Contactează-ne

Arhivă 2005-2017

Initiativa „Un leu pentru Teatrul meu“

Știre publicată în urmă cu

în data de

În Salonul Clasic al Hotelului Restaurant Central, domnul Daniil Harasemiuc, presedinte al Asociatiei pentru prevenirea si combaterea consumului de droguri si a violentei în familie „Aquila“ Piatra Neamt, a fost subtil omniprezent. Adrian Beznã i-a multumit si l-a rugat sã ia cuvîntul, iar domnia sa a spus, foarte pe scurt, cîteva vorbe despre aceastã persoanã juridicã, de drept privat, fãrã scop lucrativ, neguvernamentalã si apoliticã. Cu numerele de telefon 0721/433718; 0233/210358 si 0233/216401. Despre derularea si finantarea unor actiuni, proiecte si programe desfãsurate prin forte proprii sau în cooperare cu persoane fizice si juridice române, ori strãine, avînd ca obiectiv combaterea si prevenirea consumului de droguri, tutun, alcool, precum si a violentei în familie. Despre sprijinirea autoritãtilor si institutiilor publice în derularea Programelor prevãzute în Strategia Nationalã Antidrog, Antiterorism, Antiviolentã în familie, AntiSida, Antialcool, Antitutun, Apãrarea Drepturilor Omului si Combaterea Traficului de Fiinte Umane. Desi ni se pare a fi o zonã imensã de acoperit (cam foarte mare!) cu doar cîtiva oameni, fete si bãieti, un birouas, douã, un fax si ceva voluntari si cunostinte în domeniu, îi urãm Asociatiei sãnãtate si succese în lupta, repetãm obiectivele: antiterorism, antiSIDA, antialcool, antidrog, antiviolentã, antitutun, antitrafic de fiinte umane, anticoruptie, anticrimã organizatã si mult sprijin dinãuntru si din afarã. Cã doar, nu-i asa?, e fãrã scop lucrativ, e un început de societate civilã, neguvernamentalã si apoliticã, adevãratã. În fine, noi veniserãm pentru un program de folk, ca pe afis, si am asistat, la început, la un spectacol Adrian Beznã, cuceritor cum este el, oleacã liricoid, dar cu adevãrat remarcabil. Adi a umplut sala de la Central, au venit acolo peste douã sute de pietreni, as putea spune cã erau invitatii lui personali, din toate mediile sociale, de toate calibrele si vîrstele, dar mai ales tineri si de vîrsta lui, oleacã mai coaptã. Abia mi-am gãsit un loc la o masã cu gazetari. La ce au venit? La ”Galele FolK 1 – Întîmplãri în Orasul cu Oameni/ 31 martie 2006”. A stiut sã-si facã o promovare bunã, apoi o sonorizare impecabilã (semnatã Dan Urcãnescu) si tot ce trebuie, s-a miscat natural si si-a pãstrat renumele de realizator Tv. Pentru cã asta vreau eu sã spun, fiindcã este o rubricã despre ce se întîmplã în Piatra, sub Releul Pietricica. A fost, fãrã discutie, pentru cei peste douã sute de oameni care au participat, un eveniment. Si, desigur, pentru cei care vor vedea la UNU Tv, postul unde Adi are emisiunea ”Noaptea cu Beznã”, imagini si comentarii despre acest spectacol. Elegant, prin gura unui alt simpatic de la acest post local de televiziune, colegul Marian, le-a multumit sponsorilor, adicã SC si SC… (multe) si Prefecturii si Primãriei. Apoi, Marian, care este chiar actor cu scoalã de actorie, care se vede, a recitat o poezie cu sticleti. A fost simpatic. Adi Beznã a fost omul-spectacol si a oferit Leul-cultural ( pe care îl reproducem), în plicuri în care, pentru culturã, ar fi trebuit ca fiecare sã depunã cîte ceva.

O întîmplare în orasul cu oameni A fost un aspect pe care nu l-am înteles, întrucît cultura pietreanã are baze solide, stie ce vrea, are edituri, consilii, asociatii, în fine, poate o sã-i luãm un interviu lui Adi ca sã ne explice cum se poate ajuta cultura cu plicul si cu leul cultural, un fel de ”Un leu pentru Ateneu”, respectiv ”Un leu pentru Teatrul meu”… A cîntat, apoi, un folk ceva mai country, Ciprian, bine, chiar foarte bine, apoi o doamnã profesoarã, frumusel, dupã care a fost chemat la microfon un preot de la Roman, care iubeste oamenii, lucruri frumoase, cu iubire de oameni si gesturi de caritate. A urmat o trupã de rock, adevãratã, cu liderul din Piatra, care a si participat la concursul pentru Eurovision, bunã, a cîntat si o compozitie dedicatã Laurei Stoica, tusantã. Un copil cu handicap a primit un computer, apoi un domn mai în vîrstã, reparator de cãrucioare pentru handicapati, a primit o cupã si o pensie reparatorie (am înteles noi?!). S-au fãcut multe, foarte multe poze, la fiecare masã erau fotografi si fotografe, s-a filmat mult, mai toti aveau camere sau aparate de fotografiat digitale si de filmat performante, a fost o atmosferã occidentalã, pe bune. Cum apãrea cineva pe platforma care tinea loc de scenã, zeci si zeci de cameramani si fotografi îsi intrau în rol, folosindu-si sculele. Eu, gazetar, aveam doar un pix si un caiet. Sînt foarte curios ce o sã aparã în presa localã de luni (de azi). Bãnui cã vor fi adevãrate foto-reportaje. Apoi, i s-a dat cuvîntul domnului Harabagiu, gazetar, care nu stim exact ce a spus, datoritã distorsionãrilor statiei de amplificare. A fost aplaudat modest. În fine, dupã acest prolog de spectacol, repet, excelent organizat de sufletistul Adrian Beznã, un impecabil om de televiziune, un foarte bun mediator si un patriot local de exceptie, au urmat cei doi invitati speciali, miezul serii, Tatiana STEPA si Cristian BUICÃ. Spre rusinea mea, ignorant fiind în ale folk-ului, stiam doar foarte vag cîte ceva despre ei. Or, ca sã fiu sincer, mie acest gen de muzicã, în care cîntãretul stie patru, maximum cinci acorduri la chitarã, ia o moacã romanticã, de minizengher, si începe sã-ti cînte o poezie de Adrian Pãunescu, acest gen de muzicã nu-i pe gustul meu. „Je n’ai pas d’organe pour“…, n-am organ pentru a simti asa ceva. Ca sã-i aud pe cei doi, interpretînd pe trei acorduri, Leru-i ler / Mai avem si chef de vis/ Leru-i ler!, sau romantiozitãti de genul: „Sã plecãm de-aici (de la Hotel Restaurant Central) mai buni decît sîntem“, sau: „Muncim ca niste sclave zi de zi/ Stãm în picioare ( n.n. aplauze?!)… Urcãm înjositor cu voi în rînd/ Iar voi plecati la altele rîzînd“ ( versuri cîntate de Tatiana STEPA, aplaudate)… Cînd Cristian BUICÃ a început sã-si lãlãie ultimul sãu viitor hit, Laudã omului, bãnuim noi cã tot pe versurile lui Pãunescu, tot cu patru sau cinci acorduri, am plecat. Pa! Pa!, Adi, a fost interesant, iartã-mã, dar eu cred cã folk-ul cu trei acorduri s-a dus, tot nu mi-ai spus cine-s ãstia? Bob Dylan si Jane Joplins din secolul XXI? Pe versuri de Pãunescu? Culmea este cã a mers perfect la Piatra, iar oamenii, veniti de dragul lui Adi Beznã, iubitor sincer de folk, bun cîntãret de folk, la rîndu-i, chiar mai bun, au aplaudat frenetic fiecare piesã. De ce am plecat? A aplaudat, normal, si domnul presedinte Harasemiuc si doamna vicepresedinte Maria Cãescu si doamna vicepresedinte Luminita Vîrlan, toti au aplaudat. A fost foarte frumos. Oricum, Adi Beznã a fãcut o treabã frumoasã, a adunat niste oameni din Piatra, vorba lui, pentru a face o întîmplare în orasul cu oameni. A fãcut o întîmplare. Dacã noi, din Releul Pietricica, de la distantã, o vedem altfel, zicem pardon. Asta-i, Adi! Oricum, felicitãri!. MONITORUL îti va fi partener pentru toate zilele si noptile tale cu beznã. Dar numai ale tale.

Citește știrea
Postează comentariu

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Arhivă 2005-2017

Proces şi la Curte în cazul fraudelor de la postliceală

Știre publicată în urmă cu

în data de

■ procurorii au atacat sentinţa prin care s-au aplicat pedepse cu suspendare şi achitări ■ 19 din cei 96 de inculpaţi au uzat de calea de atac ■ 26 de lucrări au fost anulate de instanţa de fond ■ unii elevi nici nu treceau pe la şcoală, fiind plecaţi în străinătate ■ erau promovaţi contra unor sume de 1.000 de lei ■ unii profesorii-medici pătaţi completau în locul candidaţilor testele tip grilă ■

Procesul fraudelor de la postliceala sanitară continuă la Curtea de Apel Bacău după ce sentinţa instanţei de fond a fost atacată. Au declarat apel atît procurorii cît şi parte din inculpaţi, 19 din totalul din 96, profesori care şi-au pătat onoarea la corectarea tezelor, dar şi elevi care au cotizat pentru a deveni asistenţi medicali. Reamintim că Tribunalul Neamţ a aplicat pedepse cu suspendare, iar parte dintre cei deferiţi justiţiei au fost exoneraţi de răspundere penală, fiind achitaţi. 26 de lucrări ale elevilor „cotizanţi“ au fost anulate de instanţă, titularii rămînînd fără diploma care le atesta studiile. Acuzele de dare şi luare de mită nu au putut fi dovedite nici din probatoriu, nici din interceptări şi confruntări, astfel încît profesorii şi cei din comisia de examinare au fost inculpaţi numai pentru abuz în serviciu şi fals material în înscrisuri oficiale. În ceea ce priveşte alţi acuzaţi, ei au fost trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunilor de trafic de influenţă, iar cursanţii şcolii postliceale fiind inculpaţi pentru cumpărare de influenţă. Cele două părţi vătămate din dosar, Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ şi Şcoala Posliceală Sanitară Piatra Neamţ, nu s-au constituit părţi civile în procesul penal. Curtea de Apel Bacău va da în cauză o sentinţă definitivă. Conform actelor de urmărire penală, lanţul neregulilor pleca încă de intrarea în şcoală şi se termina la finele studiilor, cu examenul de certificare, unul care era de cele mai multe ori măsluit grosolan. Oamenii legii s-au sesizat despre nereguli în 2013, iar cercetările au durat aproape doi ani. Au ajuns în faţa judecătorilor membrii comisiilor de certificare a studiilor, diriginţii celor trei clase din Piatra Neamţ care au absolvit în 2013, secretarul unei postliceale din Roman, care în anul 2013 a scos ultima promoţie, apoi şi-a închis porţile, precum şi de mulţi din cei care au cumpărat bunăvoinţa profesorilor şi a medicilor şi au cumpărat o diplomă de asistent medical, deşi în unele cazuri chiar cei din comisia de examinare se minunau cît de neinstruiţi erau candidaţii. Acheta a relevat faptul că la postliceala din Roman succesul examenului era asigurat contra sumei de 1.000 de lei de persoană. În mod normal, taxa legal instituită era de 170 de lei, iar diferenţa pînă la 1.000 de lei însemna cumpărarea indulgenţei profesorilor examinatori. De toate demersurile s-a ocupat secretara unităţii, cea care strîngea banii de la cotizanţi, le spunea că această practică este valabilă de ani de zile şi că pentru cei care dau bani, poate rezolva problema examenului la Piatra Neamţ. Tot ea făcea drumurile la „judeţ“, unde era centru de examinare şi rezolva problema. Femeia le-a spus oamenilor legii că această taxă ilegală era de cînd lumea, că iniţial a fost mai modestă, dar că din 2009 rămăsese la pragul de 1.000 de lei. Din cei 34 de elevi înscrişi în promoţia 2010 – 2013, au venit la examenul de certificare numai 24, dar instanţa le-a anulat lucrările. Pentru unii, cursurile din cei trei ani au fost opţionale, nici măcar nu au trecut pe la şcoală fiind plecaţi la muncă în străinătate. Pentru majoritatea candidaţilor secretara le-a făcut rost şi de proiecte pe care le avea de la promoţiile anterioare. La Piatra Neamţ examenul de final costa mai puţin, cam 500 de lei. Ca orice examen şi cel de la postliceala sanitară era monitorizat audio şi video, aşa că anchetatorilor nu le-a trebuit decît niţică răbdare pentru a studia înregistrările. Aşa a ieşit la iveală că acolo unde toată comisia era „cumpărată“, medicii au muncit pe brînci, şi- au scos din poşete mai multe pixuri, au stabilit care este mai aproape de culoarea cu care s-a scris teza şi au trecut la treabă. La testele tip grilă erau întrebări care aveau unul, două sau chiar trei răspunsuri corecte. Corectorii au completat tot ce trebuia pentru note cît mai mari. Totuşi, mediciii care nu s-au lăsat cumpăraţi au rămas uimiţi de neştiinţa candidaţilor, catalogînd promoţia 2013 ca fiind cea mai slabă din istoria şcolii. La examenul din 2013 au fost un număr total de 212 candidaţi care au avut de susţinut proba scrisă şi proiectul. Dacă la cea de-a doua probă toţi au trecut cu brio, la teza scrisă, şapte candidaţi nu au reuşit să obţină minim nota 5. Din cei care au trecut însă, mulţi s-au bucurat de sprijinul comisiei de corectare, în unele cazuri modificările fiind evidente. În aceste condiţii, a fost dispusă o expertiză grafologică în urma căreia a ieşit la iveală că din totalul de 212 de teze, un număr de 113 prezintă modificări ale substanţei cu care s-a scris, dar nu s-a putut stabili dacă au făcut menţiunile pe foaie una, sau două persoane.

Citește știrea

Arhivă 2005-2017

Releul Pietricica

Știre publicată în urmă cu

în data de

Fluturi, bufnite si nuduri deasupra cartierului Precista

1. Petru Diaconu, un boem total, fãrã mamã, fãrã tatã, nãscut de o mãtusã, rudã de sânge, totusi, cu Henri-Julien-Felix Rousseau (cunoscut ca le Dournier, Vamesul) a dat sfoarã-n Piatra si si-a adunat prietenii la un vernisaj, pe un deal, la Sestri Art Gallery, deasupra cartierului Precista. Acolo, împreunã cu mai tânãrul sãu camarad Bogdan Enache au pus-o de o expozitie de picturã, fiindcã ei asta stiu si asta fac: picteazã. În plus, omul acesta cu ochi limpezi de viezure tânãr, de o generozitate elegantã, cum rar mai întâlnesti în ziua de azi, se dovedeste de o consecventã înspãimântãtoare. El picteazã bufnite, frunze, nuduri, fructe tãiate în douã, ca sã li se vadã semintele, fântâni, puturi de fântânã în care se vede cerul si în care se vãd frunze, nuduri, seminte din fructe tãiate în douã, bufnite, poate si câte o oalã de lut preistoricã, devenind astfel mai împãmântenit decât ne putem imagina noi, care îl vedem doar un pictor recunoscut ca pictor fiindcã asa a vrut el: sã fie pictor. Fiecare lucrare a sa este de o minutiozitate exemplarã. Rousseau Vamesul opunea impresionismului arta naivã, visarea, fantezia, fiind definit drept un pictor neoprimitv genial. La fel e si Petricã Diaconu, un pictor absolut fascinant, de o energie debordantã si cu o fantezie care-l duce în visãrile lui pe pânzã. E unic, fiindcã e prea destept, prea citit ca sã fie pus în categoria pictorilor naivi, motiv pentru care cautã si titluri de expozitii, cautã cuvinte, cautã motive care sã-l desprindã de un fel de etichetã care, habar n-are el, s-a desprins de mult de lucrãrile sale. Si-a intitulat expozitia: Cãlãtorie în imaginar, iar tablourile sale au nume ca niste versuri. Nu le-am vãzut, dar a promis sau chiar a fãcut niste tablouri mari, gen Visul (1910 Museum of Modern Art, New York), Vamesul, o fi în stare. El îmi aduce aminte, mereu, de ce a spus cândva Janis Lyn Joplin: Nu sunt cea mai bunã, dar sunt unicã. 2. Si fiindcã vreau sã mã pãstrez în aceastã rubricã a Monitorului: pot fi invidiat pentru ziua de marti. Din marea cea mare a majoritãtii care si-a petrecut ziua de marti la televizor, privind si ascultând ineptiile zilei, care, desigur, au fost deja uitate, am avut sansa de a merge acolo, unde televizoarele erau oprite si unde oamenii se întâlneau, se salutau, unii se îmbrãtisau si se uitau pe pereti, la tablouri. Am stat la un pahar cu vin, am vorbit, am râs, l-am ascultat pe cel care a fãcut, elegant si scurt, vernisajul, cu multe glume, cu imaginatie, apoi iar am stat la taclale, am mai bãut un pahar cu vin, oameni frumosi, femei si bãrbati de toate vârstele, îmbrãcati îngrijit, civilizati, atenti la cei de lângã ei, distinsi. Pietreni distinsi. Oameni cu grijã de ei si de cei de lângã ei, oameni inteligenti, fãrã ifose, aflati într-un loc unde se simteau bine si, care, din când în când, se uitau si la motivul acelei întâlniri de searã: pe pereti. La tablouri. Un motiv absolut normal. A fost o searã frumoasã, în care nimeni nu a simtit nevoia sã se de-a balenã în apã micã. N-am vãzut politicieni. Singurul ales, Petru, nu mai termina sã se autoironizeze si avea si un fular alb în jurul gâtului. Totul a fost atât de firesc, de normal, cu oameni normali, încât pãrea anormal. Între timp, din balconul locantei, iluminat de Crãciun, începeau sã zboare pe deasupra cartierului Precista fantasmagoriile pictate de Petru Diaconu. Bufnitele si nudurile lui, frunzele si fluturii lui, în culori de normalitate. Un artist, iar acea punere în scenã, acea mise-en-scene, pãrea cã va putea fi reluatã si mâine, si poimâine. M-a cuprins o stare de bine. Coborând scãrile de la stadion, intram într-un oras frumos, iar pe cer… ce sã vã mai spun?! Acasã am gresit si am dat drumul la televizor, la stiri. Se vorbea despre scandalul, despre circul din Parlament. Am închis si am preferat sã scriu aceste gânduri. Ies pe balcon sã mã uit la cer, poate mai vãd ceva urme de culoare.

Citește știrea

Arhivă 2005-2017

REABILITAREA SI INTEGRAREA TURISTICĂ A MONUMENTULUI ISTORIC: BISERICA SF. GHEORGHE

Știre publicată în urmă cu

în data de

Citește știrea

Trending