Introducerea în Constituţie a sloganului „Fără penali în funcţii publice şi în politică“ nu este o lovitură dată sistemului mafiot, ci independenţei justiţiei

În ziua de 13 iunie, Klaus Iohannis a chemat la Cotroceni, partidele opoziţiei, pentru a semna împreună aşa zisul Acord Naţional, care cuprindea toate temele de campanie electorală ale acestuia, pentru alegerile prezidenţiale, la care erau adăugate şi temele Referendumului din 26 mai. Referendum rămas nevalidat încă, la ora evenimentului care se vrea epocal, Moţiunea de cenzură a Opoziţiei. De la ceremonia semnării Acordului, cu care Iohannis speră să intre în istorie, a lipsit coaliţia de guvernare PSD – ALDE, pe care preşedinţia nu s-a grăbit să o considere ca făcând deja parte din Opoziţie. Prezenţa la semnarea Acordului, a preşedintelui USR, Dan Barna, a fost condiţionată de acesta de includerea printre temele acordului şi a temei din campania sa electorală prezidenţială, sintetizată în sloganul „fără penali în funcţii publice“. Coaliţia PSD – ALDE a condiţionat la rândul ei semnarea Acordului, de introducerea în conţinutul acestuia a propriilor teme de campanie, privind „consolidarea parcursului european al României“, dar a fost refuzată de Klaus Iohannis, pe motiv că sunt prea multe teme, pentru un aşa de mic acord. PSD şi ALDE au greşit că nu au făcut o publicitate corespunzătoare temelor propuse de ei, care erau mult mai concrete şi mai aplicate pentru un real „parcurs european al României“, în comparaţie cu temele generale şi cu iz populist propuse de Iohannis. Neprezentarea coaliţiei PSD -ALDE la Cotroceni, pentru a susţine necondiţionat Acordul lui Iohannis, a oferit acestuia un nou prilej de a-i acuza de antieuropenism. Nici tema USR-ului, din sloganul „fără penali“, deşi populistă, nu este mai brează ca temele lui Iohannis din Acord. Tema „fără penali în funcţii publice“ nu a fost descoperită de USR, ca urmare a faptului că problema „penalilor“ este ignorată în legislaţia judiciară a României. Codul de procedură penală prevede cu claritate în ce cazuri justiţia poate interzice unei persoane condamnate penal definitiv, să ocupe o funcţie publică, o funcţie politică, să aleagă sau să fie aleasă. Nu există cazuri ca o persoană având astfel de interdicţii, stabilite de instanţă, să i se permită să acceadă la vreo funcţie publică sau politică. În aceste circumstanţe, se impune a clarifica cui se adresează sloganul „Fără penali“? Nu există din partea USR sau a preşedintelui acesteia, Dan Barna, nici un răspuns clarificator la o aşa întrebare, ba din contra, sloganul este învăluit în ceaţa incertitudinii, tocmai pentru a-i spori caracterul populist, mergându-se pe zicala „Mulţi aud, puţini pricep“. Ceaţa este cu atât mai densă, cu cât, după mintea useriştilor şi a haştagiştilor, „penal“ este eticheta care se pune oricărei persoane care urcă scările DNA -ului. În mod normal ar fi ca eticheta de „penal“ să fie aplicată numai acelor persoane condamnate, care coboară scările instanţelor de judecată cu o hotărâre definitivă în buzunar. Eticheta de „penal“ nu poate fi aplicată după criteriile unor protestatari aflaţi pe trotuare, trepte sau prin pieţe, printre care şi Klaus Iohannis, decât într-un dialog de mahala.

Dacă vrem să avem un drum consolidat spre Europa, trebuie să definim „penalii“ ca acolo, nu ca la noi

Revenind la întrebarea cui se adresează sloganul „fără penali“, devine din ce în ce mai clar că sloganul vizează doar Justiţia, nu şi pe cei etichetaţi pe criterii electorale ca fiind „penali“. După gândirea celor din USR, şi sistemului justiţiar ar trebui să-i vină mintea la cap şi să-şi modifice criteriile şi procedurile existente, după care să înceapă să interzică, pe bandă rulantă, tuturor penalilor de a mai ocupa funcţii publice sau politice. Pentru că USR -ul nu este mulţumit de modul cum Justiţia tratează în prezent „penalii“, după aceştia, interdicţia „fără penali“ ar trebui scoasă din prerogativele judecătorilor, pentru a fi preluată de Constituţie. Judecătorii ar trebui să renunţe la doctrina privind „pericolul social“ şi să judece cu citate din Constituţie, după a USR-ului citire . Aşa se poate ajunge la situaţia aberantă ca orice persoană condamnată la o amendă penală, pentru faptul că a depăşit termenul de înmatriculare a maşinii, sau a folosit epitete la o ceartă cu vecinul, va intra astfel în conflict cu litera Constituţiei, la care judecătorului de instanţă nu-i rămâne decât să ridice din umeri şi să- l anunţe că are toate drepturile suspendate. Cu astfel de exemple, a îndepărtării la grămadă a tuturor penalilor, mă întreb care mai este rostul pildei evanghelice, în care Hristos a oprit lapidarea unei prostituate, dând dezlegare să arunce cu piatra numai acela care ştie că nu a greşit vreodată. Drumul spre Europa va fi astfel direcţionat după vorba unui protestatar mai exaltat „Toţi pesediştii trebuie să meargă la puşcărie“. Consider că legislaţia utilizată de sistemul juridic românesc are suficiente prevederi, care să reglementeze interdicţia „fără penali“, lăsând ca interdicţia să fie decizia exclusivă a judecătorului. Consolidarea drumului spre Europa nu se realizează prin talibanizarea românilor, care nu este decât drumul spre Orient. Când Klaus Iohannis a declarat că la Referendum „românii au votat împotriva atacului nemernic asupra Justiţiei“, am crezut că acesta se referă în sfârşit la imixtiunea serviciilor şi a procurorilor DNA în actul de justiţie. Faptul că Klaus Iohannis a declarat în continuare că „atacurile nemernice asupra Justiţiei“ sunt opera PSD-ului, nu este decât măsura manipulărilor care s-au ascuns în spatele referendumului său. Întrebările referendumului nu vizau, nici pe departe „atacuri nemernice“, ci vizau politicile tuturor guvernelor, foste şi viitoare, de a legifera în domeniul justiţiei prin ordonanţe de urgenţă. La sloganul USR „fără penali“, românii au răspuns la Referendum cu „fără ordonanţe“. Trebuie să ai o fantezie debordantă, ca să deduci din asta că la Referendum au fost condamnate explicit „atacurile nemernice ale PSD la adresa Justiţiei“. Pentru a fi credibil în acuzele sale, ar trebui ca Klaus Iohannis să părăsească ermetismul sloganelor sale, care debordează de truisme şi de sofisme, şi să coboare în concreteţe, explicând cu subiect şi predicat, toate cazurile în care PSD a produs „atacuri nemernice“, încât să înţeleagă şi baba Rada. Scăldând-o doar cu generalităţi aiuritoare, Klaus Iohannis ne dovedeşte că a rămas prizonierul unor clişee stradale şi că în realitate, nu are nici capacitatea de a înţelege ce înseamnă pentru el „atacuri nemernice“, aşa după cum ne-a dovedit că nu înţelege nici întrebările referendumului. Dacă ne-ar dovedi că înţelege ceva, atunci poate vom înţelege şi noi, câştigându-şi astfel şansa de a-i da dreptate.

Sloganul USR „Fără penali“ este inutil la Piatra Neamţ, unde este aplicat corect de către Justiţie

Pietrenii au primit vestea, care fiind în trendul vremurilor nu prea i-a şocat, că primarul PNL Dragoş Chitic a primit o pedeapsă de 3 ani cu suspendare, de la Curtea de Apel Bacău, ca primă instanţă, pentru abuz în serviciu, alături de alte 5 persoane, condamnate tot cu suspendare. Suntem în cazul în care o persoană, Dragoş Chitic, ocupă o funcţie publică şi ar trebui să intre astfel sub interdicţia sloganului „Fără penali în funcţii publice“. Am fost preocupat de imparţialitatea şi corectitudinea instanţei care l-a condamnat pe Dragoş Chitic, tot atât cât am fost preocupat şi de cazul mult mai minor al condamnării cu executare pentru Liviu Dragnea. Adică, am fost preocupat, de la prea puţin, spre deloc. Vreau să rămân la convingerea că actul Justiţiei nu face victime, face dreptate. Probabil aceasta este valabil pentru un om normal, exceptând poate momentul când un astfel de om devine victimă, prin imixtiunea altora în actul justiţiei, pierzându-şi astfel încrederea în sistemul judiciar. Instanţa de Bacău a hotărât ca pe perioada condamnării să fie interzise acestor persoane dreptul de a fi numiţi sau aleşi în funcţii publice, sau ca autorităţi publice, precum şi alte drepturi privind profesia lor. Cum era de aşteptat, primarul Dragoş Chitic a contestat public sentinţa, precizând că „nu există nici o probă directă sau indirectă, care să conducă spre un astfel de verdict“. Personal, sunt tentat să-l cred, deoarece a mai spus-o şi alţii. Ironia face că şi în cazul lui Adrian Năstase, deşi acesta a susţinut că nu există vreo probă directă sau indirectă, instanţa a motivat condamnarea sa cu executare, ca fiind necesară, pentru a arăta că Justiţia nu tolerează nici măcar abaterile ipotetice. Nu ştiu de ce parte a baricadei era primarul Dragoş Chitic când în stradă se demonstra în draci pentru „fără penali în funcţii publice“. Nu am fost atunci în stradă şi nu voi fi nici acum, pentru că această interdicţie ţine exclusiv de dreptul judecătorului din sala de judecată, nu de dorinţa unor exaltaţi de pe stradă. Nu mă face mai fericit condamnarea primarului, fie şi în primă instanţă, şi nici nu mă voi duce în scuarul din faţa Primăriei, să desfund o sticlă cu şampanie, aşa cum au făcut nişte scursuri umane în Piaţa Victoriei din Bucureşti, sau prin alte pieţe, în ziua când Liviu Dragnea a fost arestat. Primarul Dragoş Chitic este membru marcant al PNL, partid care militează şi el, cam cu jumătate de gură, pentru „fără penali“. Militantismul liberalilor este mai temperat, căci sloganul „fără penali“ prea ar fi făcut trimiteri la funia din casa spânzuratului. Cu tot riscul oprobiului public, şi PNL insistă ca toţi cei condamnaţi să fie obligaţi prin Constituţie să nu mai ocupe funcţii publice, demonstrând că sunt în continuare preocupaţi doar de soarta lui Liviu Dragnea. Mare-i grădina…