 10 aprilie, 110 ani, prilej cu care au fost organizate diverse manifestări. Una dintre ele a fost la Biblioteca Judeţeană „G.T. Kirileanu“ Neamţ, fiind vorba despre simpozionul intitulat „Părintele Cleopa – Luminător de suflete pe calea mântuirii“. Dincolo de toate acestea, anul trecut, Sfântul Sinod a decis pregătirea procesului de canonizare.

De altfel, chilia şi mormântul părintelui Cleopa, care a decedat pe data de 2 decembrie 1988, sunt, pe tot parcursul anului, locuri de pelerinaj pentru creştini întrucât harul nu i s-a stins, rămânând în conştiinţa colectivă ca printre ultimii mari sfătuitori şi călăuzitori ai sfârşitului de veac trecut.

„Nu spun nimic nou afirmând că părintele Cleopa a fost cel mai mare duhovnic al acestui secol. El a realizat marea performanţă nu de a fi doar un mare confesor, ci de a fi prieten şi călăuzitor. (…) A făcut din Sihăstria un Athos al poporului român. Raza lui a strălucit din hotar până-n hotar şi dincolo de hotare. Prin aceasta, era un dătător de speranţe“, spunea IPS Bartolomeu Anania.

Fostul stareţ a avut o viaţă tumultoasă. S-a confruntat cu bandiţii dezertori din timpul celui De-al Doilea Război Mondial, care-şi găsiseră adăpost în codrii Neamţului, în Munţii Stânişoarei, ţintele jafurilor fiind şi mănăstirile. Odată cu instaurarea regimului comunist, din 1948 a intrat în vizorul Securităţii, pentru că era o „voce“ puternică, retrăgându-se în munţi ani de zile.

Vrând-nevrând, arhimandritul Cleopa i-a întâlnit pe membrii bandei fraţilor Negrescu, Mitiţă sau Mitriţă şi Nicolae, zişi Baltă, la care aderaseră şi dezertori, care au comis tâlhării în zona Neamţului de prin 1936 şi până în 1946, atacând oameni înstăriţi, dar aşezăminte monahale. În septembrie 1944, sunt jefuite schiturile Sihla şi Sihăstria, fiind maltrataţi călugări şi furate haine, încălţăminte şi bani. În timpul unei astfel de incursiuni de pradă ale lotrilor, părintele era să fie ucis, şeful bandei ordonând împuşcarea călugărilor. Iată ce consemna stareţul Cleopa, într-o declaraţie dată jandarmilor, la acea vreme:

„În iarna lui 1944-1945, tâlharii ne-au vizitat de mai multe ori şi au luat tot ce era mai bun“

„La Sfântul Dimitrie, pe la nouă, a intrat un ofiţer cu caschetă şi pistol automat. Era Mitiţă – Dumitru Baltă. A plecat apoi la stăreţie, cerând să fie ospeţit. Au scotocit prin chilii şi au luat o damigeană plină de rachiu, pe care au băut-o. După ce s-au îmbătat, şeful a cerut să fie toţi împuşcaţi, dar unii s-au opus şi astfel au scăpat creştinii. Spre dimineaţă au plecat, certându-se, spre Sihla. În iarna lui 1944-1945, tâlharii ne-au vizitat de mai multe ori şi au luat tot ce era mai bun“.

Părintele Cleopa s-a născut la Suliţa, judeţul Botoşani, la 10 aprilie 1912, fiind al cincilea copil din cei zece ai familiei. A urmat şcoala primară în sat, fiind apoi timp de 3 ani ucenicul lui Paisie Olaru, pustnic, pe atunci, la schitul Cazancea. La sfîrşitul anului 1929, la numai 17 ani, intră împreună cu un frate în obştea Schitului Sihăstria, după care a efectuat stagiul militar.

Pe 2 august 1937 este tuns în monahism, iar în 1945 este numit egumenul schitului, care, în 1947 devine mănăstire, prilej cu care părintele primeşte treapta de arhimandrit. Urmărit de Securitate, se retrage şase luni în munţi, fiind apoi numit stareţ al mănăstirii. Fiind mereu în vizorul Securităţii, între 1952-1954 îşi găseşte iar adăpost în pădurile din Munţii Stănişoarei, împreună cu ieromonahul Arsenie Papacioc.

După doi ani este readus în aşezământ, la cererea patriarhului Justinian, dar în primăvara lui 1959 i-a calea codrilor, pentru a treia oară, unde va sta vreme de cinci ani. Revine la Mănăstirea Sihăstria în toamna anului 1964 ca duhovnic al obştii şi povăţuieşte fără întrerupere până la moarte. În acest timp a scris câteva cărţi, „Despre credinţa ortodoxă“, „Predici la praznicele de peste an“, „Valoarea sufletului“, „Despre vise şi vedenii“, „Ne vorbeşte părintele Cleopa“, care au fost publicate în mai multe ediţii.

Ce l-a ajutat să se aplece asupra condeiului a fost studiul continuu, anii de retragere în munţi, postul, rugăciunea şi pacea interioară. În 1987 i-a devenit naş de călugărie actualului patriarh al României, Daniel. Părintele Cleopa a rămas celebru şi prin vorbele ce le rostea la întâmpinarea credincioşilor: „Mânca-v-ar Raiul !“.