Institutia asexuatã

Sefia Oficiului pentru Protectia Consumatorului Neamt pare sã iste necazuri de toate felurile. Un text intitulat „drept la replicã“ venit de la Institutia Prefectului si semnat nu de cãtre Toader Mocanu, prefectul în exercitiu, ci de purtãtorul de cuvînt, Cristina Aboboaie zice cã reprezentantul Guvernului în judet îsi exprimã dezacordul fatã de stilul tendentios în care noi informãm (dezinformãm) opinia publicã. În fond, nu stiu dacã ar trebui ne îngrijoreze dacã vreo institutie sau persoanã îsi exprimã dezacordul si nemultumirea fatã de ideile noastre sau de felul în care „oglindim“ situtia datã. Mai ales, dacã si venim cu facsimilul unui document care dovedeste cã trei partide aflate la putere una tocmesc si alta rezultã. Sigur, sefii serviciilor descentralizate stau, oficial, la semnãtura prefectului. Lucru pe care Monitorul l-a scris. Monitorul, la fel ca toatã lumea, stie cã înaintea oricãrei semnãturi, stau niste negocieri care îl transformã pe prefect în bratul cu pix al Puterii. Monitorul, ca ziar, a constatat cã întelegrile inter-partide nu au functionat în acest caz si cã s-a ajuns la situatia – sã îndrãznesc sã folosesc cuvîntul „ridicolã“, domnule prefect- ca la concursul pregãtit pentru o unicã persoanã sã se fi prezentat altã cîstigãtoare. De aici, un circ întreg, pe fatã si-n culise. Cu instalãri în functie peste capul prefectului, cu directori despre care – zice tîrgul – nu au nici cheia biroului, cu conferinte de presã si neurodermatite alergice însotite de scãrpinãturile asociate. Toate bune pînã aici. Haidem însã înapoi la dreptul la replicã, pe care-l puteti citi în pagina 7 a editiei de astãzi. Replicã, în fond, la ce! La ironie La umorul implicit al situatiei! Pentru cã aici sînt sugestiile textului remis redactiei noastre. Orice pustan care îsi petrece vremea într-un internet café poate descoperi regula unui autentic drept la replicã argument si contra-argument. Constatãm cã oameni plãtiti din banii publici nu au aflat pînã acum cã iritarea domnului prefect pentru un text sarcastic, dar documentat, nu constituie un (contra) argument. În ceea ce ne priveste, trãiam cu impresia cã un concurs nu trebuie sã constituie exclusiv mantaua unui aranjament politic ci si atestarea calitãtilor candidatului negociat. Dar dacã tot e un singur loc, cu un singur om, nu stiu zãu de ce naiba se mai face concurs! Numirea pe post ar elimina multe ipocrizii plus candidatii nimeriti fãrã voie de la stãpînire. Se poartã pe la altii! În altã ordine de idei, îl informãm pe domnul prefect cã poate combate „afirmatiile grave privind asa-zisa discriminare“ stergînd, eventual, înregistrãrile audio si video din conferinta de presã cu pricina. Domnia sa chiar a detaliat problema femeilor aflate la conducerea unor institutii cu multe femei în subordine, unde s-ar potrivi mai bine „o mînã de bãrbat“. Dar, luat cu treaba, o fi uitat cã a detaliat problema în vreme ce, pe fundal, se auzea un cor de voci de femei iritate, care vorbeau despre discriminare. Credem cã, într-adevãr, nu vreo încercare de discriminare ar fi problema, ci lipsa argumentelor. Ce poate sã-i spunã domnul prefect doamnei Hruscã, doamnã din Tîrgu Neamt – si ea – care a cîstigat concursul ce nu-i era predestinat! Cã e incompetentã Nu poate! Concursul e concurs! Decizia politicã e decizie politicã! Ce sã-i mai spunã Cã nu dã bine pe post, cã nu-i frumoasã Nu se poartã. Sîntem europeni, ce naiba! Si atunci, ce i-a mai rãmas domnului prefect sã-i reproseze Cã e femeie. Care s-ar putea sã nu se descurce cu alte femei. Personal, cred cã se poate. O femeie sef de institutie se poate întelege cu femeile care îi sînt colege chiar dacã nu tine pe birou, ca fetis, vreo mînã de bãrbat. Ca metodã de departajare, crezusem noi, naivii, ar fi trebuit sã functionize mintea. O institutie asexuatã.