Învãtãtura lui Marga

Dacã învãtãmîntul românesc are parte acum de greve si nemultumiri acute – în conditiile în care dascãlii au reprezentat o parte din electoratul de nãdejde al Aliantei D.A.- explicatia nu se aflã doar în lipsa banilor sau a procentelor cerute din PIB. O explicatie mai profundã vine din dezamãgire. O dezamãgire construitã pe absenta dialogului real si pe lipsa unor lideri care sã conducã împreunã pe cei pe care îi conduc, nu în pofida sau în dispretul acestora. Au avut parte destul de aceste lucruri pe vremea PSD-ului si au tras nãdejde, cu mai putin entuziasm ca-n 1996, ce-i drept, cã politicianismul arogant si brutal va face loc acelei reforme luminate asteptate de toti. Suma aceasta de sperante a fost infirmatã de sus în jos cu o vitezã incredibilã: ministrul Miclea, dezamãgit el însusi de sistem, si-a dat demisia. Mai jos, demisia nici nu intrã în discutie. Dascãlii au aflat cã, în judetul Neamt, calificativele directorilor ori inspectorilor pot fi puse dupã cum vrea conducerea inspectoratului. Circul a pornit, de fapt, din momentul în care profesorii au fost pusi sã declare la examene, ca niste infractori, cîti bani au în buzunare, seriile si valoarea bancnotelor. Unii au refuzat. Altii au venit cu multi bani mãrunti, în derîdere. Au început controale „cu tintã“ pentru schimbarea unor oameni din anume posturi. Cazul profesorului Vernica, directorul de la Clubul Copiilor Piatra Neamt, este clar: a fost schimbat pe motive extrem de subtiri si pus la loc în post fiindcã altfel ar fi urmat un proces fãrã sanse pentru inspectoratul scolar. La evaluare a primit calificativul nesatisfãctor. A contestat si asta. Profesorului Vernica, si nu doar lui, i s-a cerut sã-si dea demisia din functie. El nu a cedat. Altii au fãcut-o, intimidati sau îngretosati. Au fost pusi în functie, ca si pe timpul PSD-ului, oameni care avuseserã probleme, dar care „erau de-ai nostri“. Deciziile de numire a suplinitorilor si a profesorilor detasati au venit în scoli cu o mare întîrziere. Oameni cu credite si cu lefuri mici au asteptat banii, cu sufletul la gurã. Directorii au fost pusi în situatii delicate: sã dea banii si sã se ia de piept cu Curtea de conturi sau sã astepte „mila celor de sus“? Toate aceastea, scrise, au avut un efect tragic-comic: inspectoarea sefã Dorina Drexler a decis cã ziaristii nu mai au voie în Inspectoratul Scolar Neamt. A mai decis cã nu rãspunde la telefon decît din doi în doi, iar la întrebãri „pe alese“ si „pe alãturi“, dacã nu-i convine continutul. Lucru sesizat de toatã media localã. Nici nu era greu de altfel: Inspectoratul Scolar nu-i teritoriul personal al cuiva. Hazul negru al situatiei merge mai departe: inspectoarea sefã a trimis televiziunilor locale o înregistrare în care afirmã cã articolele publicate în Monitorul de Neamt si Monitorul de Roman au urmãtoarele motive: directorul adjunct Valentin Bãlãnescu ar avea ceva personal cu domnia sa, iar conducerea ziarului ar fi deranjatã cã nu a mai primit reclamã de la Inspectoratul Scolar Neamt. Nici o vorbã despre problemele reale din învãtãmîntul nemtean. Nici o vorbã despre faptul cã Valentin Bãlãnescu, profesor de istorie el însusi, întelege mecanismele sistemului si cã multi profesori i s-au adresat, considerîndu-se nedreptãtiti si jigniti. Cît despre reclamã, sã fim seriosi! Monitorul avea, de pildã, un contract de reclamã bun cu firma IDAC 2000, dar asta nu ne-a împiedicat sã scriem – si am fost singurii din presa localã care au fãcut-o – despre deturnãrile de TVA. Inspectoratul Scolar nu reprezintã vreo tintã de marketing. Inspectoarea generalã încearcã, pur si simplu, sã încurce planurile. Sã mute o discutie legatã de deciziile sale, ca manager, în planul personal, minor si meschin. Sã eludeze fondul. Ca si cum cei 8.000 de profesori sau publicul, în genere, pot fi prostiti atît de pe fatã. Si cu ce?! Cu note informative – ce securist sunã chestia asta! – luate de la inspectorii cu care ar fi vorbit Valentin Bãlãnescu si cãrora le-ar fi „perturbat munca“. Trebuie sã fie tare trist sã te apropii de sfîrsitul carierei si de vreo pensie si sã trebuiascã sã dai cu subsemnatul pe note informative. Comisia din Ministerul Educatiei si Cercetãrii, venitã la sesizarea directorilor, „a îmbãlsãmat“ si ea situatia cum s-a priceput mai bine. Era vorba de calificativele acordate directorilor de scoli si inspectorilor de specialitate. Calificativele fuseserã date fãrã sã se tinã cont de rezultatele bune sau foarte bune, în ideea schimbãrii unor „pesedisti“, maniera de lucru fusese penibilã. Nu mai conta cã unii nici nu erau membri de partid. Cum anularea evaluãrii dãdea prost, s-a gãsit o chichitã legalã pentru a compensa stilul examenului, decizia inspectoarei sefe si capetele plecate umil ale comisiei de evaluare. Evaluarea a fost anulatã în coadã de peste. Manevra a avut scopul de a mentine în functie un om care nu pãrea sã exceleze deloc la capitolul „public relations“, inspectoarea generalã Dorina Drexler. Sã o schimbi din functie pe fondul de reclamatii si nemultumiri generalizat ar fi însemnat sã se recunoascã faptul cã nu fusese numitã în post cea mai potrivitã persoanã. Mai ales cã prefectul de Neamt, putin înainte de punerea doamnei în functie, anunta cã aleasa Aliantei D.A. ar fi doamna Luminita Vîrlan. Incapacitatea de a se recunoaste o stare de fapt si de a se lua mãsuri – lipsã de rãspundere ar fi formula exactã – nu constituie o întîmplare izolatã. Ea nu are legãturã cu PSD-ul, PNL-ul, PRM-ul sau SS-ul. Si la PSD a fost la fel. Profesorul Emil Creangã nu a fost schimbat din functie cînd ploua cu reclamatii. I s-a blocat, mai tîrziu, usa cãtre Parlament. E vorba, în final, de oameni. Asa trebuie sã se explice luarea de atitudine, chiar de la sfîrsitul sãptãmînii trecute, a domnului Andrei Marga. Catalogat de unii drept cel mai bun ministru al învãtãmîntului de dupã 1989, Andrei Marga a declarat cã, dupã pãrerea domniei sale, Guvernul Tãriceanu e cel mai neperformant din ’98 încoace. Cã politizarea învãtãmîntului, incriminatã la PSD, ar fi acum mult mai puternicã. Si cã multi dintre cei numiti în posturi sînt neaveniti si nepriceputi. Pãrerea lui! FOTO: Inspectoratul Scolar, un teritoriu interzis jurnalistilor