In memoriam, Răzvan Theodorescu. Mama acestuia era din Bârjoveni, Neamț

■ academicianul și-a petrecut copilăria în satul natal al bunicilor, la Bârjoveni (Secuieni) ■ în timpul regimului comunist, tatăl său a avut domiciliu forțat la Roman ■

Academicianul descendent pe linie maternă din Bârjoveni, comuna Secuieni, din județul Neamț, a fost omagiat, pe 20 februarie, în Aula Academiei Române în sesiunea „Memento Academician Răzvan Theodorescu“.

Personalitatea și activitatea profesorului și omului de cultură Răzvan Theodorescu au fost evocate în discursurile acad. Ioan Dumitrache, secretarul general al Academiei Române, acad. Marius Porumb, directorul Institutului de Arheologie și Istoria Artei din Cluj-Napoca și prof. dr. Georgeta Filitti.

Li s-au alăturat prof. dr. Georgeta Stoica, membre de onoare al Academiei Române, Ionuț Vulpescu, deputat, fost ministru al Culturii și prof. univ. dr. Ioan Opriș. Sesiunea a fost moderată de acad. Sabina Ispas, președintele Secției de arte, arhitectură și audiovizual.

Sesiunea omagială organizată de Academia Română a fost însoțită și de vernisarea expoziției „Remember Academician Răzvan Theodorescu“, organizată în sala „Theodor Pallady“ a Bibliotecii Academiei Române.

De reaminitit faptul că de-a lungul vieții sale academicianul Răzvan Theodorescu revenea la Roman ori de câte ori era invitat. De altfel, tatăl său, a avut în timpul regimului comunist domiciliu forțat la Roman, câștigându-și existența din muzică. La un moment dat acesta era angajat ca și corepetitor la fosta Casă a Pionierilor din strada Cuza Vodă.

Pe 11 februarie 2023 a avut loc slujba de pomenire a academicianului Răzvan Theodorescu în biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, din satul  Bârjoveni, comuna Secuieni, lăcaș de cult renovat în timpul mandatului său de ministru al Culturii.

Reputat istoric al culturii, cu vocație enciclopedică, acad. Răzvan Theodorescu (1939-2023) a fost o personalitate de excepție a culturii române contemporane și un membru marcant al Academiei Române începând cu anul 1993, specialist în istoria artei, artă şi civilizație românească, creștinism și spiritualitate balcanică.

A deținut funcția de vicepreședinte al Academiei Române în perioada 2018-2023 și președinte al Secției de arte, arhitectură și audiovizual timp de 10 ani. Doctor în Istorie la Universitatea București, cu un studiu despre elementele culturale bizantine, balcanice și occidentale care au marcat începuturile culturii medievale românești, și-a început cariera științifică în anul 1963.

Se întâmpla la Institutul de Istoria Artei, unde a fost cercetător și director adjunct științific. În 1987 a devenit conferențiar asociat la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“, astăzi Universitatea de Arte din București, unde din 1990 a activat ca profesor, susținând cursuri de artă medievală europeană. În același an a fost ales rector al Universității Naționale de Arte.

Activitatea sa didactică a însemnat și colaborările cu Universitatea Media, Universitatea „Spiru Haret“ din București, Universitatea „Apollonia“ din Iași, Universitatea „Danubius“ din Galați, dar și ca profesor invitat la Centrul Superior de Studii Medievale din Poitiers.(Franța).

A realizat, vreme de peste trei decenii, articole pentru celebra emisiune „Teleenciclopedia“, produsă de Televiziunea Națională, pe care o considera una dintre realizările sale importante la nivel public. Profesorul Răzvan Theodorescu a avut o contribuție remarcabilă la organizarea unor instituții și a unor structuri guvernamentale.

A fost președinte al Radioteleviziunii Române (1990-1992), membru al Consiliului Național al Audiovizualului (1992-2000), președinte al Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice (1993-1995), ministru al Culturii și Cultelor (2000-2004) și Ambasador Național al Programului ONU „Alianţa Civilizaţiilor“ începând cu anul 2009.

În calitate de secretar general al Asociației Internaționale de Studii Sud-Est Europene (1994-2023) a sprijinit numeroase proiecte de cercetare interdisciplinară. De numele acad. Răzvan Theodorescu se leagă înființarea primei catedre umaniste UNESCO din România.

A fost laureat al premiului „Nicolae Bălcescu“ al Academiei Române și al premiului „Gottfried von Herder“, conferit de Universitatea din Viena, iar în anul 1998 a fost ales membru al Academiei Europene de Științe, Arte și Litere.

A fost distins cu Ordinul Național „Pentru Merit“ în grad de Mare Ofițer de către Președinția României și cu Ordinul Artelor și Literelor al Republicii Franceze, în grad de Comandor, ca o recunoaștere a incontestabilei sale contribuții la promovarea culturii românești și europene.