Interviu Alexandru Anton: Drumul unui jucător care nu renunță. Care pleacă la atac cu entuziasm şi revine în apărare bombănind

Câteodată, fotbalul e o despărțire cu final neașteptat. Alteori, o revenire care repornește motorul exact la timp.

Interviu Alexandru Anton despre plecări care dor, reveniri care confirmă, goluri care lasă urme și familia care l-a crescut în fotbal.

Plecarea de la Ceahlăul a avut un gust amar, revenirea a avut unul puternic. Între cele două momente s-au așezat munca, răbdarea și încrederea.

Recunoaşte că pleacă la atac cu entuziasm, dar revine în apărare bombănind. Unde mai pui că are un tată fost fotbalist care e fan declarat însă un critic ascuns. Şi foarte exigent.

Despărțiri care dor, reveniri care repară

Rep: Ce a fost mai greu: plecarea de la CSM Ceahlăul sau revenirea?
Alexandru Anton: Probabil plecarea a fost mai grea. Când pleci, nu știi dacă vei mai avea drum înapoi, iar despărțirile, chiar și temporare, apasă mai tare decât emoția unei reveniri.

Rep: Ai o poză din cele două momente (atunci / acum)?

Rep: Se remarcă o revenire între titulari. În opinia ta, ce a determinat-o?
Alexandru Anton: Revenirea ar fi determinată de combinația perfectă între muncă, răbdare și un antrenor care vede la timp că „motorul a repornit”.

Goluri care lasă urme

Rep: Numele tău e pe lista, destul de scurtă, a marcatorilor de la CSM. Cât de mult contează pentru tine acest lucru?
Alexandru Anton: Nu pot să spun că definește totul, dar îmi aduce un zâmbet și o confirmare că am lăsat o amprentă.

Rep: Te consideri un jucător cu un profil mai degrabă ofensiv sau defensiv? Altfel spus: pleci mai bucuros la atac sau revii mai bucuros în apărare? Ai o fotografie preferată?
Alexandru Anton: Mă consider un jucător suficient de ofensiv cât să fug la atac cu entuziasm, dar destul de responsabil încât să mă întorc în apărare bombănind.

Rep: Tatăl tău e antrenor cu portarii. De ce nu portar și tu? Ai o poză veche cu voi doi, poate el în poartă?
Alexandru Anton: Am avut o încercare de a fi portar la fel ca tatăl meu, dar mie mi-a plăcut mereu să fiu mai activ, să mă implic, să am parte de mai multă „acțiune”.

Rep: Care este cel mai bun sfat primit vreodată de la tatăl tău în fotbal?

Alexandru Anton: Aș spune că el este un fan declarat, critic ascuns. Adică mă susține cu toată vocea, dar îmi spune: „Ți-a ieșit doar pentru că ai avut noroc!”

Rep: Dacă n-ai fi fost fotbalist, ai fi fost…?
Alexandru Anton: Dacă nu aș fi fost fotbalist, mi-ar fi plăcut să devin avocat.

Rep: Dacă suporterii ar descrie stilul tău de joc într-un singur cuvânt, care ai vrea să fie acela?
Alexandru Anton: Viteză.

Rep: Care este cel mai neașteptat mesaj primit de la un fan după un meci?
Alexandru Anton: „Nu știu dacă să te felicit sau să-mi cer banii înapoi pe biletul pierdut. Oricum bravo!”

Rădăcini, încăpățânare, luptă

Rep: Ceahlăul pentru tine în trei cuvinte?
Alexandru Anton: Rădăcini, încăpățânare, luptă.

Rep: Și, la final, trimite-ne o poză care spune: „Așa e Alexandru Anton în realitate”.
(Toni, cum te cunosc colegii.)